joi, 31 decembrie 2009

m-am trezit prea tarziu sa ii fac o poza lunii, am avut parte de un cer nebun, peisaj "creepy edgar alan poe&bacovia". plus ca in seara asta ne asteapta o eclipsa, vorba unui astronom - cerul ne face in seara asta un mare cadou, eclipsa de luna si luna albastra. asta pentru cei care o sa o vada, la Sibiu deja ploua si cerul e de smoala.

gata, ma duc sa dau jos ultima barba din anul asta, ma asteapta un revelion ca in liceu, adica s-a intamplat ca toti(baietii) care ne intalnim in seara asta sa fim fosti colegi de liceu.
bere si metal, yess!!!

Un an nou!

marți, 29 decembrie 2009

sâmbătă, 26 decembrie 2009

rulouri cu scortisoara, aproape cuiburi de viespi


dupa reteta gasita mai demult la Lola(detaliat la Roxana), am recidivat in ajun de craciun
din cauza ca mi s-a stricat un senzor de temperatura(adica un deget pe care l-am bagat in lapte sa vad cat de cald e) drojdia nu a lucrat cum trebuie si, cum am spus mai demult, unde stau acum am un cuptor cu bufeuri, care coace furios tot ce prinde - n-au iesit ca anul trecut; ok, la gust, combinatia de unt, zahar, scortisoara, nuci si stafide inecate in rom, a fost bestiala. asta daca trec de celelalte aspecte(un pic arse pe fund, un pic tari ...)

PS: bagate pentru 30 de secunde in cuptorul incins, sau in cuptorul cu microunde, sunt o companie extraordinara la o cana cu lapte sau la o cafea

no preview available


fara pretentii estetice

marți, 22 decembrie 2009

Vacanta, uiiiiiiiiii!!!

The attack of Advent Calendar


loll catz, un pic marsave(se faceau ca ar fi abandonate, beneficiind de compasiunea celui mic. dupa ce le-a... 'eliberat', au intrat pe sub poarta, la ele acasa)
dragostea de zapada

cu toate astea sunt momente in care de abia ii scot din casa. prea multa tehnologie in vacanta copiiilor, cand au un astfel de decor afara.

vineri, 18 decembrie 2009

Miju si Moju, o relatie cu scadenta

Scadenta e, dupa cum bine va puteti inchipuiti, aceasta saptamana. Desi relatia e permanenta, are termene clar stabilite pentru anumite activitati.

Au aterizat copiii cu bine, in plina iarna - din ploioasa Anglie, azinoapte au ajuns si in Sibiu, intamplarea face ca s-a oferit un unchi de al lor sa ii aduca din Bucuresti, oricum venea acasa pentru sarbatori, astfel nu am mai facut eu acest drum. Eram pregatit pentru expeditia asta, in fiecare iarna o fac, dar, multumesc de oferta, unchiule :)

Acum, bai mare, tensiune care dureaza de ceva vreme, ce sa puna mosu sub brad? unele sunt luate, dulciuri sunt, fructele vin proaspete(chiar daca acum se gasesc portocale pe toate gardurile, nu pot sa nu pun cateva fructe sub brad, deh... amintiri placute). Dar in afara de calculator, pe care il au tot timpul la dispozitie, cu ce jocuri vor ei, xbox si playstation, care sunt deja comune(multumita mamei lor, care in uk le-a asigurat demult aceste jocuri)... ce-ar putea sa mai aduca mosul? Carti in romana, sunt. Jucarii? unor copii de 9 si 11 ani? E o linie destul de sensibila, vorba englezului, pana la a fi acuzat ca ii dau inapoi cu varsta. Roboti, masini, arme de tot felul primesc de cand au inceput sa umble.

Dileme? bine-ati venit pe coltarul lui Miju :))
razgandeanu
nehotarici
etc...

Am intrat la Orin s-o intreb ce sa fac, dar, scriind, mi-am dat seama ca ar fi mai potrivit sa scriu aici. M-am mai razgandit eu cateva ore si pana la urma, ceea ce nu parea o solutie, a fost o rezolvare. I-am sunat pe pitici, cand erau inca prin B, si i-am intrebat ce i-au scris mosului. Mi-au raspuns fara pauza ca nu i-au scris inca, deci n-au cerut nimic. Foarte bine, problema rezolvata.
Si mai rezolvata o sa fie azi, cand o sa ii scrie :))

ps: dupa cum ii spuneam cuiva drag de planurile mele, pe care tot eu le faultez, mai am in buzunar la ora asta bani de un bilet la loto si un pachet de tigari - din perspectiva asta pot incepe sarbatorile, nu? hai mojuuuu!!! [aplauze, fluieraturi de incurajare]

luni, 7 decembrie 2009

ziua in care au taiat-o toti la tara

e azi
de dimineata a explodat o statie de reglare a gazului din Sibiu, urmarile fiind 7 raniti(sper ca sunt bine acum) si gazul a fost taiat in tot orasul. am simtit asta inca de la servici, cand am simtit ca nu se mai da caldura, plus discutii ca nu va fi gaz pana cel putin maine dimineata, vom fi nespalati si inghetati, se va reduce simtitor cantitatea si mai ales calitatea contactelor sociale, de diferite grade de intimitate. chiar ca e rece... brrrr!!!
tot sibiul se incalzeste cu gaz, toata lumea are minicentrale de apartament, cu cateva exceptii, cei care au centrale pe lemne. sau cei care n-au deloc?
spectrul mancatului din frigider, sau alte uscaturi reci, ne-a cam pus pe ganduri, iar cel al nespalatului sau al dormitului infofoliti si cu sosete de lana ne-a dus cu multi ani in urma, intr-o epoca pe care o credeam uitata. am auzit pe strada, pe drumul catre casa discutii de genul: si resourile le-am aruncat, ori le-am dus la tara. alternativa unei cine incalzite la cuptorul cu microunde nu ii incalzeste pe romanii obisnuiti cu mancare gatita traditional. vorbind azi cu o prietena stabilita in bucuresti, i-am zis sa vada ce mai face azi mama ei, recunoscuta pe langa faptul ca e o mare doamna, pentru cat de bine gateste; i-am zis asta adaugand: intreab-o daca nu cumva avea ceva in cuptor! tiii, ce griji aveam eu la ora aia.

gata, joaca cu frigul de apartament s-a gatat. acum, la 9 seara, cea mai mica flacara a aragazului meu palpaie incetisor, cam ca o candela, sper ca pana ma pun in pat, ideea ca mi-a fost amenintat confortul sa fie departe, uitata.

sibieni, intrati in calduri!!!

marți, 1 decembrie 2009

advent, ceva cu scortisoara...

si La Multi Ani! romanilor :)

acel ceva cu scortisoara nu arata cat gusta; hmmm, ma cam balbai.
maine, daca apuc, o sa pun si reteta, deocamdata ma retrag sa visez frumos, cat imi mai miros mainile a rom, scortisoara si altele...

update cu reteta, nenumita, sa nu se interpreteze:
*v-am zis ca am o problema cu proportiile, ca exagerez tot timpul cantitatile?
- 1 kg grau decorticat(arpacas) pus in 2,5 litri apa care fierbe, lasat pana da in clocot, desi poate fi luat de pe foc atunci, pus capacul, bagat oala in patura 24 de ore; n-a mai ramas nici o picatura de lichid si graul avea o consistenta placuta, se simtea foarte bine granulatia, bob cu bob(eu am exagerat un pic, l-am lasat ceva mai mult ca n-am fost gata cu restul ingredientelor)

- nuca, nu stiu cat a fost, oricum peste 300 grame, curatata, amestecata cu vreo 100 grame migdale maruntite, prajita un pic pe flacara in tava si apoi zdrobita cu sucitorul(iese un pic de fum, ca nuca e grasa, dar rezultatul e demential)

- stafide, peste 300 grame, aruncate in apa fierbinte cat sa le acopere bine si uitate acolo cateva ore(ca mai avem si altceva de facut)

- miere, multa - a fost singurul indulcitor folosit; sa zicem pusa dupa gustul fiecaruia

- scortisoara, rom, la fel, dupa posibilitati sau gust; rom nu e niciodata deajuns, va zic din proprie experienta, esenta am pus o sticluta de 75 ml si inca o fiola foarte concentrata, nu mai stiu de unde o am, plus cateva gaturi bune dintr-o sticla de rom adevarat, adus de prin germania

toate astea amestecate si lasate peste noapte sa se patrunda aromele...

aaa... asta nu e o coliva, daca v-ati dus cumva cu gandul la ea, ca nu stiu cine e pomenit, mai mult decat doamna mea care, tinand post, a zis ca vrea ceva dulce. mda...

duminică, 22 noiembrie 2009

Alegerea mea

mda, m-am dezamagit si pe mine. din ce urma sa fie un peste la gratar, a ajuns doar un pastrav(2 si-un sfert de var oceanic) la cuptor, cu mamaliga si sos de usturoi, ca mujdei nu-i pot zice la cat a fost de complex. alegerea mea e de fapt o recidiva, am mai facut asta aici, dar de data asta a fost mult mai bun. ca m-am dus la tara la ai mei si, intr-o foarte relaxata dupamasa de duminica am inceput tulburelul de 2009, un beaujolais de Scorei, sat ale carui vii(cu expozitie nordica, atat cat permit boltile de peste curti) dau un vin rosu si cam acru.

da. am si votat

joi, 19 noiembrie 2009

Poveste de Noiembrie 2

electorale
sambata eram la Sibiu Rallyshow, inchiderea campionatului national cu un spectacol. frumos.

eram legati, lucrand in foc continuu, de cutia unde introduceam si prelucram datele,asa ca nici voucherul de la clatite nu l-am putut folosi, sa nu mai zic de o barfa scurta prin parcul service. vad la un momendat cateva furnicute rosii umbland printre oameni cu pliante; scot capul pe usa si strig: brichete aveti? hahahaaa, si-un salut sictirit mi-au venit drept raspuns. dupa vreo cinci minute deja uitasem de ei, cu capul plin de cifre. si cine intra in boxul nostru? Corina Danila(imbracata in geaca rosie... de aia), venita sa vada ce timp a scos Gartofan cu ea copilot; vede timpii ne rade un pic(nu eram prea pupabili)si scoate un pumn de pixuri si brichete rosii, cu 'geoana presedinte', noi multumim, ca oricum la curse ne lasa lumea fara chestii deastea ca suntem singurii stabili si ne vedem de treaba mai departe. dupa ce ne-a lasat in treaba noastra stateam si ne intrebam, oare brichete de aragaz nu or avea astia...
cam asta e legatura noastra cu politica. a, le mai raspundem amicilor nostri, mai aerieni decat noi, cernea! cand zic: io votez cu ala cu tricou cu pink floyd... cum il cheama?!?
vad ca visul meu cu o romanie cu un presedinte verde, pletos si inca tanar nu are un feedback pozitiv. nu-i nimic, sunt optimist ca baiatul ala din banc(primeste o cutie cu balegar si se culca linistit ca dimineata sigur va veni si poneiul)
duminica o sa votez serios
si trebuie sa imi programez bine timpul, sa ajung inainte sa iasa lumea de la biserica, sa am timp sa incing gratarul pana la amiaz, mi se scalda in ochi, visand, un peste rumen, mniaaaamn, mniam!

duminică, 15 noiembrie 2009

Presedintele meu



Presedintele meu e Remus Cernea. O sa merg la vot cu gandul ca o sa castige; asa arata cel pe care, in vremurile astea, l-as vota.
Sunt sigur ca in nici o saptamana or sa il bage in costum si heheee... inchipuiti-va cate suvite trebuie sa ii taie. Nu il vad inca tuns, nu il vad in costum, dar consilierii croitori si consilierii frizeri o sa ii ajusteze cumva forma la una inghitibila de ecran, tribuna oficiala, etc. Pentru mine asa arata un om pe care l-as pune deasupra unui stat care are acum nevoie de un personaj... vizionar, care poate sta de vorba cu oricare din gruparile politice actuale adresandu-se fara pic de ironie cu "domnule", asa cum o face acum. Da, aspectul sau fizic e totusi ultimul care conteaza, imi place ca in sfarsit pot asculta un om care nu se balbaie, a carui fraza e curata si apelativele sale sunt decente, indiferent de cui i se adreseaza. Si vorbeste de o Romanie in care nu numai ca avem toti loc, dar putem si creste frumos
In ultimii ani observ ca am varsta la care tenismenii se retrag, apoi fotbalistii... urmeaza si boxerii, toti incheindu-si cariera pentru ca nu ...mai sunt in putere, n-ar mai face fata. Si eu n-am atins nici o minge pana acum, vorba aia - aia se lasa pe cand eu nici n-am inceput, hehe! Dar uite ca a venit varsta la care putem avea un presedinte din generatia mea.

Il vad totusi virgin in fata multor provocari care il asteapta ca presedinte, asa ca ii dedic ceva... hehe, va intelege el

vineri, 13 noiembrie 2009

Poveste de Noiembrie

Sunt un ghiaur, un pagan care nu se dezminte. De Sfantu Miju am fost intrebat de bunii mei prieteni ce vreau sa primesc cadou, sa nu se trezeasca ca mi-au venit toti in poarta cu aceeasi sticla de coniac*. Hehe, de cand asteptam intrebarea asta; zic: oala sub presiune, kukta, oala minune. Ca de asta n-am prin bucatarie si tare-mi trebuie la anumite chestii(slow food cu acceleratu'). Asta am vrut, asta am primit. Plus o dracena intr-un foarte frumos ghiveci imbracat intr-un cos de nuiele. Prietenele prietenei mele, rudele, amicii, cunostintele, vecinii si colegii au inceput, pe rand sa se intrebe, care mai pe ascuns, care mai pe fata, daca nu cumva sunt pe invers. Stiti voi...
*coniacul l-am dat eu
Dupa cateva zile, cu creierul plin de pofte, intru la macelarie si-mi iau un ciolan, sa incerc oala minune, nu? ca tot la ea imi statea capul... ajuns acasa, scot minunea din cutie si ce sa vezi? Turceasca... cu instructiuni scrise intr-o carticica in nustiucate limbi, dar fara referire la porc. Turcu' sincer da acolo instructiuni cum s-o grijesc, cum s-o folosesc si cam cat trebuie folosita pentru pui, vita si descendenti, legume, etc, dar la porc, trimiteri directe din folclor. Io, ghiauru', bag dupa instructiuni pentru vita oala cu ciolan in functiune si astept. 50 de minute. Si cu precipitatii in gura si usor obosit, ca in acelasi timp am facut si o varza calita, sa am cu ce sa garnisesc drive testul oalei, trag de ciolan. Nimic, proabil era batran ca Lucy, asa ca i-am mai administrat o cura de vita. Si a mers, uuuhaaa, ca abia astept sa ajung acasa sa incalzesc urgent si sa trantesc ce a mai ramas langa cateva linguri de smantana si un ardei iute. Poze nu va pun, ca azi, vineri treispe, nu vreau sa aduc food porn pe blog.

PS: sa va zic ce imi doresc pentru urmatorii sfinti ai lui Miju? ca ai mei au fost generosi si mi-au dat nume sa umplu calendarul de stelute...

miercuri, 21 octombrie 2009

maaama, ce ficati au astia!

ca sa imi treaca de scurta nebunie in care am scris de politica aici, m-am asezat frumos in bucatarie si, cu geamul larg deschis, in compania unei bune tuici si a unei sonde mari cu apa minerala, m-am apucat de, pentru mine, una din cele mai relaxante activitati cu putinta. si anume gatitul

ficatei in ceapa, stins totul cu vin si orez(sec):


o reteta destul de rapida, cu satisfactii garantate. uhhh, acum trebuie sa sting iar cu vin ...

PS: pe scurt, reteta - o tavita de ficatei de pasare(cam 500 grame), 2 cepe mijlocii taiate julien, 2(trei...) catei de usturoi tocat marunt, ulei, un pahar de vin alb, sare+piper; la foc mediu, intr-o cratita/tigaie larga se pune usturoiul cand incepe sa se incalzeasca uleiul, cand incepe sa sfaraie se pune repede ceapa peste el si se amesteca sa nu se arda, usturoiul ars asa e amar si nu miroase tocmai bine ; cand ceapa s-a calit un pic se adauga ficateii(spalati, taiati dupa inchipuirea fiecaruia) si se amesteca in asa fel incat ficateii sa fie prajiti un pic(isi schimba culoarea) pe toate partile; se pune capacul se da focul mic, cat sa fiarba inabusit totul si, cam in 15 minute(la mine) cand consider ca ficateii sunt bine patrunsi, adaug sare, piper, paharul de vin alb, maresc puterea focului si mestec sa nu se prinda, pana scade un pic sosul inmultit cu vin. La orez, hiba mare, trebuie sa fiu urmarit cand il fac(apropo, imi trebuie un asistent foto, nu-mi place sa pun mana umeda pe camera foto si uneori n-are cine sa imi toarne in pahar...)

Leapsa Terminator

Nu sunt deloc un fan al lepselor si nici nu am vrut pana acum sa ating subiecte politice pe blog. Subiectul propus de Rodica imi da de gandit de multa vreme, oare de ce nu i-as alege pe cei nici unul din cei care candideaza la presedintie. O sa pomenesc aici doar de cei 4 din trimiterea originala a Rodicai:

Geoana - random speech.
Crin - cum bine a fost caracterizat de un blogger, parca, e Chucky. prea putin serios sau prea invrajbit pentru ceea ce as cere eu de la un presedinte liberal. S-ar putea ca o parte din comportamentul lui sa fie dictat de vremurile astea, dar eu exact asta as cere, sa fie deasupra vremurilor... eheeeii!
Basescu - pastile vin mult prea repede in sezonul asta. pai asteptati domnilor sa petrecem macar craciunul in liniste, nu ne mai trimiteti iepurasul atat de repede si inca cu niste oua, maama, mama, fierbinti rau de tot. Deja imaginea de ciurdar suparat pe sat depaseste si pentru mine imaginea celor 322(pe care i-as fi dizolvat umpic atunci, da cine-s io?)
Oprescu hehe - daca ar fi votat de partidul scarbitilor, a caror icoana e si care sunt majoritari in tara asta, as emigra. scarbit sunt si eu, dar mi se ia repede, ca nu suport senzatia de rau.

Inca mai vad in lepsele astea de dinainte de alegeri o "teorie a conspiratiei" gen intentia din spatele byebyebasescu.ro si a publicitatii mascate de gen spunesitu.ro + altele, descrise foarte bine de varul meu. Politica, cea de la noi, aceasta invartire in jurul cozii, ma va lasa rece in continuare. Sper

Hasta la vista

vineri, 2 octombrie 2009

Imamu-a lesinat sau povestea inchipuirilor bucataresti

De cand am auzit prima oara de numele acestei mancari, imam bayildi, adica imamul a lesinat in traducere directa, mi-am imaginat ca provine ori de la un imam lesinat de placere mancand, ori de la "la imamul lesinat", numele vreunei carciumi care satura imami lesinati; si astfel suna tare bine, am si facut odata reteta asta acum cativa ani, dar noi, ca ghiauri respectabili, n-am lesinat, ne-a placut si a fost considerata un foarte bun aperitiv inainte de o slana cu ceapa si telemea de oaie cu rosii. Saptamana asta mi-am amintit de reteta si, dat fiind ca legumele proaspete din piata sunt pe terminate(alea organice, hehe) am zis sa o fac din nou, nu inainte de a-mi aminti, cu ajutorul lui google, cum se face; odata cu asta am citit si povestea denumirii - cica imamul ar fi lesinat in momentul in care a aflat ca s-a terminat uleiul de masline cu care erau gatite astfel vinetele. nevricos imamul asta... io nu l-as tine pe langa bucatarie.
Reteta, pe scurt: vinete taiate pe lung, prajite si apoi umplute cu ceapa usor calita, usturoi tocat marunt, rosii decojite, verdeturi si ulei de masline. din pacate, la ora la care am ajuns eu in targ am gasit doar vinete butucanoase, pe care le-am prajit cu greu(mai bine le taiam felii), iar cand am bagat-o in cuptor m-am dat reinventator de reteta si am bagat si un pahar de vin ab, care a facut ca reteta sa devieze usor catre un ghiveci, foarte bun, de toamna.

Buuun, mai ales rece.

O sa mai incerc retete de astea turcesti, dar mai intai mi-ar prinde bine o vacanta pe acolo, sa vad cum le fac la ei acasa. Nu rezolva intotdeauna intentiile mele de pocaire un ulei de masline aproape virgin din spania, un cuptor cu bufeuri, pe gaz si muuulta, multa bunavointa, stimulata de o bere pe stomacul gol.

luni, 28 septembrie 2009

uscaciuni de toamna

asta mi s-a spus ca e explicatia pentru buzele tot timpul uscate. de cateva zile imi simt buzele uscate ca iasca, mie- frica si sa rad.
m-am gandit ca ar trebui sa pup o fata mai focoasa, asa, sa imi treaca. una rujata bine. dar nu e potrivit sa fac asta inainte de a veni la birou, ca iar patesc ca in imaginea de mai jos; m-am tsucat cu o focoasa de asta aranjata de dimineata si apoi, cand vroiam sa beau din cafea ma uitam circumspect imprejur, oare care colega si-a bagat nasul in cafeaua mea si a lasat urme de ruj pe cana? sa nu mai zic de tigarete, aprinse, puse in scrumiera si apoi aprins alta, ca aia cu ruj nu e a mea. deci nu merge


© iStock

cred c-o sa ma pup c-un pachet de unt...

miercuri, 16 septembrie 2009

Viata nu e o loterie

Joc la loterie, la 6/49, de multi ani. Aceeasi varianta plus un numar la Noroc, nimic mai mult. N-am scos cat am bagat, zic doar ca-mi joc sansa si ca imi las cotizatia saptamanala pe... (puneti voi ce considerati ca merita aici).
La alte jocuri de noroc nu am participat, am fost doar observator al unor situatii dramatice sau anecdotice, dupa caz:
- muierea unui cioban pleznita de sot in gara, pentru ca a jucat banii de drum la alba neagra unor nenorociti foarte convingatori(pentru ea);
- un student naiv care si-a pierdut pana si haina de pe el, intr-un joc absurd cu ghiuluri si asocieri ad-hoc, pe strada;
- apartamentul de trei camere al familiei, pierdut in seri interminabile la bingo de mama unui cunoscut de al meu, profesoara;
- banii unei biserici de cartier, adunati cu grija de la enoriasi piosi, prapaditi la caritas;
- banii de acoperis ai unei asociatii de locatari, scosi inzeciti si bagati la loc a doua zi la fni, dusi in ghearele vantului;
- nu pot sa uit imaginea celor trei cartofori, doi frati si fiul unuia dintre ei, care s-au intors dupa o noapte de poker cu salariile, totusi, intregi si patru purcelusi de lapte la subsuoara, crezand ca se fac fermieri(stateau la bloc, au trezit toata strada cu guitaturile potului)
- un cuplu in care ea a crezut ca salveaza 'situatia' invartind banii, mai ales in jocuri de noroc, iar el a crezut ca salveaza lumea, vindecand-o pe ea. Acum nu mai sunt impreuna.

Am auzit ca fascinatia castigului in jocurile de noroc orbeste. Ratiunea e trecuta pe un plan secund si folosita doar la scuze, in cazul esecului, care e cel mai des intalnit. Oricum e o poveste veche de cand lumea. In visele mele chucknorrisiene pun bombe la anumite asezaminte ale pierzaniei, sali de bingo(cele pe stil romanesc, nu la alea de biserica, occidentale), unele asazis cazinouri si locuri in care sunt puse aiurea slotmachinile. Stiu cine e chuck norris si sa zic doar "live and let live" e deajuns.

Duminica am fost la loto in cartier, sa depun taxa saptamanala. In agentie au montat niste jocuri mecanice, sau pokere electronice, chiar nu stiu cum se cheama in romana. Fiind ora la care lumea iesea de la biserica, era inghesuiala mare, probabil acum enoriasii prefera sa riste individual. La o masina de asta statea un tata care isi tinea in brate fiul de maxim 8 ani si ii arata pe ce taste sa apese, il invata sa isi joace "creditele"... Am innebunit pe loc. chuck norris mi se zbatea in camasa, facand valuri. din zvacniri i-am tras unei babe un cot in ochi, aceasta, panicata, isi cere scuze, ca tocmai s-a aplecat si ea ca si-a scapat ochelarii pe jos, eu ma fastacesc, il scap pe chuck, imi cer scuze si plec, lasandu-i pe toti in plata domnului.

marți, 8 septembrie 2009

Nunta la nemti. Avantpremiera cu strigaturi

Nu pot sa uit fata administratorului cladirii, un rus, care vedea pentru prima data asa ceva si credea ca el va trebui sa curete totul.



* Intamplarea a avut loc in Germania, undeva in Baden-Württemberg, mirii fiind vecini ai celor la care stateam. Pe scurt, cu doua saptamani inainte de nunta vin prietenii mirilor cu lazi pline cu obiecte generatoare de cioburi(cani, farfurii si alte blide + ce se vede in poza) si le sparg in fata casei. mirii asista la tot spectacolul, apoi scot ceva de baut si hehehe si hihihi.... apoi curata tot si vine tura a doua, care o ia de la capat. Noi eram pe terasa, eu ocupat cu niste beri si fetele cu o pedichiura. cand au inceput astia sa sparga mi-am amintit de o faza din avrig, unde o gospodina razbuna spargerea geamului de la bucatarie(niste copii au dat din greseala cu mingea intr-un geam) spargand toate geamurile de la apartamentul nazdravanilor. si sar panicat. si sare si gazda noastra cu pedichiura jumate facuta, dar vesela, strigand "nuntaaa!!!" si fugind sa vada spectacolul. am fugit si eu...

joi, 3 septembrie 2009

French interrupted

Am inceput franceza in clasa a cincea, ca limba straina avansat, cu doamna G. Pentru noi a ramas doamna G pentru ani buni, desi a mai schimbat vreo trei nume in acea perioada. Doamna G, ca de altfel si restul profesorilor care faceau naveta pana in satul nostru, era de admirat pentru ceea ce facea. Facea naveta zilnic 40 de km, din Sibiu, pentru a le preda franceza unor copii cu probleme de genul care are calul mai mare, sau cate oi a bagat in strunga seara trecuta; astia erau unii dintre noi. Era o doamna; avea o coafura impecabila(unii ar zice ca aducea cu Cruella De Vil roscata, dar nu era asa), toale de clasa, fuma Amiral si avea multe bijuterii interesante, unele lasandu-si amprenta(ca cicatrici) pe fetele colegilor mei de scoala mai nazdravani, cand renumita doamna ii trata cu un dos de palma educativ.
Pentru a face fata stressului, din care o mica parte probabil eram noi, doamna G se trata. Asociam uneori respiratia ei cu un rom pe care il baga bunica in prajituri; probabil era un amestec intre mirosul de tutun, parfumul ei si ramasitele tratamentului antistress.
Una din metodele ei preferate de predat era urmatoarea: intra in clasa, ne rearanja in banci, se aseza la catedra si spunea: copiati paragraful 2 de la pagina 112; la care colega noastra cea cuminte, curata de parca era tot timpul scoasa din cutie, ridica timid doua degete si spunea 'dar tovarasa profesoara, manualul nostru de franceza are numai 83 de pagini...' biiine, venea raspunsul, de la 57; si capul ii cadea pe masa, intr-o completare a unui somn de frumusete intrerupt cine stie cand. Doamna G nu punea intotdeauna capul pe catedra, mai ales daca era ora gustarii. dupa ce ne dadea de lucru, scotea din poseta un tort diplomat atat de bine impachetat si transportat pana acolo, ca nici nu lasa urme de frisca pe ambalaj; parca il vad si acum - il lua de la cofetaria Bulevard; si, cu stil si cu o lingurita scoasa tot din poseta, se apuca sa manance; dupa ce termina se stergea cu un servetel si apoi lasa capul e catedra. Mie mi-o aducea in banca pe M, care saraca era de doua ori cat noi, o fata vesela cat luna plina si pofticioasa peste masura. La scena tortului saraca M era uda toata de pofta si, in consecinta, era tot corigenta la franceza, ca nu apuca sa scrie nimic, hipnotizata de imaginea diplomatului consumat pe indelete.
In liceu am avut iar parte de o doamna G. Aceasta insa era presedinta comitetului de partid al profesorilor din oras; nu imi mai amintesc ce furculisioane am indrugat la orele ei pentru a trece anii, ca era mai tot timpul plecata cu sarcini de partid. De mai multa actiune aveau parte colegii nostri de clasa care erau la franceza incepatori, care puteau ramane corigenti pentru traducerea "Vive le Champion" = "Traiasca ciupercile!".
Mai departe am fost tare incantat de cum suna franceza mea, dar nu intelegeam mare lucru din ce spuneam; m-am blocat mai ales la numerale, mi s-a parut foarte complicat sa ii spun lui optzeci - de patru ori douazeci.
Douazeci de ani mai tarziu, in poarta unui camping din Franta*, ma conversez tare voios si mai ales surprins ca mai stiu atatea cuvinte, cu un tip pe care il credeam de-al satului; dupa ce i-am spus de unde venim si cam ce am vrea sa facem acolo imi spune ca nici el nu e de-al locului, ca e turc. si asta explica totul.
*poza de mai jos, cu lebada, e facuta pe lacul de langa camping

miercuri, 2 septembrie 2009

joi, 6 august 2009

Miju schiop



Dupa ce am reusit sa stau departe de lumea virtuala, asa cum se vede in postul anterior, am ajuns sa stau departe si de cea cunoscuta fizic. De aproape doua saptamani stau prin casa, cu cracii in sus, din cauza unei entorse de gradul 4. Nu stiu ce inseamna asta, vorba unui prieten, - 4 asta e pe o scara de la cat la cat... gravitatea creste catre 3 sau catre 5?, stiu doar ca o jumatate de ora de topaiala, ajutat de baston, imi da dureri destul de mari, asa ca stau cat se poate in pat. Am vazut pana la 7 filme pe zi, am incercat cat s-a putut sa stau departe de internet, ce ma deranjeaza cel mai mult e ca nu mi-a venit pofta de citit :(
Cum am reusit? am dat o fuga cu copiii, 4 la numar - doi ai mei si doi nepoti, la foarte cunoscutul strand din orasul natal al lui Jenica. am plecat pe o caldura sufocanta, ca dupa o jumatate de ora de stat acolo sa se faca bezna sub amenintarea unui potop. sa mai zic ca e prima data cand am calcat acolo? in 35 de ani de stat la cativa kilometri de? am gasit un strand foarte curat, plin de lume, oameni faini, adica nu m-au ucis cu manele sau calcat in picioare, chiar o placere sa mergi acolo. am auzit o lauda a unuia de pe acolo ca aleile, bazinul si scarile sunt vopsite cu vopsea de vapor, o minunatie. o minunatie pe care avea sa o afle si glezna mea, stand troznita sub aproape 80 de kile de rest de corp mijulesc.

La ultima iesire din bazin, am lasat copiii inca 15 minute sa am timp sa strang bagajele sub amenintarea furtunii, pe ultima treapta la iesirea pe iarba, am ocolit niste copii si szzbang! trossc! am cazut ca o placinta, nemaiavand de ce sa ma tin, alunecand pe marea investitie, vopseaua de vapor, udata din belsug de cei care au urcat inaintea mea. m-am tarat pana la patura, am reusit sa adun copiii, am plecat sustinut de cel mare al meu(ee..... mare, se vede efectul supelor chinezesti si al crisps-urilor din anglia, chestii pe care le baga tot timpul in el acolo :|) si cat eram pansat de duamna asistenta de servici acolo, am asistat pentre lacrimi, care de durere, care de ras, la spectacolul pe care mi-l ofereau copiii, incercand sa imi arate cum am cazut; isi incolaceau picioarele in cele mai imposibile moduri cu putinta si se prabuseau care mai de care mai artistic. plus ca am mai vazut in direct cateva victime ale vopselei de vapor, din fericire aia stiau sa cada, nu ca mine, aveau numai julituri. Am avut noroc cu niste prieteni veniti acolo, care puteau conduce amandoi, el mi-a condus masina pana acasa, eu nu mai eram in stare.

Si am stat cuminte dupa aia. in afara de 4 zile petrecute la Campulung, la Muscel Racing Contest, unde am castigat concursul de cel mai schiop oficial, competitorul meu fiind bagat in ghips cu doua zile inainte si nu s-a mai prezentat. nu mai dau detalii de cum m-am descurcat, oricum, la cat imi tataie fundu, nu stateam acasa mai linistit decat acolo. mi-a placut mult la campulung :)

e, coane Jenika, am bagat magarul in priza?

*Miju out!

joi, 11 iunie 2009

Un colt de banner pentru Rodica


cu dedicatie pentru Rhodos79, sa-si faca un colt de steag.

***

oameni de peste mari si tari, care se stiu doar din replici si construind discutii care ii umplu de satisfactii, se intalnesc si declara dragoste la prima vedere, umplu obiectivul camerei cu o astfel de veselie, in care detaliile sunt estompate, ramanand doar rasul sanatos...
ma bucur ca ne putem gasi, ca suntem asa, ca ne simtim ca intr-o insula unde ni-s toate intelese si pe plac ori macar provocatoare.
&....
desi nu sunt adeptul ideii de fan club, pentru ca respect lumea in diversitatea ei, de data asta particip la ideea Rodicai de a cauta o culoare care sa defineasca cealalta lume, cea aflata in afara lumii politice din tara asta. si totusi implicata in politica. imi pare rau sa aud ca garderobe intregi sunt sacrificate din cauza ca nu mai pot fi asociate cu furnicute rosii, cu fulare portocalii sau costume albastre. ohhh... se duce dracului spectrul din cauza ca unii si-au arogat dreptul de a folosi unele culori :(

miercuri, 10 iunie 2009

Acesta nu e un road movie

*si nici eu vreun zguduit, oricate vise cu mine zmeu as avea. mmmh... daca ma gandesc bine, un road movie mi-ar place sa fie :)
Cam asa ne-am prafuit sambata la Sibiu; si o sa o mai facem de cateva ori anul asta. Imaginea e cu dedicatie pentru Lia, pe care se pare ca am incurcat-o cu povestile despre raliuri si drumurile mele prin tara. Nu, nu sunt un zapacit in spatele volanului, conduc chiar legal, iar la raliuri merg doar ca secretar, fac ceea ce tine de partea oficiala a competitiei.

De maine sunt iar pe drumuri, de data asta aproape, numai la Alba Motor Challenge, unde voi sta pana duminica seara. Nu cred ca o sa am acces la internet zilele astea, oricum n-o sa ma chinui sa ma leg, sper sa am parte de cateva zile de stat in natura(daca o sa ma lase fumurile unora, hehe).


Deoarece masina casei e legata de oras in weekend, o sa merg cu o familie din Brasov, colegi de-ai mei in ale raliurilor. Sa va povestesc un pic cam ce face L(adica el), dependent de ciolan cu fasole facut la Miercurea Bai, cand pleaca la drum: acum 2 ani trebuia sa mergem la Baia Mare, via Cluj si el, in loc sa o ia din Brasov prin Tg Mures, vine prin Sibiu si dupa Miercurea isi anunta soata ca ar bea o cafea... ok zice ea, uite un popas aici, pe dreapta(el deja isi freca mainile, strengarul); intra in restaurant, ea comanda doua cafele si cand sa dispara chelnerul, L striga: si un ciolan cu fasoleee!!! era 9 dimineata. Maine cam tot pe la 9, 10 o sa trecem pe acolo si ma intreb, sa iau cafeaua cu tot tacamul? Pai... cine sunt eu sa stric asa un obicei? ma rog sa nu ma apuce somnul la inscrieri dupa aceea.

luni, 1 iunie 2009

Peisaj de Mai(Iunie...)



franturi...

Sunt 12 grade la sibiu. Pun pariu ca daca ies dupa tigari, la colt, sunt 10 grade, ca acolo bate si vantul. Ploua. Am sperat tare mult sa vina ploaia, de la pasti n-a mai plouat decat atat cat sa fixeze praful pe parbriz. Saaa... ne bucuram de ploaie si sper sa nu aiba vreun client idei crete cu chemat prin oras.
[later edit: am inceput sa scriu postul azidimineata la 9]

Ieri am iesit sa fac poze muntilor, inzapeziti de pe la 1.000 m in sus(acum doi ani, pe vremea asta eram printre bujori de munte, la plaja); ne-am oprit la ai mei la masa si totul a mers atat de bine incat am tras si un pui de somn pm; cand m-am trezit era prea tarziu sa mai mergem undeva, am ras o portie de clatite cu dulceata si din capul satului am tras totusi poza de mai sus.

Se implineste o luna de cand ne-am mutat, tot cu chirie deocamdata, si inca nu m-am obisnuit cu noua casa. Nu m-am obisnuit cu zgomotele cartierului, cu mobila, cu noua saltea... ; canapeaua veche, cea pe care o foloseam "dincolo", era cu adevarat ergonomica, imi memora pana si urma gleznei, stiam cum sa stau pe ea. pentru noul pat am luat o saltea 'varf de gama', cea mai tare saltea facuta de niste clienti de ai mei, superortopedica medicinala, cica e foarte bine sa dormi pe ceva tare. am fost intrebat in prima noapte cum stau pe saltea, am raspuns: ca pe DN 1 :|. in proportie de peste 50% imi pastrez prima senzatie.
Pentru a ne obisnui mai mult cu casa, am umplut-o sambata de prieteni, pentru un fel de 'botez'. in timpul pregatirilor m-am crezut tare calduros si am umblat cam dezbracat, asa ca acum sunt un racit morocanos, scriu in franturi si ma gandesc la 'instructia' de deseara cu "asa se foloseste...", pentru ca eu am fost singurul care a patat noul coltar de culoare honey, cu vin rosu, normal. in alte conditii as zice ca asa-i la botez...

miercuri, 13 mai 2009

Siii... castigatoarea eeee ....Russia!!!

Nu-mi plac rusii. Poate si din cauza ca m-am lenevit in ultima vreme si nu mi-am mai creat spatiu/timp pentru lectura, asta fiind primul meu contact pozitiv cu "entitatea" russia. Russia e un personaj foarte contradictoriu din punctul meu de vedere; simplu spus, vazuta doar ca o fiinta umana, are calitati de la 'branza buna in burduf de caine', trecand pe la 'toata lumea e a mea', pana la 'o zana rea, da' buna maaa!'.

Aseara, prea somnoros sa ma pot concentra la un film, sa nu mai zic de citit, am lasat televizorul sa mearga pe semifinalele eurovision; evolutii penibile in mare parte(e o mare grozavie sa inghesui artistu' votat de cate un popor in nici trei minute, sa faca si balet si parada, sa mai si cante in fata unui public incalzit inainte de cinestie ce popor din atat de eterogena europa. masline cu reni :-s. sau invers...). O mica paranteza aici, evolutia romanilor, desi piesa mi s-a parut tare nepotrivita inainte de concurs, de genul hai sa oferim fetite voioase(versurile 'my hips are ready to glow' si 'balkan girls party like no other', bine, citate aproximative, spun aproape tot) si cam atat, mi s-a parut chiar buna, comparativ cu restul aparitiilor(in afara israelului si finlandei); asaaa, gata cu paranteza de surprindere pozitiva.

In timpul in care calculatoarele au macinat si cernut voturile s-a produs russiavisionul. O aparitie scenica, pentru mine cel putin, impresionant electrizanta. Rusii chiar au dupa ce sa fie nostalgici; perioada in care au dominat o parte din lume in care, dupa un model clasic deja, nu apunea soarele niciodata, bate la fund de departe orice s-ar spune acum de globalizare. Si-au spalat rubasca din Kurile pana in Caraibe, faceau planuri de excursie lejera de genul 24 de ore pana la Paris si vopseau luna in rosu. Toate astea avand in fundal sonor Corul Armatei Rosii. Io cad in cur de fiecare data cand ii aud si ii vad, aliniati acolo, in spate, cu caschetele alea ilare. Si in fata au ori un tenor de-al lor, ori pe TaTu... ori Leningrad Cowboys si canta de-ti impresioneaza si ficatul. Nu stiu vreo natie, daca asa li se poate spune rusilor, care sa poata face un astfel de show, scurt, dar doveditor de ce sunt si ce iubesc ei. De la Katiusa la Those Were The Days. Si TaTu(care imi plac foarte mult, mai ales compilate cu Rammstein) intr-o aparitie de genul ten years after.



mmmda, those were the days...

duminică, 10 mai 2009

Wake Up Miju!


Dupa o pauza destul de lunga, incerc sa ma trezesc si pe blogspot, mai mult decat comentand pe la unii, altii, placutele mele contacte virtuale.

Imaginea este luata la vreo doua ore dupa ce m-am trezit, asta e ce vad eu de la geamul bucatariei(azi, cam la a doua cafea)

Sa aveti o duminica placuta :)

vineri, 10 aprilie 2009

Am luat-o personal

FYT e de vina. Si Cristina...
Provocatori, m-au impins sa pun aici poze si muzica asociata. Toate pozele de mai jos sunt facute de mine, iar asocierile sunt subiective.



tears for fears - shout!



Pulp - Live Bed Show




grigore lese - strigaturi...


Aurelian Andreescu si Aura Urziceanu - Septembrie



Hakuna Matata din Lion King

joi, 26 martie 2009

Ora pamantului

Mare campanie... cica maine seara ar fi ora pamantului; un miliard de oameni ar stinge becul intre 20.30 si 21.30, pentru a arata ca le pasa. Ca pot sa salveze planeta, avand grija de resursele sale.

De felul meu sunt un tip prietenos cu mediul(asa s-ar traduce, nu?). Nu stiu cat reusesc sa fac in sensul asta, macar sunt bine intentionat. Apropo, am auzit azidimineata ca gunoiul menajer al unei familii pe un an contine atata energie cat ar fi necesara incalzirii apei pentru 350 de dusuri. Sau 3500? Oi fi taiat vreun zero. Hehe, am multi prieteni care se viseaza lorzi ai gunoaielor, recicland tot ce se arunca printr-o solutie, deocamdata miraculoasa; i-as ajuta daca as gasi bacteria aia care sa le faca tot gunoiul gaz metan sau curent electric; i-as lasa pe ei sa fie lorzi, eu as ramane doar prietenos.

Nu sunt un om al calculelor, sa vad cata energie nu s-ar consuma in gospodariile si ce mai tine de comunitatile acelui miliard de oameni. Da, e vorba de cata energie nu s-ar consuma, nu cata energie s-ar economisi. Ca pe toate sursele de unde am aflat eu de aceasta zi a pamantului suntem indemnati doar sa stingem becul, nu si detalii despre cum Electrica ar reduce vreo productia de curent in vreo centrala. Buuun... pana acum, in afara de asocierea cu ciudatele free hugs si sabotarea electrica, n-am inteles nimic. Dar cred ca o sa sting si eu becurile; si o sa ies in geam cu bricheta mea cu led si o sa incerc sa ii fixez ochii matzei din vecini care abia asteapta sa las geamul la bucatarie deschis. O sa fie trei luminite in tot parcul.

As stinge linistit becurile, calculatorul si televizorul, as inchide centrala si as scoate frigiderul din priza daca as auzi ca prin actiunea noastra ar fi arse cu 50 de vagoane de carbune mai putin; ca au ramas o jumate de milion de metri cubi de apa in lacurile de acumulare si s-a consumat mai putin uraniu cu vreo 4 hiroshime; ca in minele de petrol din canada s-a jucat o ora scrabble; ca vacile din patagonia s-au putut besi linistite, fara stressul ca baga metan in atmosfera... etc.

Dar asa... mai mult decat solidaritatea mizata pe prietenosii cu mediul... nu inteleg nimic. A, ar mai fi o ipoteza: acest miliard de oameni e bagat intr-o simulare pentru "ultimul stinge lumina." Unii se vor ruga sa intre intre "cei din urma vor fi cei dintai", sa nu ajunga ca Verbiaj, cronicari ai apocalipsei.

Update: sunt doar douazeci de ani de cand orientarile populare erau cu totul altele. eheee... cate ore ale pamantului am trait noi atunci ... in deplina intelegere cu Electrica:


*Timpuri Noi - Becule

Bucatariti! Bucatarim Maria Ta



Aceasta infatisare efemera a poposit ieri dupamasa prin bucataria mea. Reteta(credits to Lola) a fost respectata, normal, cu mici chestii personale. Adica pestele n-a fost macrou(cu macrou o fac foarte des), ci pastrav, am folosit ulei de masline si am pus niste foi de dafin. de aici lucrurile incep sa se complice, eu avand origini sanatoase care isi fac simtita prezenta, nelasandu-ma sa ma bucur de o reteta simpla; am trantit si o mamaliga, sa mutesc corul strabunilor; am facut si niste cartofi natur, care au ramas de decor, deh, trebuia sa am de unde alege; daca pastravul asta l-am facut la cuptor, pe celalalt l-am prajit tavalit prin in pesmet cu faina, tot pentru libertatea alegerii; am trantit si un sos, plecand de la traditionalul mujdei(care dupa unii bucatari mai rafinati ar strica savoarea pastravului) in care am adaugat un pic de ulei, pasta de chilli(de fapt o pasta pentru gulas fuaaaarte iute, ca n-am avut prin casa decat chilli flocken si nu mergeau aici), patrunjel verde tocat marunt si o lingurita de otet balsamic.

E foarte usor sa va imaginati ce am ales din toate astea. Am ales, mai bine zis am uitat sa pun si cartofii natur pe masa. Cand n-oi mai fi atat de impresurat de chemarile strabunilor(imi place sa gatesc cu palinca, pe care o beau in timp ce) o sa fac un pastrav a la carte. Cand?


PS: Sunt dintre cei care promoveaza consumul de produse romanesti. Pentru ce am facut ieri ar fi trebuit sa dau o fuga pana la Cartisoara la pastravarie, dar 50 de km facuti pe nemancate nu erau tocmai o alegere buna la ora aia si m-am multumit cu pastrav grecesc din real, insotit de usturoi din Israel. Sau China

PPS: stiu ca pastravii cei mai buni sunt pana intr-o suta de grame bucata, pentru a fi prajiti intregi. Fiind grabit, n-am stat sa mai caut de aia mici si am luat cam la 300 grame bucata curatati. Pentru prajit i-am taiat pe lungime, erau prea grosi.

duminică, 15 martie 2009

Jesus, He Loves Me. Scor 1-1


Ieri dimineata, in drumul catre treburile mele din Brasov mi s-a luminat ziua. Magenta. pe intortocheatele stradute din Racadau, in timp ce ma luptam cu ninsoarea, de abia vedeam pana in capatul strazii, dintr-odata mi-a aparut calauzitoare tabela de marcaj a diminetii, pe fond albastru:
Marire Tie, Dumnezeul Nostru, Marire Tie


Cred ca m-a batut Doamne Doamne. Senzorul camerei s-a rusinat si mi-a dat totul intr-o nuanta ciudata, care se vede in pozele de mai jos. Va asigur ca era o dimineata alba. Imi intra albul peste tot, in ochi, in ghete.. imi tremura mana, mai ales ca incercam sa nu ud camera, ningea furios.




Bun venit in lumea icoanelor electronice. Sunt foarte bune si cand treceti in comunicare text.

Update:
A doua zi, cred ca in timp ce era slujba de duminica, am mai dat o fuga sa vad daca imi mai face aparatul probleme la vederea minunii. nu a mai facut si am asistat la un fel de clip publicitar. publicitate in domeniu, isi prezentau noul cimitir...




daca nu ma grabeam cred ca puteam vorbi cu popa sa imi dea pe memory stick .pps-ul de mai sus.

am cobit?


Am zis eu ceva de raliul zapezii la Brasov?
pozele sunt de ieri dimineata, inaintea startului oficial.
Pentru poze facute de profesionisti, daca va intereseaza subiectul, pe rallyphoto.ro


in aceasta poza il puteti vedea pe Victor Ponta, copilot de data asta, impingandu-si masina de concurs catre start(e cel din stanga):

joi, 12 martie 2009

Incep drumurile. Brasov

Pana duminica seara sunt plecat, imi incep iar drumurile prin tara. Desi sunt cel mai atehnic tip pe care il cunosc, poate si din lipsa unor pasiuni de astea care sa ma bage in salopete. Ok, la nevoie... o fac, dar cu manualul dupa mine. Daca va zic ca merg la raliuri sa nu va entuziasmati, sunt doar delegat, sau chemat, in secretariatele raliurilor.
Campionatul de Raliuri al Romaniei incepe in fiecare an la Brasov, printr-un fel de raliu al zapezii. Nu stiu cum fac brasovenii astia, ca desi nu se mai tine in februarie, reusesc sa aiba probleme cu zapada pe traseu. De data asta weather.com ne arata ceva ninsori maine si sambata, ceea ce inseamna ca pe traseele mai inalte sigur o sa fie "spectacol", cum zic unii, daca n-au ghinionul sa se anuleze probele din cauza de zapada sau gheata.

Eu? O sa fiu la caldura intr-un mall, unde o sa avem si secretariatul si o sa mai ies la o tigareta sa fac cate o poza de asta:

sau de asta...


hmmm... imi era dor de weekendurile astea pe drumuri, chiar daca avem mult de lucru uneori, sa pot bate tara in lung si lat plus ceva turism gastronomic...