luni, 28 septembrie 2009

uscaciuni de toamna

asta mi s-a spus ca e explicatia pentru buzele tot timpul uscate. de cateva zile imi simt buzele uscate ca iasca, mie- frica si sa rad.
m-am gandit ca ar trebui sa pup o fata mai focoasa, asa, sa imi treaca. una rujata bine. dar nu e potrivit sa fac asta inainte de a veni la birou, ca iar patesc ca in imaginea de mai jos; m-am tsucat cu o focoasa de asta aranjata de dimineata si apoi, cand vroiam sa beau din cafea ma uitam circumspect imprejur, oare care colega si-a bagat nasul in cafeaua mea si a lasat urme de ruj pe cana? sa nu mai zic de tigarete, aprinse, puse in scrumiera si apoi aprins alta, ca aia cu ruj nu e a mea. deci nu merge


© iStock

cred c-o sa ma pup c-un pachet de unt...

miercuri, 16 septembrie 2009

Viata nu e o loterie

Joc la loterie, la 6/49, de multi ani. Aceeasi varianta plus un numar la Noroc, nimic mai mult. N-am scos cat am bagat, zic doar ca-mi joc sansa si ca imi las cotizatia saptamanala pe... (puneti voi ce considerati ca merita aici).
La alte jocuri de noroc nu am participat, am fost doar observator al unor situatii dramatice sau anecdotice, dupa caz:
- muierea unui cioban pleznita de sot in gara, pentru ca a jucat banii de drum la alba neagra unor nenorociti foarte convingatori(pentru ea);
- un student naiv care si-a pierdut pana si haina de pe el, intr-un joc absurd cu ghiuluri si asocieri ad-hoc, pe strada;
- apartamentul de trei camere al familiei, pierdut in seri interminabile la bingo de mama unui cunoscut de al meu, profesoara;
- banii unei biserici de cartier, adunati cu grija de la enoriasi piosi, prapaditi la caritas;
- banii de acoperis ai unei asociatii de locatari, scosi inzeciti si bagati la loc a doua zi la fni, dusi in ghearele vantului;
- nu pot sa uit imaginea celor trei cartofori, doi frati si fiul unuia dintre ei, care s-au intors dupa o noapte de poker cu salariile, totusi, intregi si patru purcelusi de lapte la subsuoara, crezand ca se fac fermieri(stateau la bloc, au trezit toata strada cu guitaturile potului)
- un cuplu in care ea a crezut ca salveaza 'situatia' invartind banii, mai ales in jocuri de noroc, iar el a crezut ca salveaza lumea, vindecand-o pe ea. Acum nu mai sunt impreuna.

Am auzit ca fascinatia castigului in jocurile de noroc orbeste. Ratiunea e trecuta pe un plan secund si folosita doar la scuze, in cazul esecului, care e cel mai des intalnit. Oricum e o poveste veche de cand lumea. In visele mele chucknorrisiene pun bombe la anumite asezaminte ale pierzaniei, sali de bingo(cele pe stil romanesc, nu la alea de biserica, occidentale), unele asazis cazinouri si locuri in care sunt puse aiurea slotmachinile. Stiu cine e chuck norris si sa zic doar "live and let live" e deajuns.

Duminica am fost la loto in cartier, sa depun taxa saptamanala. In agentie au montat niste jocuri mecanice, sau pokere electronice, chiar nu stiu cum se cheama in romana. Fiind ora la care lumea iesea de la biserica, era inghesuiala mare, probabil acum enoriasii prefera sa riste individual. La o masina de asta statea un tata care isi tinea in brate fiul de maxim 8 ani si ii arata pe ce taste sa apese, il invata sa isi joace "creditele"... Am innebunit pe loc. chuck norris mi se zbatea in camasa, facand valuri. din zvacniri i-am tras unei babe un cot in ochi, aceasta, panicata, isi cere scuze, ca tocmai s-a aplecat si ea ca si-a scapat ochelarii pe jos, eu ma fastacesc, il scap pe chuck, imi cer scuze si plec, lasandu-i pe toti in plata domnului.

marți, 8 septembrie 2009

Nunta la nemti. Avantpremiera cu strigaturi

Nu pot sa uit fata administratorului cladirii, un rus, care vedea pentru prima data asa ceva si credea ca el va trebui sa curete totul.



* Intamplarea a avut loc in Germania, undeva in Baden-Württemberg, mirii fiind vecini ai celor la care stateam. Pe scurt, cu doua saptamani inainte de nunta vin prietenii mirilor cu lazi pline cu obiecte generatoare de cioburi(cani, farfurii si alte blide + ce se vede in poza) si le sparg in fata casei. mirii asista la tot spectacolul, apoi scot ceva de baut si hehehe si hihihi.... apoi curata tot si vine tura a doua, care o ia de la capat. Noi eram pe terasa, eu ocupat cu niste beri si fetele cu o pedichiura. cand au inceput astia sa sparga mi-am amintit de o faza din avrig, unde o gospodina razbuna spargerea geamului de la bucatarie(niste copii au dat din greseala cu mingea intr-un geam) spargand toate geamurile de la apartamentul nazdravanilor. si sar panicat. si sare si gazda noastra cu pedichiura jumate facuta, dar vesela, strigand "nuntaaa!!!" si fugind sa vada spectacolul. am fugit si eu...

joi, 3 septembrie 2009

French interrupted

Am inceput franceza in clasa a cincea, ca limba straina avansat, cu doamna G. Pentru noi a ramas doamna G pentru ani buni, desi a mai schimbat vreo trei nume in acea perioada. Doamna G, ca de altfel si restul profesorilor care faceau naveta pana in satul nostru, era de admirat pentru ceea ce facea. Facea naveta zilnic 40 de km, din Sibiu, pentru a le preda franceza unor copii cu probleme de genul care are calul mai mare, sau cate oi a bagat in strunga seara trecuta; astia erau unii dintre noi. Era o doamna; avea o coafura impecabila(unii ar zice ca aducea cu Cruella De Vil roscata, dar nu era asa), toale de clasa, fuma Amiral si avea multe bijuterii interesante, unele lasandu-si amprenta(ca cicatrici) pe fetele colegilor mei de scoala mai nazdravani, cand renumita doamna ii trata cu un dos de palma educativ.
Pentru a face fata stressului, din care o mica parte probabil eram noi, doamna G se trata. Asociam uneori respiratia ei cu un rom pe care il baga bunica in prajituri; probabil era un amestec intre mirosul de tutun, parfumul ei si ramasitele tratamentului antistress.
Una din metodele ei preferate de predat era urmatoarea: intra in clasa, ne rearanja in banci, se aseza la catedra si spunea: copiati paragraful 2 de la pagina 112; la care colega noastra cea cuminte, curata de parca era tot timpul scoasa din cutie, ridica timid doua degete si spunea 'dar tovarasa profesoara, manualul nostru de franceza are numai 83 de pagini...' biiine, venea raspunsul, de la 57; si capul ii cadea pe masa, intr-o completare a unui somn de frumusete intrerupt cine stie cand. Doamna G nu punea intotdeauna capul pe catedra, mai ales daca era ora gustarii. dupa ce ne dadea de lucru, scotea din poseta un tort diplomat atat de bine impachetat si transportat pana acolo, ca nici nu lasa urme de frisca pe ambalaj; parca il vad si acum - il lua de la cofetaria Bulevard; si, cu stil si cu o lingurita scoasa tot din poseta, se apuca sa manance; dupa ce termina se stergea cu un servetel si apoi lasa capul e catedra. Mie mi-o aducea in banca pe M, care saraca era de doua ori cat noi, o fata vesela cat luna plina si pofticioasa peste masura. La scena tortului saraca M era uda toata de pofta si, in consecinta, era tot corigenta la franceza, ca nu apuca sa scrie nimic, hipnotizata de imaginea diplomatului consumat pe indelete.
In liceu am avut iar parte de o doamna G. Aceasta insa era presedinta comitetului de partid al profesorilor din oras; nu imi mai amintesc ce furculisioane am indrugat la orele ei pentru a trece anii, ca era mai tot timpul plecata cu sarcini de partid. De mai multa actiune aveau parte colegii nostri de clasa care erau la franceza incepatori, care puteau ramane corigenti pentru traducerea "Vive le Champion" = "Traiasca ciupercile!".
Mai departe am fost tare incantat de cum suna franceza mea, dar nu intelegeam mare lucru din ce spuneam; m-am blocat mai ales la numerale, mi s-a parut foarte complicat sa ii spun lui optzeci - de patru ori douazeci.
Douazeci de ani mai tarziu, in poarta unui camping din Franta*, ma conversez tare voios si mai ales surprins ca mai stiu atatea cuvinte, cu un tip pe care il credeam de-al satului; dupa ce i-am spus de unde venim si cam ce am vrea sa facem acolo imi spune ca nici el nu e de-al locului, ca e turc. si asta explica totul.
*poza de mai jos, cu lebada, e facuta pe lacul de langa camping

miercuri, 2 septembrie 2009