Miju la liber...

1. daaa, azi imi fac de cap, mi-a dat mana libera Tanti Jeni prin bucataria ei, sunt subiectul Guest Star Day on Cantina Sociala!
2. aceasta cantina sociala are in primul rand un rol de socializare, asa ca nu merg cu mana goala ci cu toti prietenii mei. sunteti invitati, am facut pentru toata lumea, e loc si de supliment
3. oups... eu imi fac de cap sau TJ cu intrebarile alea care scot tot din mine?

Asculta mai multe audio Divertisment

rulouri cu scortisoara, aproape cuiburi de viespi

dupa reteta gasita mai demult la Lola(detaliat la Roxana), am recidivat in ajun de craciun
din cauza ca mi s-a stricat un senzor de temperatura(adica un deget pe care l-am bagat in lapte sa vad cat de cald e) drojdia nu a lucrat cum trebuie si, cum am spus mai demult, unde stau acum am un cuptor cu bufeuri, care coace furios tot ce prinde - n-au iesit ca anul trecut; ok, la gust, combinatia de unt, zahar, scortisoara, nuci si stafide inecate in rom, a fost bestiala. asta daca trec de celelalte aspecte(un pic arse pe fund, un pic tari ...)

PS: bagate pentru 30 de secunde in cuptorul incins, sau in cuptorul cu microunde, sunt o companie extraordinara la o cana cu lapte sau la o cafea

Poveste de Noiembrie 2

electorale
sambata eram la Sibiu Rallyshow, inchiderea campionatului national cu un spectacol. frumos.

eram legati, lucrand in foc continuu, de cutia unde introduceam si prelucram datele,asa ca nici voucherul de la clatite nu l-am putut folosi, sa nu mai zic de o barfa scurta prin parcul service. vad la un momendat cateva furnicute rosii umbland printre oameni cu pliante; scot capul pe usa si strig: brichete aveti? hahahaaa, si-un salut sictirit mi-au venit drept raspuns. dupa vreo cinci minute deja uitasem de ei, cu capul plin de cifre. si cine intra in boxul nostru? Corina Danila(imbracata in geaca rosie... de aia), venita sa vada ce timp a scos Gartofan cu ea copilot; vede timpii ne rade un pic(nu eram prea pupabili)si scoate un pumn de pixuri si brichete rosii, cu 'geoana presedinte', noi multumim, ca oricum la curse ne lasa lumea fara chestii deastea ca suntem singurii stabili si ne vedem de treaba mai departe. dupa ce ne-a lasat in treaba noastra stateam si ne intrebam, oare brichete de aragaz nu or avea astia...
cam asta e legatura noastra cu politica. a, le mai raspundem amicilor nostri, mai aerieni decat noi, cernea! cand zic: io votez cu ala cu tricou cu pink floyd... cum il cheama?!?
vad ca visul meu cu o romanie cu un presedinte verde, pletos si inca tanar nu are un feedback pozitiv. nu-i nimic, sunt optimist ca baiatul ala din banc(primeste o cutie cu balegar si se culca linistit ca dimineata sigur va veni si poneiul)
duminica o sa votez serios
si trebuie sa imi programez bine timpul, sa ajung inainte sa iasa lumea de la biserica, sa am timp sa incing gratarul pana la amiaz, mi se scalda in ochi, visand, un peste rumen, mniaaaamn, mniam!

maaama, ce ficati au astia!

ca sa imi treaca de scurta nebunie in care am scris de politica aici, m-am asezat frumos in bucatarie si, cu geamul larg deschis, in compania unei bune tuici si a unei sonde mari cu apa minerala, m-am apucat de, pentru mine, una din cele mai relaxante activitati cu putinta. si anume gatitul

ficatei in ceapa, stins totul cu vin si orez(sec):


o reteta destul de rapida, cu satisfactii garantate. uhhh, acum trebuie sa sting iar cu vin ...

PS: pe scurt, reteta - o tavita de ficatei de pasare(cam 500 grame), 2 cepe mijlocii taiate julien, 2(trei...) catei de usturoi tocat marunt, ulei, un pahar de vin alb, sare+piper; la foc mediu, intr-o cratita/tigaie larga se pune usturoiul cand incepe sa se incalzeasca uleiul, cand incepe sa sfaraie se pune repede ceapa peste el si se amesteca sa nu se arda, usturoiul ars asa e amar si nu miroase tocmai bine ; cand ceapa s-a calit un pic se adauga ficateii(spalati, taiati dupa inchipuirea fiecaruia) si se amesteca in asa fel incat ficateii sa fie prajiti un pic(isi schimba culoarea) pe toate partile; se pune capacul se da focul mic, cat sa fiarba inabusit totul si, cam in 15 minute(la mine) cand consider ca ficateii sunt bine patrunsi, adaug sare, piper, paharul de vin alb, maresc puterea focului si mestec sa nu se prinda, pana scade un pic sosul inmultit cu vin. La orez, hiba mare, trebuie sa fiu urmarit cand il fac(apropo, imi trebuie un asistent foto, nu-mi place sa pun mana umeda pe camera foto si uneori n-are cine sa imi toarne in pahar...)

Imamu-a lesinat sau povestea inchipuirilor bucataresti

De cand am auzit prima oara de numele acestei mancari, imam bayildi, adica imamul a lesinat in traducere directa, mi-am imaginat ca provine ori de la un imam lesinat de placere mancand, ori de la "la imamul lesinat", numele vreunei carciumi care satura imami lesinati; si astfel suna tare bine, am si facut odata reteta asta acum cativa ani, dar noi, ca ghiauri respectabili, n-am lesinat, ne-a placut si a fost considerata un foarte bun aperitiv inainte de o slana cu ceapa si telemea de oaie cu rosii. Saptamana asta mi-am amintit de reteta si, dat fiind ca legumele proaspete din piata sunt pe terminate(alea organice, hehe) am zis sa o fac din nou, nu inainte de a-mi aminti, cu ajutorul lui google, cum se face; odata cu asta am citit si povestea denumirii - cica imamul ar fi lesinat in momentul in care a aflat ca s-a terminat uleiul de masline cu care erau gatite astfel vinetele. nevricos imamul asta... io nu l-as tine pe langa bucatarie.
Reteta, pe scurt: vinete taiate pe lung, prajite si apoi umplute cu ceapa usor calita, usturoi tocat marunt, rosii decojite, verdeturi si ulei de masline. din pacate, la ora la care am ajuns eu in targ am gasit doar vinete butucanoase, pe care le-am prajit cu greu(mai bine le taiam felii), iar cand am bagat-o in cuptor m-am dat reinventator de reteta si am bagat si un pahar de vin ab, care a facut ca reteta sa devieze usor catre un ghiveci, foarte bun, de toamna.

Buuun, mai ales rece.

O sa mai incerc retete de astea turcesti, dar mai intai mi-ar prinde bine o vacanta pe acolo, sa vad cum le fac la ei acasa. Nu rezolva intotdeauna intentiile mele de pocaire un ulei de masline aproape virgin din spania, un cuptor cu bufeuri, pe gaz si muuulta, multa bunavointa, stimulata de o bere pe stomacul gol.

Bucatariti! Bucatarim Maria Ta

Aceasta infatisare efemera a poposit ieri dupamasa prin bucataria mea. Reteta(credits to Lola) a fost respectata, normal, cu mici chestii personale. Adica pestele n-a fost macrou(cu macrou o fac foarte des), ci pastrav, am folosit ulei de masline si am pus niste foi de dafin. de aici lucrurile incep sa se complice, eu avand origini sanatoase care isi fac simtita prezenta, nelasandu-ma sa ma bucur de o reteta simpla; am trantit si o mamaliga, sa mutesc corul strabunilor; am facut si niste cartofi natur, care au ramas de decor, deh, trebuia sa am de unde alege; daca pastravul asta l-am facut la cuptor, pe celalalt l-am prajit tavalit prin in pesmet cu faina, tot pentru libertatea alegerii; am trantit si un sos, plecand de la traditionalul mujdei(care dupa unii bucatari mai rafinati ar strica savoarea pastravului) in care am adaugat un pic de ulei, pasta de chilli(de fapt o pasta pentru gulas fuaaaarte iute, ca n-am avut prin casa decat chilli flocken si nu mergeau aici), patrunjel verde tocat marunt si o lingurita de otet balsamic.

E foarte usor sa va imaginati ce am ales din toate astea. Am ales, mai bine zis am uitat sa pun si cartofii natur pe masa. Cand n-oi mai fi atat de impresurat de chemarile strabunilor(imi place sa gatesc cu palinca, pe care o beau in timp ce) o sa fac un pastrav a la carte. Cand?


PS: Sunt dintre cei care promoveaza consumul de produse romanesti. Pentru ce am facut ieri ar fi trebuit sa dau o fuga pana la Cartisoara la pastravarie, dar 50 de km facuti pe nemancate nu erau tocmai o alegere buna la ora aia si m-am multumit cu pastrav grecesc din real, insotit de usturoi din Israel. Sau China

PPS: stiu ca pastravii cei mai buni sunt pana intr-o suta de grame bucata, pentru a fi prajiti intregi. Fiind grabit, n-am stat sa mai caut de aia mici si am luat cam la 300 grame bucata curatati. Pentru prajit i-am taiat pe lungime, erau prea grosi.