Se afișează postările cu eticheta Food. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Food. Afișați toate postările

joi, 27 mai 2010

Miju la liber...

1. daaa, azi imi fac de cap, mi-a dat mana libera Tanti Jeni prin bucataria ei, sunt subiectul Guest Star Day on Cantina Sociala!
2. aceasta cantina sociala are in primul rand un rol de socializare, asa ca nu merg cu mana goala ci cu toti prietenii mei. sunteti invitati, am facut pentru toata lumea, e loc si de supliment
3. oups... eu imi fac de cap sau TJ cu intrebarile alea care scot tot din mine?

Asculta mai multe audio Divertisment

marți, 26 ianuarie 2010

Povesti de weekend. Cod galben invins!

Ne-a fost frica de codul galben anuntat pentru weekend si nu am plecat nicaieri, de teama unor camere care nu se incalzesc, sau sa nu ramanem pe minus multe grade pe undeva cu masina. si am zis ca iesim doar la un sanius, cat ne lasa frigul si apoi la un gratar.
Peste. Crap la gratar. Pentru care m-am infiintat la pescaria din cartier sa iau crap. Printre zecile de crapi oglinda pe care ii avea nenea in bazin, am reusit cu greu sa gasesc unul cu solzi, s-a nimerit sa fie chiar ce ne trebuia, avea vreun kil jumate. Am fost placut surprins de oferta omului din spatele tejghelei, de a curata pestele(i-am zis sa ii scoata doar maruntaiele, de aceea l-am ales cu solzi, sa il punem asa direct pe gratar) si, cum ma bag eu in vorba cu toata lumea, ii zic uite dom'le si in germania la fel, la o pastravarie(sper sa apuc sa pun poze cu pescaria deseara), undeva pe langa Sigmarinen, n-am rezistat sa trec pe langa fara a ma opri sa imi iau pastrav proaspat; la fel, oamenii e acolo m-au lasat sa aleg si mi l-au curatat cum am vrut eu, fara sa ma ating de ei, asta dupa ce mi l-au curentat. Curentat? intreaba omul? Da, i-au bagat intr-o cuva de metal si le-au dat curent vreo 20 de secunde; nu mai miscau dupa aia, imediat i-au curatat. Curentul, imi zice omul, strica gustul, nu e bun. or sa ne oblige si pe noi, cu timpul, sa intram in UE ca aia. Uite, cutitul e sfant! si trosc, ii aplica mandretii de crap vreo 5 dosuri de cutit peste cap; vedeti? nu mai misca, pot sa il curat...

Asa a inceput weekendul, din codul galben anuntat noi am iesit intr-o frumoasa zi de sambata, cu doar minus trei grade, un soare superb, fara vant si cu o zapada afanata cum n-am mai vazut parca din copilarie
saniusul

bulgareala...
urmat de gratar
problema cu gratarul a fost cu cei trei oameni care l-au mosit. da, mosit e termenul potrivit, intalnirea in jurul gratarului a fost extraordinara, s-a vorbit de cat de fain e sa stai la casa, Cisnadia(unde eram atunci) fiind un bun exemplu, la 7 km de Sibiu, teorii despre cel mai bun gratar, carbuni sau lemne, totul a mers ca uns(degresat de fapt) de rachiu fiert, care trebuia baut tot repede, repede, ca se raceste. mda...

marți, 29 decembrie 2009

sâmbătă, 26 decembrie 2009

rulouri cu scortisoara, aproape cuiburi de viespi


dupa reteta gasita mai demult la Lola(detaliat la Roxana), am recidivat in ajun de craciun
din cauza ca mi s-a stricat un senzor de temperatura(adica un deget pe care l-am bagat in lapte sa vad cat de cald e) drojdia nu a lucrat cum trebuie si, cum am spus mai demult, unde stau acum am un cuptor cu bufeuri, care coace furios tot ce prinde - n-au iesit ca anul trecut; ok, la gust, combinatia de unt, zahar, scortisoara, nuci si stafide inecate in rom, a fost bestiala. asta daca trec de celelalte aspecte(un pic arse pe fund, un pic tari ...)

PS: bagate pentru 30 de secunde in cuptorul incins, sau in cuptorul cu microunde, sunt o companie extraordinara la o cana cu lapte sau la o cafea

no preview available


fara pretentii estetice

vineri, 2 octombrie 2009

Imamu-a lesinat sau povestea inchipuirilor bucataresti

De cand am auzit prima oara de numele acestei mancari, imam bayildi, adica imamul a lesinat in traducere directa, mi-am imaginat ca provine ori de la un imam lesinat de placere mancand, ori de la "la imamul lesinat", numele vreunei carciumi care satura imami lesinati; si astfel suna tare bine, am si facut odata reteta asta acum cativa ani, dar noi, ca ghiauri respectabili, n-am lesinat, ne-a placut si a fost considerata un foarte bun aperitiv inainte de o slana cu ceapa si telemea de oaie cu rosii. Saptamana asta mi-am amintit de reteta si, dat fiind ca legumele proaspete din piata sunt pe terminate(alea organice, hehe) am zis sa o fac din nou, nu inainte de a-mi aminti, cu ajutorul lui google, cum se face; odata cu asta am citit si povestea denumirii - cica imamul ar fi lesinat in momentul in care a aflat ca s-a terminat uleiul de masline cu care erau gatite astfel vinetele. nevricos imamul asta... io nu l-as tine pe langa bucatarie.
Reteta, pe scurt: vinete taiate pe lung, prajite si apoi umplute cu ceapa usor calita, usturoi tocat marunt, rosii decojite, verdeturi si ulei de masline. din pacate, la ora la care am ajuns eu in targ am gasit doar vinete butucanoase, pe care le-am prajit cu greu(mai bine le taiam felii), iar cand am bagat-o in cuptor m-am dat reinventator de reteta si am bagat si un pahar de vin ab, care a facut ca reteta sa devieze usor catre un ghiveci, foarte bun, de toamna.

Buuun, mai ales rece.

O sa mai incerc retete de astea turcesti, dar mai intai mi-ar prinde bine o vacanta pe acolo, sa vad cum le fac la ei acasa. Nu rezolva intotdeauna intentiile mele de pocaire un ulei de masline aproape virgin din spania, un cuptor cu bufeuri, pe gaz si muuulta, multa bunavointa, stimulata de o bere pe stomacul gol.

joi, 26 martie 2009

Bucatariti! Bucatarim Maria Ta



Aceasta infatisare efemera a poposit ieri dupamasa prin bucataria mea. Reteta(credits to Lola) a fost respectata, normal, cu mici chestii personale. Adica pestele n-a fost macrou(cu macrou o fac foarte des), ci pastrav, am folosit ulei de masline si am pus niste foi de dafin. de aici lucrurile incep sa se complice, eu avand origini sanatoase care isi fac simtita prezenta, nelasandu-ma sa ma bucur de o reteta simpla; am trantit si o mamaliga, sa mutesc corul strabunilor; am facut si niste cartofi natur, care au ramas de decor, deh, trebuia sa am de unde alege; daca pastravul asta l-am facut la cuptor, pe celalalt l-am prajit tavalit prin in pesmet cu faina, tot pentru libertatea alegerii; am trantit si un sos, plecand de la traditionalul mujdei(care dupa unii bucatari mai rafinati ar strica savoarea pastravului) in care am adaugat un pic de ulei, pasta de chilli(de fapt o pasta pentru gulas fuaaaarte iute, ca n-am avut prin casa decat chilli flocken si nu mergeau aici), patrunjel verde tocat marunt si o lingurita de otet balsamic.

E foarte usor sa va imaginati ce am ales din toate astea. Am ales, mai bine zis am uitat sa pun si cartofii natur pe masa. Cand n-oi mai fi atat de impresurat de chemarile strabunilor(imi place sa gatesc cu palinca, pe care o beau in timp ce) o sa fac un pastrav a la carte. Cand?


PS: Sunt dintre cei care promoveaza consumul de produse romanesti. Pentru ce am facut ieri ar fi trebuit sa dau o fuga pana la Cartisoara la pastravarie, dar 50 de km facuti pe nemancate nu erau tocmai o alegere buna la ora aia si m-am multumit cu pastrav grecesc din real, insotit de usturoi din Israel. Sau China

PPS: stiu ca pastravii cei mai buni sunt pana intr-o suta de grame bucata, pentru a fi prajiti intregi. Fiind grabit, n-am stat sa mai caut de aia mici si am luat cam la 300 grame bucata curatati. Pentru prajit i-am taiat pe lungime, erau prea grosi.