Noi
cum am fost tot pe drumuri, l-am ridicat pe snopul din imagine la rang de brad si l-am lasat sa pazeasca livingul
De fiecare data, de sarbatori, sunt intrebat unde vreau sa petrecem Craciunul. Alegerea mea e clara, vreau la tara, la ai mei(la mama), pentru seara de ajun si prima zi de Craciun. Dar trebuie sa tin cont si de celelalte mame ale familiei, ori de varianta ramas in oras. Dupa o scurta furtuna de creiere, normal ca se ajunge sa facem ce vreau eu, linistea, colindele si oamenii intalniti acolo sunt elemente foarte convingatoare(sssstt: nu zic nimic acum de faptul ca am reusit sa scapam ocazia de a petrece sarbatorile in Maramures. din cauza mea, normal).
Colindatorii
pe astia mici nu i-am mai prins decat in biserica, in dimineata de Craciun, ca am ajuns dupa ce au trecut pe la ai mei:
Acolo se colinda in 24, toata ziua, pana seara tarziu, cand termina toate casele din sat. Ceata de feciori sunt principalii colindatori, ei trebuie sa treaca pe la fiecare casa; au intre 16 si 25 de ani, sunt organizati in felul ca de la sf. Dumitru panala sf. Ion isi inchiriaza o casa in sat, unde repeta colindele, joaca carti, danseaza(dansuri populare, sper ca au ramas la alea pe care le stiu eu), beau si mananca acolo. Au primarul lor si crasmar, adica cel care se ocupa de mese si bautura; astia sunt alesi democratic, pe biletele, dupa criteriul care da mai mult, normal. ok, trebuie sa fie si un pic frumos... Colinda(zioresc) si pe principalii sfinti din aceasta perioada, adica daca ai avut parinti inspirati si te cheama Dumitru, Andrei, Nicolae, Vasile sau Ioan te calca cand se crapa de ziua cu zioritul, trebuie sa ii bagi in casa si sa le dai de baut.In ajunul Craciunului, cum am zis mai sus, colinda tot satul, imbracati cat de cat traditional; unii nu fac fata paharelor de rachiu si vin, se imbata si adorm pe unde apuca, dar nu-i nimic, ca cei insurati, la casa lor, de drag se alatura cetei, cica sa ii ajute cu vocea; rezista si astia cateva case, sau o ulita intreaga, pana ajung la vreo ruda sau ii recupereaza nevestele.
Urmeaza Irozii, cei trei crai cu Irod in frunte, au maxim 14 ani, imbracati in straie nationale(hehe, cu tricolor in diagonala), pe sub care sunt imbracati ca cepele, haine in maimultestraturi, fara de care n-ar rezista frigului, caci si ei trebuie sa colinde in toate casele din sat, dar lor nu li se alatura ajutoare, ca cetei.
Mai sunt copiii, cu steaua, adunati ba dintre rude, ba dintre vecini, inca i-am mai vazut pe unii cu nasul rosu, un pic mucosi, cum eram noi acum 30 de ani; cu un an in urma, cand ii aduceam pe ai mei copii de la aeroport, i-am intrebat unde vor sa petreaca sarbatorile si cel mare mi-a spus direct: la tatarau(asta e apelativul tatalui meu de cand are nepoti). De ce? l-am intrebat; vrei sa fii acolo, sa vezi ceata si irozii, sa mananci mamaliga cu costita si sa mergi la hora? nu, sa fac bani. cu steaua... dar si pentru mamaliga cu costita. De data asta, in loc sa plece cu vara-sa si copiii din vecini, n-a iesit cu steaua ca s-a luat dupa fratele lui, care e un gica contra la actiuni de astea de socializare. si i-a parut rau, dar s-a razbunat cu plugusorul, sau cu sorcova in ajun de an nou.
Mosul si copiii
Pe pitici, fiind si cei de aici in vacanta, i-am dus la tara cu vreo saptamana inainte de Craciun, mai ales ca am vazut prognoza meteo si era o saptamana buna de dat cu sania si de batut cu zapada acolo, dupa care se incalzea dupa craciun; si in oras era gri, fleasca, cu totul diferit de iarna alba de la tara. Pentru ca nu aveam chef de cumparaturi in preajma sarbatorilor, cand i-am dus pe ei acolo, le-am dus si provizii sa le ajunga pana la revelion(ceva de crontanit si sucuri), sucurile le-am ascuns intr-o pivnita unde ei nu umbla; ei nu umblau cand erau mici, acum, cu ajutorul prietenilor cu care au umplut casa dupa ce am plecat eu de acolo, au ras toate proviziile fara sa intrebe pe nimeni daca pot. Si m-am trezit in seara de ajun ca mai aveam doar o sticla de cola, pe care o tinusem pentru noi, cei mari. Mosul s-a suparat un pic si n-a mai venit ca de obicei, imediat dupa colindul cetei. Copiii ieseau din 5 in 5 minute din camera sa se uite daca vine mosul; care mos, nici gand sa vina; noaptea, pe la 11, a aratat un pic de clementa si le-a pus sub brad vreo 10 tulei de cucuruz, galben stralucitor, ziceai ca-s globuri. Prea tarziu insa, copiii dormeau deja. Dimineata pe la 5, cand am plecat la biserica, a adus mosul cadourile pentru toti nepotii familiei si le-a pus sub brad; grabit, n-am mai apucat sa le fac o poza si am fugit, ca iar ma spurca popa ca intru in timpul slujbei, dupa al nustiucatelea inchinat(si asa merg la biserica doar de craciun si paste, da' pentru ca mai demult umblam dupa curu uneia din fetele popii sau ieseam cu ele in gasca, am ramas prieteni). Doamna, ramasa inpat la caldura cu speranta unui somn prelungit, mi-a zis ca la nici o jumatate de ora dupa ce am plecat la biserica, s-a trezit unul din copii, a vazut cadourile si repede, repede i-a trezit si pe ceilalti si au inceput sa umble pe coridor ca sobolanii, pe rand, desfacand cadouri si fosgaind ambalajele; s-a ales praful de somnul ei...
Cand m-am intors de la biserica i-am gasit pe toti in pijamale in varful patului, jucand Europolis(un fel de Monopoly cu orase romanesti), primit cadou de unul din ei.
Epilog
Liniste si voie buna in acelasi timp; cam asta cer de la sarbatori, inca mai cred in ele, chiar daca nu cultiv acel spirit al sarbatorilor atat de des pomenit.
***
