marți, 26 ianuarie 2010

Povesti de weekend. Cod galben invins!

Ne-a fost frica de codul galben anuntat pentru weekend si nu am plecat nicaieri, de teama unor camere care nu se incalzesc, sau sa nu ramanem pe minus multe grade pe undeva cu masina. si am zis ca iesim doar la un sanius, cat ne lasa frigul si apoi la un gratar.
Peste. Crap la gratar. Pentru care m-am infiintat la pescaria din cartier sa iau crap. Printre zecile de crapi oglinda pe care ii avea nenea in bazin, am reusit cu greu sa gasesc unul cu solzi, s-a nimerit sa fie chiar ce ne trebuia, avea vreun kil jumate. Am fost placut surprins de oferta omului din spatele tejghelei, de a curata pestele(i-am zis sa ii scoata doar maruntaiele, de aceea l-am ales cu solzi, sa il punem asa direct pe gratar) si, cum ma bag eu in vorba cu toata lumea, ii zic uite dom'le si in germania la fel, la o pastravarie(sper sa apuc sa pun poze cu pescaria deseara), undeva pe langa Sigmarinen, n-am rezistat sa trec pe langa fara a ma opri sa imi iau pastrav proaspat; la fel, oamenii e acolo m-au lasat sa aleg si mi l-au curatat cum am vrut eu, fara sa ma ating de ei, asta dupa ce mi l-au curentat. Curentat? intreaba omul? Da, i-au bagat intr-o cuva de metal si le-au dat curent vreo 20 de secunde; nu mai miscau dupa aia, imediat i-au curatat. Curentul, imi zice omul, strica gustul, nu e bun. or sa ne oblige si pe noi, cu timpul, sa intram in UE ca aia. Uite, cutitul e sfant! si trosc, ii aplica mandretii de crap vreo 5 dosuri de cutit peste cap; vedeti? nu mai misca, pot sa il curat...

Asa a inceput weekendul, din codul galben anuntat noi am iesit intr-o frumoasa zi de sambata, cu doar minus trei grade, un soare superb, fara vant si cu o zapada afanata cum n-am mai vazut parca din copilarie
saniusul

bulgareala...
urmat de gratar
problema cu gratarul a fost cu cei trei oameni care l-au mosit. da, mosit e termenul potrivit, intalnirea in jurul gratarului a fost extraordinara, s-a vorbit de cat de fain e sa stai la casa, Cisnadia(unde eram atunci) fiind un bun exemplu, la 7 km de Sibiu, teorii despre cel mai bun gratar, carbuni sau lemne, totul a mers ca uns(degresat de fapt) de rachiu fiert, care trebuia baut tot repede, repede, ca se raceste. mda...

luni, 25 ianuarie 2010

Cronica galactica a autostopistilor fara ghid

de ceva vreme m-au exclus piticii din gasca de privitori de film.
demult, cand aceasta gasca a fost creata, eram egali, mai putin io; ca eram singurul care incerca sa puna cat de cat ordine in apucaturile gastii(si normal, oarecum, aveam vreo 24 de ani mai mult decat ei, macar de la asta sa fi venit macar o bruma de respect):
pe cel mare sa inceteze cu vizionatul in bucla a aceluias film(lion king - vazut de 29 de ori intr-o luna); l-a potolit lion king 2, care l-a dezumflat. de la primul stia tot, coloana sonora, replici, mimica si gesturi;
pe cel mic cu the incredibles, mai avea un pic si salva lumea, eu incercam sa salvez mobila din casa;
trebuia sa le mai rezist la ceva: vizionarile de filme de oameni mari. stiau ca dupa ce ei adorm eu imi mai pun cate un film, asa, doar pentru mine. mai un guy ritchie, ba un kusturica sau vreun film finlandez pe tvr2, dat dupa 10 seara. taaatiii, te rugam, hai lasa-ne si pe noi la asta! trebuia sa fiu dur, inflexibil, jumate motiv de film de oameni mari, jumate de ora tarzie, etc. cel mare aparea dupa vreo ora de liniste cu fata uda si rosie zicand: rezist tati, m-am spalat cu apa rece pe fata, nu mi-e somn...

dupa ce au plecat de la mine, urmatoarele doua intalniri au mers bine, din inertie parca. eram chemat, sa las orice treaba deoparte si sa stau cu ei la film, desen animat, ce aveau ei in plan atunci. cel mic statea inca pe mine ca pe canapea, sprijinindu-se cu cotul sau barbia direct in ficatul meu, normal. apoi, primul soc a fost cu shrek 3 parca. au adunat o gasca de veri si prieteni si m-au cam dat la o parte; nu mai era loc de mine acolo. de shrek 3 nu-mi pare rau, am reusit sa adorm cand in sfarsit l-am prins si am avut timp d eel am avut un somn tare sanatos, fara regrete. dar la ice age 3 a fost macel. il asteptam de peste 7 luni, i-am vazut un fel de trailer pe youtube si ce am vazut acolo m-a facut sa astept dvd-ul lansat. au avut dvd-ul, dar iar s-au inchis doar ei, nici macar nu mi-au zis ca se uita. pentru asta m-am razbunat ieri, am stat inchis in casa si l-am vazut.

vara trecuta, intr-o dimineata ploioasa, le-am pus ghidul autostopistului galactic. l-au vazut aproape tot, prea avea aspect de film de om mare si ii cam plictisea(prea lung). insa cel mic a inceput sa fredoneze piesa din generic 'so long an thanks for all the fish'.... ooopaaa! l-a prins! seara, rugaminti, taaatiii, putem sa ne uitam din nou? da, cum sa nu... a continuat toata povestea cu ei luandu-mi dvd-ul in anglia. in vacanta de iarna l-au adus iar cu ei si vremurile bune s-au intors. n-am stat sa numar de cate ori am pus iar filmul, fiind chemat sa ma uit cu ei. fiecare are cel putin o scena favorita in film. cel mic dupa generic vroia direct la scena aterizarii pe planeta vogonilor, cand pentru orice idee erau plezniti cu un fel de plici de muste, asa ca trebuiau sa inceteze sa mai gandeasca, cel mare la faza imediat urmatoare, cand se duc la ghiseu sa ceara eliberarea lui trillian sa dea replica odata cu arthur: 'I'm british, I know how to queue', si eu luptandu-ma sa ii fac sa inteleaga ca un film se vede da capo al fine, ca e un intreg. ma lasau in pace si inganau aproape toate replicile din film. the answer isss.. 42!

a, nu v-am zis care e scena mea favorita, nu? 'do you want to see my spaceship?'[+doua ridicari scurte de sprancene]

...si fabrica de planete[visator]

miercuri, 20 ianuarie 2010

stiri despre zapada, asa cum ar trebui

Ne-am sunat luni oamenii din germania, nu mai stiu cu ce probleme si, cand i-am intrebat ce fac copiii(stiam ca la ei e zapada mai mare si tine de ceva vreme), ne-au spus ca au fost la scoala, dar nu au facut ore, ca a hotarat conducerea scolii ca ziua sa fie mai bine folosita pentru iesit cu sania pe partii. Asa ca toti copiii au iesit la joaca in zapada :)

joi, 14 ianuarie 2010

re: descoperirea de la 11.44

aceasta e o replica la postul lui dushrece:

stai sa vezi descoperirea de la 03.45 am

vara. la tara. dupa ce te intorci de la inghesuit cosanzene prin portile bunicilor lor, cu o usoara senzatie de reavan in blugi. tragi o ultima tigareta, scoti un morcov proaspat din gradina, il speli la fantana, il crantani fericit[aproape ca te trezeste asta] - iti dai seama ca esti prea zgomotos si s-ar putea trezi prin casa careva. apoi, urcand pe scari, vezi ceva alb cu negru, zici, ahh, a lasat mama presuri pe aici, ia sa stau pe ele pana ma descalt(strategic, sa nu boncani prin casa, ca ii trezesti); incerci sa te asezi cu grija, aproape te dezechilibrezi si, cand sa-ti lasi curu pe treapta, fuge presul schelalaind prin curte, cateaua, Blackie - mama celor 4 presuri care dormeau pe scara, urla din cotet, jumate adormita - incep sa se aprinda becuri e ulita, in casa cade veioza odata cu telecomanda, szbang! cine-i acolo?
te bucuri ca n-ai vanatori in familie...
[amintiri de prin '93-'95]

marți, 12 ianuarie 2010

Miju in fotografie

fotografie ca domeniu, nu ca obiect in care ma aflu.

nu m-am considerat niciodata un fotograf, n-am investit, in afara de banii dati pe camera, consumabile si accesorii, nimic, nici macar timp de studiu. majoritatea pozelor facute de mine sunt personale si daca au iesit bine a fost din cauza ca m-am aflat la locul si momentul potrivit. desi am fost tentat, subiectiv influentat si entuziasmat de vreo captura buna, sa imi fac un cont pe vreun site de fotografie si sa imi pun acolo creatiile, n-am dat curs acestei tentatii niciodata si stau linistit cu gigabitii de poze pe calculator.

saptamana trecuta, o prietena de a mea(entuziasmata subiectiv as zice eu), vede le mine acasa poza unui magar, poza pe care am facut-o in unica mea excursie pe munte de pana acum, in 2007 la Negoiu. si hooop, inca sustinuta de entuziasm, o pune pe contul ei de badorgood. ca eu nu am vrut sa imi fac cont, mai ales in conditiile alea(sa zic ca eram foarte usor influentabil, din cauza evenimentului sarbatorit). sa mai spun ca din "Poza lui Misu" s-a inteles ca e Misu in poza? :D

marți, 5 ianuarie 2010

o zi...

aceeasi zi de multi ani. lume inca mahmura dupa revelioane obositoare sau intepenita pentru ca n-a petrecut. niciodata nu fac un plan pentru aceasta zi, nu chem pe nimeni, lipsa mea de chef fiind prima cauza. sunt ani in care ma ascund singur in vizionari de filme, sau in ceva jocuri cu copiii, cat mai sunt "acasa" in vacanta, inainte sa-si ia zborul catre uk. sau ani in care, mergand catre casa - pentru ca e o zi in care merg la servici, intru in vreun magazin sa-mi iau paine si imi place, culmea, vreun mezelic sau vreo branza de acolo si deja imi ploua in gura; intru si la crama sa iau si vin, de acolo, cu bratele incarcate de sticle, pungi cu tot felul de gustari, incerc sa sun lumea sa vina la o poveste. imi mai cade telefonul, mai izbesc vreo baba care se misca mai incet decat mi-am imaginat eu(pana la urma cine e impiedicatul?). si incep sa vina oamenii, beau in picioare in bucatarie, unde se pipa, mananca direct cu mana gustarile - uneori plec direct la birou dimineata urmatoare fara sa ma fi culcat.
azi o sa fiu doar cu copiii, din cate stiu pana acum. o sa fac ce vor ei, ca ce vreau eu fac atatea zile in care nu-s cu ei.
cand eram mic era usor. ajunul bobotezii, dimineata de vacanta, pana la 10 trecea popa cu botezul, nu uit nici acum picaturile aromate de busuioc care imi cadeau pe frunte(crucea aia nu pot sa o pup, cum nu pot pupa nici mana doamnelor, protocolar. se despica pur si simplu pamantul, in cadere le trag un cot in gura... etc. asa ca nici nu incerc s-o fac. nu pup). popa imi ura ceva, era clar intalnirea noastra de la multi ani(si acum mi-a zice, dar cine are timp sa se duca la casa parinteasca pentru un sfert de ora, in dimineata de ziua lui, doar pentru niste picaturi cu aroma de busuioc). si apoi nu mai stiu cum se impleteau toate in acea zi, jumate abstinent, jumate chefliu. ca nu e usor sa te nasti intr-o zi de post

brb

luni, 4 ianuarie 2010