vineri, 13 iunie 2014

nebraşka



sursa foto

la vreo luna după ce am vazut filmul, am fost de paşti acasă, la Scorei;
am fost la biserică, la slujba de înviere, care ţine de la 12 noaptea până aproape la 4 dimineaţa; unul din ritualuri e înconjuratul bisericii cu o lumânare în mână, na', nici nu auzi popa, ca tu eşti in faţa bisericii şi el la antipozi, în partea cealaltă, aşa că auzi numai barfele celor de langa tine.
am nimerit în spatele unora, tată bătrâior şi copii, el şi ea, la vreo 30 de ani. aşa arata tatăl, netuns, neras, cu o haină mai groasă de împrumut, prea colorată pentru biserică, de m-am simtit ca în nebraska, în film. imaginea lor si discutiile naiv-haioase, uşor critice la adresa bisericii, mi-au făcut ziua


miercuri, 8 ianuarie 2014

nu-s doi la fel

*postare-suport pentru Mel - Şilavaracald

ştiu că nu e deloc încurajator titlul, dar asta mi-a ieşit mie când am făcut evaluarea sprintului in lăsatul de fumat.
mai am un e-mail de la o prietena cu cartea lui Allen Carr, "În sfârşit nefumător", carte pe care n-am deschis-o, deşi am descărcat-o pe toate calculatoarele. mi-era groază să citesc toate experienţele altui om, probabil chinuitoare, tot aşa cum nu pot citi nici alte cărţi motivaţionale, din cauză că nu pot aplica la mine experienţele altora, e ca şi cum i-aş invita într-un Being Mişu Malkovich. prietena care mi-a trimis cartea, pe langa lectura motivaţională, a încercat şi diferite medicamente, chestie pe care n-am aplicat-o, n-aş fi vrut să înlocuiesc o dependenţă cu un şir de pastile(încă mai reuşesc să mă autosabotez când vine vorba de regularitate în luat orice fel de medicament)

m-am lăsat de fumat acum aproape 4 ani(m-a distrat faptul că la un an după ce m-am lăsat a aparut nr.3, parcă m-aş fi pregătit cumva), experienţele le-am pus pe blog în postările astea:

- gesturi abandonate
- GOD DOESN'T LOVE QUITTERS!!!

şi acum sunt bine, chiar dacă ştiu că mă pot apuca din nou de fumat foarte uşor; când fumam, în multe momente, ţigareta mi-a fost un bun partener, dar acum, ca am ales calea asta mi-ar fi ciudă şi ar fi păcat de toate chinurile prin care am trecut să mă las, dacă m-aş apuca din nou.

Mel, puteţi face asta :)

ps mic: după ce-am fumat până la ultima ţigară acele ultime două cartuşe, am găsit într-un buzunar câteva pall malluri ciudate luate din Germania(erau ceva intre ţigare normală şi ţigaretă de foi), pe care le-am fumat discret, după tufişuri, după data la care am zis că m-am lăsat. şi-apoi gata!