Update la "Acesta nu e un road movie"

Un colt de banner pentru Rodica

cu dedicatie pentru Rhodos79, sa-si faca un colt de steag.

***

oameni de peste mari si tari, care se stiu doar din replici si construind discutii care ii umplu de satisfactii, se intalnesc si declara dragoste la prima vedere, umplu obiectivul camerei cu o astfel de veselie, in care detaliile sunt estompate, ramanand doar rasul sanatos...
ma bucur ca ne putem gasi, ca suntem asa, ca ne simtim ca intr-o insula unde ni-s toate intelese si pe plac ori macar provocatoare.
&....
desi nu sunt adeptul ideii de fan club, pentru ca respect lumea in diversitatea ei, de data asta particip la ideea Rodicai de a cauta o culoare care sa defineasca cealalta lume, cea aflata in afara lumii politice din tara asta. si totusi implicata in politica. imi pare rau sa aud ca garderobe intregi sunt sacrificate din cauza ca nu mai pot fi asociate cu furnicute rosii, cu fulare portocalii sau costume albastre. ohhh... se duce dracului spectrul din cauza ca unii si-au arogat dreptul de a folosi unele culori :(

Acesta nu e un road movie

*si nici eu vreun zguduit, oricate vise cu mine zmeu as avea. mmmh... daca ma gandesc bine, un road movie mi-ar place sa fie :)
Cam asa ne-am prafuit sambata la Sibiu; si o sa o mai facem de cateva ori anul asta. Imaginea e cu dedicatie pentru Lia, pe care se pare ca am incurcat-o cu povestile despre raliuri si drumurile mele prin tara. Nu, nu sunt un zapacit in spatele volanului, conduc chiar legal, iar la raliuri merg doar ca secretar, fac ceea ce tine de partea oficiala a competitiei.

De maine sunt iar pe drumuri, de data asta aproape, numai la Alba Motor Challenge, unde voi sta pana duminica seara. Nu cred ca o sa am acces la internet zilele astea, oricum n-o sa ma chinui sa ma leg, sper sa am parte de cateva zile de stat in natura(daca o sa ma lase fumurile unora, hehe).


Deoarece masina casei e legata de oras in weekend, o sa merg cu o familie din Brasov, colegi de-ai mei in ale raliurilor. Sa va povestesc un pic cam ce face L(adica el), dependent de ciolan cu fasole facut la Miercurea Bai, cand pleaca la drum: acum 2 ani trebuia sa mergem la Baia Mare, via Cluj si el, in loc sa o ia din Brasov prin Tg Mures, vine prin Sibiu si dupa Miercurea isi anunta soata ca ar bea o cafea... ok zice ea, uite un popas aici, pe dreapta(el deja isi freca mainile, strengarul); intra in restaurant, ea comanda doua cafele si cand sa dispara chelnerul, L striga: si un ciolan cu fasoleee!!! era 9 dimineata. Maine cam tot pe la 9, 10 o sa trecem pe acolo si ma intreb, sa iau cafeaua cu tot tacamul? Pai... cine sunt eu sa stric asa un obicei? ma rog sa nu ma apuce somnul la inscrieri dupa aceea.

Peisaj de Mai(Iunie...)

franturi...

Sunt 12 grade la sibiu. Pun pariu ca daca ies dupa tigari, la colt, sunt 10 grade, ca acolo bate si vantul. Ploua. Am sperat tare mult sa vina ploaia, de la pasti n-a mai plouat decat atat cat sa fixeze praful pe parbriz. Saaa... ne bucuram de ploaie si sper sa nu aiba vreun client idei crete cu chemat prin oras.
[later edit: am inceput sa scriu postul azidimineata la 9]

Ieri am iesit sa fac poze muntilor, inzapeziti de pe la 1.000 m in sus(acum doi ani, pe vremea asta eram printre bujori de munte, la plaja); ne-am oprit la ai mei la masa si totul a mers atat de bine incat am tras si un pui de somn pm; cand m-am trezit era prea tarziu sa mai mergem undeva, am ras o portie de clatite cu dulceata si din capul satului am tras totusi poza de mai sus.

Se implineste o luna de cand ne-am mutat, tot cu chirie deocamdata, si inca nu m-am obisnuit cu noua casa. Nu m-am obisnuit cu zgomotele cartierului, cu mobila, cu noua saltea... ; canapeaua veche, cea pe care o foloseam "dincolo", era cu adevarat ergonomica, imi memora pana si urma gleznei, stiam cum sa stau pe ea. pentru noul pat am luat o saltea 'varf de gama', cea mai tare saltea facuta de niste clienti de ai mei, superortopedica medicinala, cica e foarte bine sa dormi pe ceva tare. am fost intrebat in prima noapte cum stau pe saltea, am raspuns: ca pe DN 1 :|. in proportie de peste 50% imi pastrez prima senzatie.
Pentru a ne obisnui mai mult cu casa, am umplut-o sambata de prieteni, pentru un fel de 'botez'. in timpul pregatirilor m-am crezut tare calduros si am umblat cam dezbracat, asa ca acum sunt un racit morocanos, scriu in franturi si ma gandesc la 'instructia' de deseara cu "asa se foloseste...", pentru ca eu am fost singurul care a patat noul coltar de culoare honey, cu vin rosu, normal. in alte conditii as zice ca asa-i la botez...

Siii... castigatoarea eeee ....Russia!!!

Nu-mi plac rusii. Poate si din cauza ca m-am lenevit in ultima vreme si nu mi-am mai creat spatiu/timp pentru lectura, asta fiind primul meu contact pozitiv cu "entitatea" russia. Russia e un personaj foarte contradictoriu din punctul meu de vedere; simplu spus, vazuta doar ca o fiinta umana, are calitati de la 'branza buna in burduf de caine', trecand pe la 'toata lumea e a mea', pana la 'o zana rea, da' buna maaa!'.

Aseara, prea somnoros sa ma pot concentra la un film, sa nu mai zic de citit, am lasat televizorul sa mearga pe semifinalele eurovision; evolutii penibile in mare parte(e o mare grozavie sa inghesui artistu' votat de cate un popor in nici trei minute, sa faca si balet si parada, sa mai si cante in fata unui public incalzit inainte de cinestie ce popor din atat de eterogena europa. masline cu reni :-s. sau invers...). O mica paranteza aici, evolutia romanilor, desi piesa mi s-a parut tare nepotrivita inainte de concurs, de genul hai sa oferim fetite voioase(versurile 'my hips are ready to glow' si 'balkan girls party like no other', bine, citate aproximative, spun aproape tot) si cam atat, mi s-a parut chiar buna, comparativ cu restul aparitiilor(in afara israelului si finlandei); asaaa, gata cu paranteza de surprindere pozitiva.

In timpul in care calculatoarele au macinat si cernut voturile s-a produs russiavisionul. O aparitie scenica, pentru mine cel putin, impresionant electrizanta. Rusii chiar au dupa ce sa fie nostalgici; perioada in care au dominat o parte din lume in care, dupa un model clasic deja, nu apunea soarele niciodata, bate la fund de departe orice s-ar spune acum de globalizare. Si-au spalat rubasca din Kurile pana in Caraibe, faceau planuri de excursie lejera de genul 24 de ore pana la Paris si vopseau luna in rosu. Toate astea avand in fundal sonor Corul Armatei Rosii. Io cad in cur de fiecare data cand ii aud si ii vad, aliniati acolo, in spate, cu caschetele alea ilare. Si in fata au ori un tenor de-al lor, ori pe TaTu... ori Leningrad Cowboys si canta de-ti impresioneaza si ficatul. Nu stiu vreo natie, daca asa li se poate spune rusilor, care sa poata face un astfel de show, scurt, dar doveditor de ce sunt si ce iubesc ei. De la Katiusa la Those Were The Days. Si TaTu(care imi plac foarte mult, mai ales compilate cu Rammstein) intr-o aparitie de genul ten years after.



mmmda, those were the days...

Wake Up Miju!

Dupa o pauza destul de lunga, incerc sa ma trezesc si pe blogspot, mai mult decat comentand pe la unii, altii, placutele mele contacte virtuale.

Imaginea este luata la vreo doua ore dupa ce m-am trezit, asta e ce vad eu de la geamul bucatariei(azi, cam la a doua cafea)

Sa aveti o duminica placuta :)

Am luat-o personal

FYT e de vina. Si Cristina...
Provocatori, m-au impins sa pun aici poze si muzica asociata. Toate pozele de mai jos sunt facute de mine, iar asocierile sunt subiective.



tears for fears - shout!



Pulp - Live Bed Show




grigore lese - strigaturi...


Aurelian Andreescu si Aura Urziceanu - Septembrie



Hakuna Matata din Lion King

Ora pamantului

Mare campanie... cica maine seara ar fi ora pamantului; un miliard de oameni ar stinge becul intre 20.30 si 21.30, pentru a arata ca le pasa. Ca pot sa salveze planeta, avand grija de resursele sale.

De felul meu sunt un tip prietenos cu mediul(asa s-ar traduce, nu?). Nu stiu cat reusesc sa fac in sensul asta, macar sunt bine intentionat. Apropo, am auzit azidimineata ca gunoiul menajer al unei familii pe un an contine atata energie cat ar fi necesara incalzirii apei pentru 350 de dusuri. Sau 3500? Oi fi taiat vreun zero. Hehe, am multi prieteni care se viseaza lorzi ai gunoaielor, recicland tot ce se arunca printr-o solutie, deocamdata miraculoasa; i-as ajuta daca as gasi bacteria aia care sa le faca tot gunoiul gaz metan sau curent electric; i-as lasa pe ei sa fie lorzi, eu as ramane doar prietenos.

Nu sunt un om al calculelor, sa vad cata energie nu s-ar consuma in gospodariile si ce mai tine de comunitatile acelui miliard de oameni. Da, e vorba de cata energie nu s-ar consuma, nu cata energie s-ar economisi. Ca pe toate sursele de unde am aflat eu de aceasta zi a pamantului suntem indemnati doar sa stingem becul, nu si detalii despre cum Electrica ar reduce vreo productia de curent in vreo centrala. Buuun... pana acum, in afara de asocierea cu ciudatele free hugs si sabotarea electrica, n-am inteles nimic. Dar cred ca o sa sting si eu becurile; si o sa ies in geam cu bricheta mea cu led si o sa incerc sa ii fixez ochii matzei din vecini care abia asteapta sa las geamul la bucatarie deschis. O sa fie trei luminite in tot parcul.

As stinge linistit becurile, calculatorul si televizorul, as inchide centrala si as scoate frigiderul din priza daca as auzi ca prin actiunea noastra ar fi arse cu 50 de vagoane de carbune mai putin; ca au ramas o jumate de milion de metri cubi de apa in lacurile de acumulare si s-a consumat mai putin uraniu cu vreo 4 hiroshime; ca in minele de petrol din canada s-a jucat o ora scrabble; ca vacile din patagonia s-au putut besi linistite, fara stressul ca baga metan in atmosfera... etc.

Dar asa... mai mult decat solidaritatea mizata pe prietenosii cu mediul... nu inteleg nimic. A, ar mai fi o ipoteza: acest miliard de oameni e bagat intr-o simulare pentru "ultimul stinge lumina." Unii se vor ruga sa intre intre "cei din urma vor fi cei dintai", sa nu ajunga ca Verbiaj, cronicari ai apocalipsei.

Update: sunt doar douazeci de ani de cand orientarile populare erau cu totul altele. eheee... cate ore ale pamantului am trait noi atunci ... in deplina intelegere cu Electrica:


*Timpuri Noi - Becule

Bucatariti! Bucatarim Maria Ta

Aceasta infatisare efemera a poposit ieri dupamasa prin bucataria mea. Reteta(credits to Lola) a fost respectata, normal, cu mici chestii personale. Adica pestele n-a fost macrou(cu macrou o fac foarte des), ci pastrav, am folosit ulei de masline si am pus niste foi de dafin. de aici lucrurile incep sa se complice, eu avand origini sanatoase care isi fac simtita prezenta, nelasandu-ma sa ma bucur de o reteta simpla; am trantit si o mamaliga, sa mutesc corul strabunilor; am facut si niste cartofi natur, care au ramas de decor, deh, trebuia sa am de unde alege; daca pastravul asta l-am facut la cuptor, pe celalalt l-am prajit tavalit prin in pesmet cu faina, tot pentru libertatea alegerii; am trantit si un sos, plecand de la traditionalul mujdei(care dupa unii bucatari mai rafinati ar strica savoarea pastravului) in care am adaugat un pic de ulei, pasta de chilli(de fapt o pasta pentru gulas fuaaaarte iute, ca n-am avut prin casa decat chilli flocken si nu mergeau aici), patrunjel verde tocat marunt si o lingurita de otet balsamic.

E foarte usor sa va imaginati ce am ales din toate astea. Am ales, mai bine zis am uitat sa pun si cartofii natur pe masa. Cand n-oi mai fi atat de impresurat de chemarile strabunilor(imi place sa gatesc cu palinca, pe care o beau in timp ce) o sa fac un pastrav a la carte. Cand?


PS: Sunt dintre cei care promoveaza consumul de produse romanesti. Pentru ce am facut ieri ar fi trebuit sa dau o fuga pana la Cartisoara la pastravarie, dar 50 de km facuti pe nemancate nu erau tocmai o alegere buna la ora aia si m-am multumit cu pastrav grecesc din real, insotit de usturoi din Israel. Sau China

PPS: stiu ca pastravii cei mai buni sunt pana intr-o suta de grame bucata, pentru a fi prajiti intregi. Fiind grabit, n-am stat sa mai caut de aia mici si am luat cam la 300 grame bucata curatati. Pentru prajit i-am taiat pe lungime, erau prea grosi.

Jesus, He Loves Me. Scor 1-1

Ieri dimineata, in drumul catre treburile mele din Brasov mi s-a luminat ziua. Magenta. pe intortocheatele stradute din Racadau, in timp ce ma luptam cu ninsoarea, de abia vedeam pana in capatul strazii, dintr-odata mi-a aparut calauzitoare tabela de marcaj a diminetii, pe fond albastru:
Marire Tie, Dumnezeul Nostru, Marire Tie


Cred ca m-a batut Doamne Doamne. Senzorul camerei s-a rusinat si mi-a dat totul intr-o nuanta ciudata, care se vede in pozele de mai jos. Va asigur ca era o dimineata alba. Imi intra albul peste tot, in ochi, in ghete.. imi tremura mana, mai ales ca incercam sa nu ud camera, ningea furios.




Bun venit in lumea icoanelor electronice. Sunt foarte bune si cand treceti in comunicare text.

Update:
A doua zi, cred ca in timp ce era slujba de duminica, am mai dat o fuga sa vad daca imi mai face aparatul probleme la vederea minunii. nu a mai facut si am asistat la un fel de clip publicitar. publicitate in domeniu, isi prezentau noul cimitir...




daca nu ma grabeam cred ca puteam vorbi cu popa sa imi dea pe memory stick .pps-ul de mai sus.