joi, 26 martie 2009

Ora pamantului

Mare campanie... cica maine seara ar fi ora pamantului; un miliard de oameni ar stinge becul intre 20.30 si 21.30, pentru a arata ca le pasa. Ca pot sa salveze planeta, avand grija de resursele sale.

De felul meu sunt un tip prietenos cu mediul(asa s-ar traduce, nu?). Nu stiu cat reusesc sa fac in sensul asta, macar sunt bine intentionat. Apropo, am auzit azidimineata ca gunoiul menajer al unei familii pe un an contine atata energie cat ar fi necesara incalzirii apei pentru 350 de dusuri. Sau 3500? Oi fi taiat vreun zero. Hehe, am multi prieteni care se viseaza lorzi ai gunoaielor, recicland tot ce se arunca printr-o solutie, deocamdata miraculoasa; i-as ajuta daca as gasi bacteria aia care sa le faca tot gunoiul gaz metan sau curent electric; i-as lasa pe ei sa fie lorzi, eu as ramane doar prietenos.

Nu sunt un om al calculelor, sa vad cata energie nu s-ar consuma in gospodariile si ce mai tine de comunitatile acelui miliard de oameni. Da, e vorba de cata energie nu s-ar consuma, nu cata energie s-ar economisi. Ca pe toate sursele de unde am aflat eu de aceasta zi a pamantului suntem indemnati doar sa stingem becul, nu si detalii despre cum Electrica ar reduce vreo productia de curent in vreo centrala. Buuun... pana acum, in afara de asocierea cu ciudatele free hugs si sabotarea electrica, n-am inteles nimic. Dar cred ca o sa sting si eu becurile; si o sa ies in geam cu bricheta mea cu led si o sa incerc sa ii fixez ochii matzei din vecini care abia asteapta sa las geamul la bucatarie deschis. O sa fie trei luminite in tot parcul.

As stinge linistit becurile, calculatorul si televizorul, as inchide centrala si as scoate frigiderul din priza daca as auzi ca prin actiunea noastra ar fi arse cu 50 de vagoane de carbune mai putin; ca au ramas o jumate de milion de metri cubi de apa in lacurile de acumulare si s-a consumat mai putin uraniu cu vreo 4 hiroshime; ca in minele de petrol din canada s-a jucat o ora scrabble; ca vacile din patagonia s-au putut besi linistite, fara stressul ca baga metan in atmosfera... etc.

Dar asa... mai mult decat solidaritatea mizata pe prietenosii cu mediul... nu inteleg nimic. A, ar mai fi o ipoteza: acest miliard de oameni e bagat intr-o simulare pentru "ultimul stinge lumina." Unii se vor ruga sa intre intre "cei din urma vor fi cei dintai", sa nu ajunga ca Verbiaj, cronicari ai apocalipsei.

Update: sunt doar douazeci de ani de cand orientarile populare erau cu totul altele. eheee... cate ore ale pamantului am trait noi atunci ... in deplina intelegere cu Electrica:


*Timpuri Noi - Becule

Bucatariti! Bucatarim Maria Ta



Aceasta infatisare efemera a poposit ieri dupamasa prin bucataria mea. Reteta(credits to Lola) a fost respectata, normal, cu mici chestii personale. Adica pestele n-a fost macrou(cu macrou o fac foarte des), ci pastrav, am folosit ulei de masline si am pus niste foi de dafin. de aici lucrurile incep sa se complice, eu avand origini sanatoase care isi fac simtita prezenta, nelasandu-ma sa ma bucur de o reteta simpla; am trantit si o mamaliga, sa mutesc corul strabunilor; am facut si niste cartofi natur, care au ramas de decor, deh, trebuia sa am de unde alege; daca pastravul asta l-am facut la cuptor, pe celalalt l-am prajit tavalit prin in pesmet cu faina, tot pentru libertatea alegerii; am trantit si un sos, plecand de la traditionalul mujdei(care dupa unii bucatari mai rafinati ar strica savoarea pastravului) in care am adaugat un pic de ulei, pasta de chilli(de fapt o pasta pentru gulas fuaaaarte iute, ca n-am avut prin casa decat chilli flocken si nu mergeau aici), patrunjel verde tocat marunt si o lingurita de otet balsamic.

E foarte usor sa va imaginati ce am ales din toate astea. Am ales, mai bine zis am uitat sa pun si cartofii natur pe masa. Cand n-oi mai fi atat de impresurat de chemarile strabunilor(imi place sa gatesc cu palinca, pe care o beau in timp ce) o sa fac un pastrav a la carte. Cand?


PS: Sunt dintre cei care promoveaza consumul de produse romanesti. Pentru ce am facut ieri ar fi trebuit sa dau o fuga pana la Cartisoara la pastravarie, dar 50 de km facuti pe nemancate nu erau tocmai o alegere buna la ora aia si m-am multumit cu pastrav grecesc din real, insotit de usturoi din Israel. Sau China

PPS: stiu ca pastravii cei mai buni sunt pana intr-o suta de grame bucata, pentru a fi prajiti intregi. Fiind grabit, n-am stat sa mai caut de aia mici si am luat cam la 300 grame bucata curatati. Pentru prajit i-am taiat pe lungime, erau prea grosi.

duminică, 15 martie 2009

Jesus, He Loves Me. Scor 1-1


Ieri dimineata, in drumul catre treburile mele din Brasov mi s-a luminat ziua. Magenta. pe intortocheatele stradute din Racadau, in timp ce ma luptam cu ninsoarea, de abia vedeam pana in capatul strazii, dintr-odata mi-a aparut calauzitoare tabela de marcaj a diminetii, pe fond albastru:
Marire Tie, Dumnezeul Nostru, Marire Tie


Cred ca m-a batut Doamne Doamne. Senzorul camerei s-a rusinat si mi-a dat totul intr-o nuanta ciudata, care se vede in pozele de mai jos. Va asigur ca era o dimineata alba. Imi intra albul peste tot, in ochi, in ghete.. imi tremura mana, mai ales ca incercam sa nu ud camera, ningea furios.




Bun venit in lumea icoanelor electronice. Sunt foarte bune si cand treceti in comunicare text.

Update:
A doua zi, cred ca in timp ce era slujba de duminica, am mai dat o fuga sa vad daca imi mai face aparatul probleme la vederea minunii. nu a mai facut si am asistat la un fel de clip publicitar. publicitate in domeniu, isi prezentau noul cimitir...




daca nu ma grabeam cred ca puteam vorbi cu popa sa imi dea pe memory stick .pps-ul de mai sus.

am cobit?


Am zis eu ceva de raliul zapezii la Brasov?
pozele sunt de ieri dimineata, inaintea startului oficial.
Pentru poze facute de profesionisti, daca va intereseaza subiectul, pe rallyphoto.ro


in aceasta poza il puteti vedea pe Victor Ponta, copilot de data asta, impingandu-si masina de concurs catre start(e cel din stanga):

joi, 12 martie 2009

Incep drumurile. Brasov

Pana duminica seara sunt plecat, imi incep iar drumurile prin tara. Desi sunt cel mai atehnic tip pe care il cunosc, poate si din lipsa unor pasiuni de astea care sa ma bage in salopete. Ok, la nevoie... o fac, dar cu manualul dupa mine. Daca va zic ca merg la raliuri sa nu va entuziasmati, sunt doar delegat, sau chemat, in secretariatele raliurilor.
Campionatul de Raliuri al Romaniei incepe in fiecare an la Brasov, printr-un fel de raliu al zapezii. Nu stiu cum fac brasovenii astia, ca desi nu se mai tine in februarie, reusesc sa aiba probleme cu zapada pe traseu. De data asta weather.com ne arata ceva ninsori maine si sambata, ceea ce inseamna ca pe traseele mai inalte sigur o sa fie "spectacol", cum zic unii, daca n-au ghinionul sa se anuleze probele din cauza de zapada sau gheata.

Eu? O sa fiu la caldura intr-un mall, unde o sa avem si secretariatul si o sa mai ies la o tigareta sa fac cate o poza de asta:

sau de asta...


hmmm... imi era dor de weekendurile astea pe drumuri, chiar daca avem mult de lucru uneori, sa pot bate tara in lung si lat plus ceva turism gastronomic...

sâmbătă, 7 martie 2009

8 Martie. La Multi Ani Doamnelor!

Acum cativa ani de 8 Martie ne chefuiam in firma; eram doar intre colegi, fara parteneri "de acasa".Intr-un an nu s-a nimerit ca acest chef sa facem in ziua de 8 Martie, ci cum ne-am putut aduna toti, cred ca a fost in 10, si am facut un chef in toata regula, la restaurant, cu antreuri, masa bogata, bautura garla si dans, dans, dans... am inceput pe la 2, am fost pe rand dj, invitat la damen vals, am dansat cu toate doamnele, pana cand cei mai in varsta au spart cheful, pe la 8 seara. Fiind incalziti, am zis sa continuam, am mers in alte baruri, pana catre 1 noaptea. Cand in sfarsit am plecat catre casa, dupa ce am condus fetele, am ramas doar cu un coleg, caruia am inceput sa ma plang ca uite, de ziua femeii eu ma chefuiesc prin crasme in timp ce, pe atunci sotia mea, ea* sta acasa cu copiii. La care colegul meu ma bate pe umar zicandu-mi: lasa Mijule ca intelege ea, odata e 8 Martie.

Asa ca azi sunt de partea doamnelor si o sa va dansez, cam asa:


*Ea a iesit de fapt cu colegele si in alta seara cu prietenele

vineri, 6 martie 2009

Leapsa loveste din nou

Vai LiaLia, ce mi-ai putut face. am crezut ca apuc si eu de la ultima leapsa sa scriu si altceva decat provocat. But you, foxy lady...

Cam asta ar fi pe scurt, ce a iesit din provocare:


Ce te face sa-ti lingi degetele?

pe langa clasicul ciolan cu varza calita si ardei iute, pe care l-as putea manca aproape oricand daca n-ar veni avertismente din zona ficatului, face mama o tocanita de cartofi la ceaun, extrem de simpla daca e sa ma iau dupa ingrediente, dar asta iese numai la ea acasa, si numai daca e facuta la foc de lemne; pestele in general(mai ales ca se mananca cu mana); pastrama de oaie pe carbuni, cu silva palinka si ardei iute, asa cum am mancat mai demult la Voinesti, Covasna; piersicile, alea un pic zemoase, bine coapte.. sunt printre putinele chestii care imi stampara setea in vreme de vara(sunt in stare sa mananc un kil de la piata pana acasa, cu orice risc - cu tricou patat cu tot)... cu tot puful lor care pe o colega o face sa i se sbarleasca parul, numai pe ala de pe mana ni-l arata(va sti ea ceva daca numai pe barbatu-so il lasa sa i le curete); nu-mi ling degetele, ca n-am dupa ce, dar mi le-as linge daca as ajunge in restaurantele carora le face recenzii Lola; retetele i le-am incercat in mare parte si chiar mi-am lins degetele. la partea cu restaurante deocamdata imi sug degetul ca un prunc.

Ce-ti incanta ochii?
vederea piticilor in aeroport, cand vin la mine, cum se inghesuie unul in altul sa imi spuna totul dintrodata, au freze ciudate si par un pic obositi; imaginea mandrii mele cand ma intorc de pe drumuri, de pe la vreun raliu, afumat si imbacsit; drumurile mele.

Ce-ti place sa atingi?
am o relatie aparte cu volanul, parca am mai auzit pe undeva chestia asta... ; ar mai fi cateva parti anatomice de care nu se cade sa vorbesc aici, ca ma-nfior tot, prefer sa pastrez pentru mine.

Ce mirosuri de incanta?
nu pot sa uit diminetile, cand aveam vreo 10 ani si eram treziti sa mergem la unchiu Nelu al familiei, care ne ducea cu caruta la afine. cum puteau mirosi fanatele, jumatate cosite, jumatate in picioare, ne udam pana la genunchi pe drumul catre unchi; ardei copti?; mirosurile padurii in general; mirosul de haine scoase la uscat in ger; eheee... multe sunt, dar de-abia acum ne desfundam nasul si o sa mi le aduc aminte prin trecerea anotimpurilor
LE: ca deja m-a lovit, dar doar ca amintire: mirosul de cafea. cafea buna... cand beau cate un expresso bine facut, senzatia ma intretine mult dupa aceea, e un aftertaste foarte placut.

Ce-ti incanta urechea?
e un pasaroi care imi canta la geam, de vreo doua saptamani s-a trezit iar, am crezut ca a plecat, dar a fost doar tacut peste iarna. are niste triluri ametitoare, il urmaresc si pot sa zic ca nu se repeta niciodata. incepe pe la 4 dimineata, io stau de nebun si il ascult, uit ca in 3 ore trebuie sa ma trezesc de-a binelea. in linistea diminetii, cu ochii inchisi, imi da asa o senzatie de atemporalitate in care pot visa treaz. dar o sa ma mut in curand si o sa imi lipseasca:(
torsul motorului, asta inseamna ca sunt pe drum :)
pasareasca piticilor, in prima zi de romania, cu accentul lor de middlands, cand nu-si dau rand sa imi povesteasca noutatile.

Dau leapsa mai departe lui DoDu, ca tot ajunge "acasa" de pasti, Ghrayadei, care imi incanta mie ochii cu fotografia ei, ceea ce inseamna ca ... mda! si lui Lucian, sa vad de ce-si mai linge lumea degetele prin Sibiu.

luni, 2 martie 2009

Asteptarile doamnelor la promenada sau creditarea cu nesimtire

Traim intr-o societate invatata sa se comporte extrem de defensiv, ca si cum toata lumea din jur e pusa pe a judeca si actiona intru stirbirea aurei individului, orice gest e analizat si etichetat urgent, a avea o anumita masina duce la clasarea intr-unul din sertarele noului folclor urban, etc., etc.

Am prostul obicei de a nu manca uneori la servici. Uit, ma mai prind cu treaba sau discutii si beau multa cafea; ori asta nu e bine, o afectiune a ficatului, cred, ma face sa fiu "rau de foame". Pur si simplu mi se taie genunchii de foame si vaz un fel de fata morgana. Cand sunt in starea asta ar trebui sa mananc ceva dulce ori macar un covrig pana ajung acasa, merg de parca calc din pod si mi-ar trebui un carmaci, ca vaslasi am. Acum cateva luni aflandu-ma in starea asta, mergeam catre casa cu un coleg, abia asteptam sa ajung la covrigarie, povesteam ceva cu el dand din maini(gesticulez mult cand vorbesc) cand vad ca ne apropiem de doua doamne care ocupau trotuarul in fata noastra. Deja mergeam alandala, pe coleg il puteam proteja asteptam doar momentul in care le depaseam pe doamne. Ajunsi la o intersectie, cea din fata mea face o fenta cu tocul, mi se pare ca o ia la dreapta, pac, 180 grade la stanga imediat si eu... deja in depasire ii trag una in pantof de o descalt pe loc. Eu, fastacit si de necontrolat, deja eram in gardul viu, dau sa imi cer scuze, vaai, doamna... cand ea, ametita de atac, se intoarce ca o furie la mine si tipa isteric: probabil o sa imi tragi si un cap in gura! Mi s-au incurcat toate formulele de scuze din cap, pe gura iesind doar un foarte prompt: DA! Am incercat s-o dreg, c-ar fi un accident, scuzele mele doamna, nimic, am fost urmarit toata strada de privirile reprobatoare, acuzatoare ale doamnelor(a fraternizat si colega ei). Le stiu, sunt functionare la finante sau statistica, nemaritate, intangibile, chiar meritau lasate sa pluteasca in viata lor pe trotuarul ala pana vor vrea vreodata ele sa fie calcate. Asta a fost, un accident stupid din care eu am fost generos creditat cu nesimtire, cu marlanie, cumva am corespuns asteptarilor de agresiune ale societatii.


Hara - Care pe care

Misunam[hehe], mare parte din noi, intr-o mare de suspiciuni, creditam lumea dimprejur cu atitudini pe care nici cu gandul n'a gandit. Mi se intampla si mie sa banui pe unul sau altul de vreo agresiune, indiferent la ce nivel, doar pentru a-mi salva pielea de om nesigur. Daca ma cheama in doua seri consecutiv la bere si refuz, el sa-si spuna ca am ceva cu el, nu-mi place ca si companie si eu zic despre el ca e un betiv? nu, pur si simplu avem ritmuri diferite. dar se poate ajunge la tensiuni de astea din simple supozitii, chiar si intre amici.
Cred ca din cauza bombardamentului mediatic la care suntem supusi, plus o nevoie idioata de afisare, de impopotonare, tipic carpato-balcanica ajungem sa ii judecam pe toti. Suntem suspiciosi, cred ca mai mult de jumatate din agresiunea din lumea care ne inconjoara e inchipuita, e incarcata artificial, gratis, devenind totusi o amenintare prin sincopele de comunicare la care duce.


Roberto Benigni in Il Monstro

Atentie doamnelor, in spatele dumneavoastra poate fi oricand un scelerat :))


*articol publicat si pe FYT