marți, 6 ianuarie 2015

Busuioc de

Nu-s credincios practicant decât cu câteva excepții, Paști, Crăciun, câteva pomeniri importante pentru mine și da, botezul din ajunul bobotezei, adică azi. Pica de ziua mea, așa începea ziua, cu miros de busuioc și o poveste scurtă cu preotul din sat.
Apoi, aici la oraș, a inceput să se dilueze așteptarea, să nu-l mai prind pe popă într-o zi de-a mea liberă, să vină după un program care nu-l puteam respecta. Sâmbăta asta, însă, eram acasă și puteam să... no, miros de busuioc, zăpadă, copil dat cu sania, ca în copilăria mea.

Sună soacra-mea:
- aveti busuioc în casă pentru blidul popii?
- am niste rămurele, da' nu știu de care e, de ăla popesc, sau de ăla de mancare, ca nu știu ce să fac cu el, să-l dau cantorului, sau să-l bag în pizză....  
stă un pic, se gandește, și:
-scoate-l pe masă și, după ce trece popa, poți să-l bagi în ce pizză vrei


Niciun comentariu: