Spania. pietrele

a trecut aproape o luna de cand m-am intors din Spania si n-am apucat sa pun nici macar o poza. si acum fug repede la Botosani(desi imi plac drumurile, uneori mi-e ciuda sa folosesc doua zile pe drum pentru munca de o zi)

Degetica, Baba Cloanta, Vrajitoarea cea rea si soricelul

Micul dejun, într-o dimineata leneşă de septembrie, un hotel din Arad: apare o blondă(înăltuţă, cu părul lung, buclat, cu nişte colacei tare sexi, uşor vizibili deasupra pantalonilor) care se unduie la propriu printre mesele mari, cautându-şi un loc, cu un zâmbet cu care saluta pe toată lumea, aproape că-ti venea să-i răspunzi(unii au şi făcut-o). Ne-am dat repede seama că nu cunoştea pe nimeni de la mese şi de fapt era foarte încurcată având atâţia ochi îndreptaţi asupra ei.

Discuţie între băieţi:
[stăteau cu un ochii în farfurie, să nu se prindă lumea despre ce vorbeau, de parca nu era evident]
T: Îmi pare atat de cunoscută..
M: ăăă... aţi lucrat ceva împreună?
- Nu, de prin clasa a 3-a..
- a, sunteţi cunoştinţe vechi
- nu, era un basm
- Degeţica?
- nuuu... ceva cu un şoricel
- aha, o prinţesă transformată în şoricel, arată bine!
- nu, ea era o babă cloanţă de aia care urmărea şoricelul şi vroia să-i facă rău
- o vrajitoare! vrajitoarea cea rea
- daaa, o vrăjitoare rea, da' bună mă!

si spune-mi, doamna, cati barbati ti-ai mai mancat...

PS: astept o poza mult mai clara a calugaritei, facuta de-un neamt cu care-am fost pe acolo

Vara . Ce facem in weekend

unii au zile scurte

altii merg la Festivalul de Jazz de la Garana. am auzit ca ce a fost fun/fain la festivalul de jazz de la Sibiu s-a dus acolo. Garana, de care povesteste atat de placut Cristian Boerean, e in acea parte de Banat montan care imi place mult, un Tirol ceva mai salbatic; o sa mai ajung pe acolo cumva, altadata.

ultimul weekend din Iulie inseamna Festivalul Medieval de la Sighisoara. Am iubit mult festivalurile de gen, am trait in ele odata, demult, dar acum sunt intr-o perioada in care mai bine traiesc din amintiri; si caut tot felul de motive, destul de convingatoare, pentru a nu merge acolo, acum

Trofeul Sinaia Forever - anul asta zic pas din motive de altceva programat. sper sa le iasa bine, Mihaela Beldie si Claudiu David sunt organizatori tineri, care mi-au placut mult prin ce au facut anul trecut acolo si la Straja

in oras ar fi Cantecele Muntilor, dar nu-s mare amator de muzici populare, mai ales ca o sa-mi iau portia cu varf si indesat la evenimentul de mai jos

Fiii Satului, Scoreiu - Editia a II-a - aici o sa fiu eu. daca la evenimentele de mai sus imi permit sa fiu carcotas, aici nu, ca sunt si eu un fiu al satului. plus ca un critic[a orice] nu e niciodata tipul care ar face-o mai bine

Primavara, in sfarsit?

ati observat cat de verde e totul? imi cer scuze celor afectati de ploile si furtunile de sub codul galben, dar mie ultima luna mi-a adus niste bucurii vizuale demult uitate. a plouat in ultima vreme de m-am simtit ca piticii mei cand imi povestesc de anglia lor ploioasa, dar in care s-au acomodat atat de bine in ultima perioada. ca aici prind doua anotimpuri extreme, iarna, cu geruri alternate de noroaie, ceva ce acolo nu exisa, ori vara, cu o canicula prafoasa, mult diferit de vremea din albion, unde toate-s plouate, dar mai asezate, fara mari diferente. si totul e atat de verde, dupa cum mi-au confirmat spusele unui englez pe care l-am facut plouat si el mi-a replicat that's what makes england so green.
am iesit un pic prin tara in ultimele saptamani si am vazut cum peste tot vegetatia pur si simplu a explodat, iar cerul era atat de senin si plin de nori vatosi, albi, atat de contrastant cu verdele si albastrul din jur; ori nu imi amintesc eu bine, ori chiar nu au mai fost primaveri atat de curate de multa vreme. imi amintesc de vremea cand eram mic, la tara, si ieseam in luna mai dupa ciuciuleti ca aveam parte de asemenea imagini. e clar, m-am bosorogit!


si sper sa gasesc tot asa colorat si drumul la Tirgu Mures de saptamana asta :)
*revin mai pe seara cu imagini, sa vad daca am pe acasa ceva

Miju la liber...

1. daaa, azi imi fac de cap, mi-a dat mana libera Tanti Jeni prin bucataria ei, sunt subiectul Guest Star Day on Cantina Sociala!
2. aceasta cantina sociala are in primul rand un rol de socializare, asa ca nu merg cu mana goala ci cu toti prietenii mei. sunteti invitati, am facut pentru toata lumea, e loc si de supliment
3. oups... eu imi fac de cap sau TJ cu intrebarile alea care scot tot din mine?

Asculta mai multe audio Divertisment

rugby oldboys, vazuti din tribune, loc sigur

Am o saptamana destul de incarcata; cumnatul prietenei mele a venit special in Sibiu pentru a se intalni cu fostii lui colegi de la echipa de rugby CSM Sibiu. A plecat acum 20 de ani in Germania, dar a tinut legatura cu ei, ramanand inainte de toate un rugbyst.
Acum sunt considerati oldboys si s-au adunat pentru a juca un amical cu o echipa similara din Franta.
Aseara am asistat la ce se vede in colaj, la un antrenament de-al lor. Inceput timid, alergat un pic saltat, cu burta inainte, o incalzire care, pentru mine cel putin, nu prevedea ce avea sa urmeze - un meci cu actuala echipa CSM Sibiu, renascuta de unul din fostii lui colegi; care la un momendat a cerut pace, ca vroia sa isi menajeze echipa tanara, cu care are meciuri oficiale, in fata careia oldboysii s-au dezlantuit ca pe vremuri. Erau ca niste copii, ei, oameni la peste 40 de ani:
- Acum ca tot ne-am incalzit, ce ziceti, facem un contact?
- Daaa, hai!
si szbang, o gramada! in timpul meciului, jumatatea de gramada oldboys avea peste 700 de kg. dupa meci/ incalzire parca-si laudau vanataile si juliturile, ca
-aiii, ce fain ii, iti mai amintesti cum ne-am pleznit cu aia din Iasi, care aruncau mingea si navaleau pe noi strigand Lupiiiiii!!! hahahaaaa!!!

acum fug sa ii pozez/filmez la meciul cu oldboysii francezi. sa vad ce o sa mai iasa....

ma doare-n cot, se schimba vremea?

nu chiar in cot; daca anul trecut, in vacanta mare a copiilor mi-am facut praf glezna piciorului stang, acum doi ani mi-am facut praf incheietura mainii, tot stanga:
cand ma taraiam in carje la Campulung, cu functiile oficiale dupa mine, am intrebat un pilot, pe care il stiam ca e maestru reiki, ce pot face sa scap de dureri ori ce am de-mi rup asa usor oasele, in intamplari stupide. mi-a zis ca face parte din relatia mea cu femeile, care nu e tratata sau abordata cum trebuie iar partea stanga a corpului de care grijesc ei e deformata, retrasa, si de aia mi-or ramas extremitatile in afara protectiei. ati inteles? eu inca mai judec chestia asta... sa nu zic ca o rumeg.

sa revin la dureri; de vreo saptamana, incheietura mainii stangi, aia de-am facut-o varza acum 2 ani, ma doare si nu pot s-o misc cum trebuie, sunt caniste dureri reumale. cand te dor incheieturile si te stii meteo sensibil, e clar, se schimba vremea. dar de ce atata durere nene? ca ploile alea de cod galben s-or oprit inspre vest la Alba si eu ma duc in sud, la Pitesti(raliul Argesului 2010, eu o sa fiu pe Lacul Vidraru, da' tot la sud de Sibiu, nu?).
am incercat sa gasesc justificari mai largi si-am gasit printre vremurile care se schimba acum si anuntul de aseara al tatucului natiunii. sa vad cand m-oi intoarce in online daca ma mai doare ceva ori am incurcat eu organele, din nou....

PS, ca inca n-am plecat: am inceput sa aud pescarusi... e grav?

gesturi abandonate

deşi cochetez de multă vreme cu ideea de lăsat de fumat, am mai avut vreo două incercări plus faptul că atunci când am creat blogul, titlul postului anterior - "God Doesn't Love Quitters" - trebuia să fie subtitlul acestui blog, făcându-mi cadou de ziua mea de naştere un lăsat de fumat. N-a fost să fie, m-aş fi lăudat degeaba.

acum mai bine de o lună mi-am cumpărat două cartuşe de ţigarete şi mi-am zis că o să fie ultimele mele ţigări. acum câţiva ani, o prietenă de a mea a zis eu nu mai pun gura pe aşa ceva(sau era eu nu mai înghit aşa ceva) şi a rămas însărcinată; cred ca am confundat poveştile, acum am auzit că s-a lăsat de fumat doar de o lună...


ce vedeţi aici e un banner cu valori absolute, adică ieri la 8 dimineaţa am fumat ultima ţigaretă; eu încă mai cred că m-am lăsat de vineri dupămasa, când am tras ultimul fum din cartuşele sus menţionate.

ştiam de mult de greutăţile pe care le întâmpin, din încercările anterioare; lăsatul de fumat e o treabă de fiecare zi, de fiecare ceas.... minut.
îmi rămân o grămadă de gesturi nefolosite, le-aş putea face inventarul si apoi duce vineri în târgul de vechituri
- de când mi s-au născut băieţii, am încercat să nu mai fumez în spaţii închise, unde erau şi ei; aşa că fiecare deschidere de uşă era asociată cu aprinderea unei ţigări;
- ridicatul de la masă era cu ritual, deschis geam, privit amazoane, aprins ţigaretă;
- dimineaţa mă uitam strâmb la o cămaşă fără buzunar la piept, era locul ideal de ţinut pachetul;
- încă mă mai pipăi ... am ţinut de trezire o brichetă voluminoasă, hehe

vorbeam acum câteva zile cu un prieten bun, ne ştim din liceu, de prietenele noastre nefumătoare, care ne ziceau din când în când ca mirosim ca nişte scrumiere. ne întrebam că, după ce ne vom lăsa de fumat, dacă vom avea parte de gagici fumătoare, oare cum o să reacţionăm?

GOD DOESN'T LOVE QUITTERS!!!

auuu, ma dor şi pe mine ochii de la titlul ăsta...
hai să mai încerc odată:

MIJU QUITS .......!

am orbit!

mdeah, dacă aveţi răbdare, veniţi dimineaţă să vedeţi continuarea