de mă veţi vedea umblând...

înseamnă că-s reparat şi gata de hămălit, ca unu nou.
pentru că anul ăsta mă aşteaptă o schimbare care mă va scoate din stadiul de legumă conectată la internet şi la un aparat foto, o schimbare care o să facă din mine un Nicu Vlad, am făcut inventarul centurilor, al muşchilor şi al dietelor care or să mă arunce in performanţă.
n-am prea avut la ce face inventarul, că aştepta lista cu reparaţii de ani buni. o hernie inghinală, care ieşea aşa, timidă, cam cât o pruna tuleu gras, stătea un pic şi apoi intra la loc fără să facă scandal şi care, când s-a văzut ameninţată de soţia mea cu o vizită la chirurgie, a scăpat, că am divorţat. au trecut ani mulţi de atunci, cârtiţa aia din hernie isi vedea de treabă fără probleme şi mai scotea câte un muşuroi timid.
anul trecut m-am lăsat de fumat; dintr-o dată am inceput să mă mişc tot mai rar, că din ce ieşeam din birou, din clădire pentru fiecare ţigaretă afară, acum inţepeneam cu curu pe scaun şi câte 4 ore; şi au început să-mi pocnească oasele mai întâi, apoi să mă jeneze hernia(hehe, fain mod de a mă plânge de pierderea plăcerilor, nu?). am început să simt o jenă la anumite mişcări, arsuri la anumite icneli şi panică în gândurile despre ce mă aşteaptă.
aşa ca acum două săptămâni, cu nişte şuturi în fund şi cu ajutorul a doi foarte buni prieteni, care lucrează în spital, am ajuns în faţa chirurgului, care după ce m-a consultat, n-a continuat, ca în visele mele - poţi trăi şi aşa, măi băiete. ci m-a programat la analize, începând cu cele la inimă, un eco doppler, să vedem care mai e starea inimii mele, neexaminate serios in ultimii 20 de ani. acolo, surpriză: ce a fost văzut la Tg. Mureş şi m-a ţinut peste 20 de ani cu gândul că-s cardiac, nu mai există! vorba unui coleg şi a anestezistului: acum ar trebui să faci armata!
cu un plan victorios, habar n-am pe ce criterii stabilit, m-am internat miercuri ca să ies nou sâmbătă. ehe... după ce am văzut cuţitul şi câte am tras ... sâmbătă mă vroiam adoptat de ăia din spital, că nu mai aveam curaj nici să tuşesc. una peste alta, de la zi la zi mi-a fost mai bine, aşa că azi am fost externat şi-s acasă între o telecomandă şi câte o oră de dat pe internet, îngrijit ca un copil.

de m-aţi vedea...