luni, 31 ianuarie 2011

sunetul iernii


n-am condiţionat vreodată iarna, cum ar trebui să fie, cum ar trebui să fiu eu pentru a o place
pentru mine iarna arată ca în clipul de mai sus, tras în timp ce făceam primii paşi, duminică la ţară. dacă aş putea v-aş arăta şi cum miroase şi ce trebuie făcut pentru a te bucura de ea. cum mă bucur eu, de fapt

9 comentarii:

io-n Dushu Tau! spunea...

iarna miroase ca cearceaful ala alb ca neaua, apretat, uscat iarna in vant, in momentul in care il iei in brate de pe culme, scortos si aspru si iti bagi nasul in el...si el inca nu vrea sa se lase imbratisat...pentru mine asa miroase iarna...si nu m-am mai intalnit de mult cu ea...:|

Miju spunea...

aşa, acela e mirosul iernii. Mă crezi că încă îmi duc încă, uneori, hainele la uscat la părinţi, doar pentru mirosul ăsta?

io-n Dushu Tau! spunea...

esti mai nostalgic decat mine, mosule :))

jane spunea...

sunetul...sunetul pasilor aduce si mirosul cu el, ai reusit sa ne arati
o bucurie filmuletul tau

Zee spunea...

sunetul pasilor pe zapada, da
si da, mirosul cearceafului scortos
si-apoi, gustul fulgilor cuminti
linia de orizont intre alb si alb
soba dogorinda, buna primitoare de miini reci reci

Miju spunea...

o parte din ce as vrea sa fac, cand oi fi mare, e sa le pot oferi copiilor mei aceasta liniste, pacea pe care o intalnesc acum, cand merg acolo. bine, nu ii rezist mult, dar inca am nevoie de ea

Zee spunea...

sa dea Domnul sa mai dureze pacea aia si acolo - si sa speram, ca ce altceva putem facem. la urma urmelor, vesnicia s-a nascut la sat, hehe...

Draw For Joy spunea...

Nu am mai ascultat demult sunetul asta, desi am mers ceva prin zapada.
Cand eram copil, fiind mai aproape de ea, se auzea mai bine.

s spunea...

Nu duc lipsa scârțâitului pașilor pe zăpada ușor înghețată. E zogomotul pe care îl aud cu stetoscopul de fiecare dată când consult un pacient cu pneumonie.
Mda, cred că am cam distrus romantsmul iernii cu observația mea. :D