joi, 27 ianuarie 2011

jurnal de colţar. frânturi

de când am venit acasă mi-e foame şi mai ales poftă de tot felul de mâncăruri, dar trebuie să mă abţin, din mai multe motive. ahhh, dacă ar funcţiona vorba aia a ardeleanului care nu înţelege de ce atâta grabă. nu ma grăbesc la frigider, ma precipit pur si simplu. acum mi-aş face nişte paste simple cu fulgi de ardei iute, o linguriţă de pesto şi o bucăţică miiică de peşte farâmiţat acolo. le am pe toate dar, pe langă faptul ca trebuie să mă abţin să mănânc mult, cine manevrează oala cu spaghetti? că încă mi-e frică de ridicat lucruri de 2 kile... rămân la altă vorbă: mor de foame cu pâinea şi cuţitul în mână

***

mi s-a sugerat să încerc să reţin ce visez cât sunt sub anestezie, în timpul operaţiei; pentru că mi s-a făcut anestezie locală, am fost treaz şi aşa am auzit tot ce discutau doctorii.
mâna a doua în operaţie era o rezidentă în chirurgie, a cărei voce şi ton mi-a plăcut mult(nu vedeam cine mă taie, aveam un paravan în faţă); în timpul operaţiei a intrat în sală dom' profesor, şeful secţiei chirurgie, care se ia, tare de sus, de rezidentă, reproşându-i că de ce are telefon, dacă nu-l foloseşte; ea i-a replicat: păi sunt cu mâna în plagă dom' profesor, cum aş putea să vă răspund? iar eu... cred ca i-am făcut semne din gene asistentei şi anestezistului că nu mi-e bine şi mi-au băgat un somnifer. m-am trezit un pic mai târziu, cu un aer răcoros în nări, cu masca de oxigen pe faţă(o prietena de mea, care a asistat la operaţie, mi-a zis că n-a văzut faza cu somniferul ci doar ce îmi facea asistenta după aceea, adica tragea de masca de oxigen si ii dădea drumul peste nas, poc! să mă ţină treaz, cică)

din mâncarea din spital am acceptat doar ceaiul, care era fără zahăr şi proaspăt, restul, oricum nu aveam voie prea multe, îmi erau aduse de acasă; cu toate astea am apucat să văd ce însemna mâncarea de acolo. dimineaţa o felie de pâine sai biscuiţi, o lingură de brânză de vaci şi ceai şi la amiaz o supă foarte chioară şi o lingură de pireu ce cartofi(ok, astea îmi erau oferite mie). luni dimineaţă şi-au cerut scuze că nici brânză de vaci nu mai au, dar, dacă vreau, pot să îmi aducă nişte biscuiţi...

10 comentarii:

io-n Dushu Tau! spunea...

noooo draga, la mine ala de mi-a taiat genunchiu avea mana dreapta un nene pe la 7j de ani plus tarla de asistente de maxim 20 + anestezista de maaxiiiimm 35. Daca nu s-o hahait cu mosul ala la adresa asistentelor de saltam si eu de ras pe masa. si anestezista imi tot spunea, nu te misca nu te misca...bre, da-mi dopuri de pus in urechi, da de ras nu ma pot opri :))
asta dupa ce eu stiam ca o sa fiu anesteziata general si cand colo au decis sa ma pushte-n coloana. deci fui treaza si vazui tot capo-a-fine!
mancare insa a fost buna..deh, armata are bani :))

io-n Dushu Tau! spunea...

a.si bre...pastele pot fi pescuite din oala si c-o penseta d'aia sau c-o lingura cu gauri...si la cat manci tu nu tre sa fierbi 8 kile de apa :))
mie mi-ar fi mai nashpa cu icnitul de dupa paste :))

Miju spunea...

pai... asta era terapia mea de tinut departe de bucatarie :D

ia zi.. care- i faza cu icnitul de dupa paste?

io-n Dushu Tau! spunea...

pai nah, nu vrei sa crapi suturile icnind...in singurul loc unde si grasii si slabii icnesc de zor :))

Miju spunea...

gata!
le-am facut, m-am zgarcit la fulgi de ardei iute, si am mancat numai jumate :D

io-n Dushu Tau! spunea...

no, vezi :))
inceputul a fost mai greu :))

blomamaind spunea...

hai mah, daca nici cand esti suferind n-ai voie sa indesi mancare in tine...
:)

Lola spunea...

Of, of, of. :)
Cat p-aci sa mori de foame. :D
No acuma, serios imi pare rau ca treci prin asta, dar parol ca o sa te faci bine. Crede-ma, ca stiu ce zic. (nu-s mama Omida, nu lol)
Papa bine ca sa te razbuni pe mancarea de spital cu care a trebuit sa te intalnesti. Exista ulei de ricin sau pilule care fac alunecarea lina.
Dar tine-ne la curent (cu meniul, nu alunecarile).

Miju spunea...

hahaaa, blo', cine vorbeste! de fapt iti urez sa treci cat mai repede de perioada asta, sa poti baga in tine tot ce doresti

Lola, nu mor eu atat de usor :D
la menu, singur nu-mi fac decat paste extrem de simple, cum am scris mai sus; in rest ma desfat cu tot felul desupe de gaina de casa, cu taitei asemenea, papricasuri cu ingrediente din batatura, etc. mancaruri ardelenesti de refacut lauze :))))

Oana spunea...

Tiii, acu' am văzut prin ce-ai trecut tu, aventuri cu cuţit şi anestezii... Aoleo, thriller, nu alta, mi s-a zbîrlit părul în cap :(

Da' am înţeles bine: acu' te refaci binişor, ba chiar ai şi pofte? Ţin pumnii să fii înfloritor ca orhideea ta (ptiu-ptiu să nu ţi-o deochi :)