'din anglia, cu drag' se întoarce

în postul de mai jos mi s-a spus de posh, şi m-am hlizit; azi mi-a dat o amică o trimitere către The Catherine Tate Show, unde am găsit Posh People:



aşa se poate înţelege mai bine ce a vrut Nr. 1 să zică

din anglia, cu drag

mi-s tare dragi primele discuţii cu băieţii mei, când vin acasă in vacanţe. când aterizează în alt oraş şi merg după ei, primul şoc pe care îl am e când văd cât au putut să crească; apoi distracţia cu accentul britanic şi căutările lor prin maşina după sandwichuri şi fructe.
anul ăsta, din cauză că nu mă auzea bine, nr. 1(copyright de;) îmi tot răspundea cu hm? la aproape orice îi ziceam; şi-l întreb
şi în anglia se răspunde cu hm? la ceva ce nu ai înţeles bine?
hm? a, da...
nu aveţi alt răspuns pentru asta? cum ar fi I beg you pardon?
nu!
hmmm...
hm? a, I beg you pardon e folosit de posh, noi zicem tot hm?!
posh?
da, posh, sunt cei bogaţi, din familii mari, care aşa vorbesc ei - îs o combinaţie, jumate francezi, jumate englezi
posh vine de la poşetă?
[uşor dojenitor] taaatii!!?!

un ciob de iarnă

de fapt, mai multe. cumnaţii au anticipat un pic Crăciunul şi l-au trimis pe Moşu' cu un camion care n-a mai aşteptat o săptămână... deh, nu putea ţine motorul pornit atâta timp(asta e pe bune) şi acum mă joc cu setările camerei foto abia primite

a ţine minte poezii e un talent, nu?

Ieri am avut o discuţie despre poezii cu colega mea de birou; vroia să îşi ia acasă poeziile Elenei Farago(fetiţa ei o să recite una la grădiniţă) şi mă întreabă daca le ştiu;
păi... nu le mai ştiu, zic eu.
Cum, nu le ştii, că doar le-am "făcut" în grădiniţă.
Ba le ştiu, doar că nu le mai ţin minte pe de rost, nu le-aş mai putea zice acum, pur şi simplu nu ştiu, nu pot să mă exprim "în metru", imi lipseşte abilitatea aia de a reţine poezii.
Înseamnă că nu le-ai învăţat cum trebuie...

Nu pot ţine minte poeziile. Am fost în copilărie de multe ori pe scena, şi-am recitat poezii, chiar şi balade; uneori ne jucam cu tonalităţile, cu expresia corporală(sunt sigur că nu le ziceam astfel atunci). Dar mai mult de un an, doi, nu le reţineam, cum dispărea decorul în care le-am învatat şi reprodus, gata, îmi rămânea în minte cel mult firul epic, sau o imagine. Trebuie să recunosc acum, din cauza scurtei vieţi pe care o aveau versurile în forma lor legată, ca poezii, în capul meu, că le cam învăţam pe de rost. Îmi plăceau, le... trăiam, să zic aşa, dar nu le puteam păstra. Am în cap o grămadă de versuri, spărturi de poezii, care stau pe acolo fără nici o legatură. N-am avut parte nici de o creştere cu elemente religioase, adică pot spune că eram foarte rar dus la biserică şi niciodată nu s-a insistat să stiu şi să recit Îngerelul la culcare, spre exemplu; singurul obicei, rostit în versuri, prezent de atunci până acum e Tatăl Nostru, căruia acum îi încurc versurile când le mai şoptesc copiilor înainte de masă(când suntem la ai mei în vizită, tatăl meu mai încearcă să-l pună pe unu dintre cei mici să zică Tatăl Nostru).

Acum am o dilemă. Cunosc oameni care se exprima fluent în versuri, care imi pot recita versuri citite acum 60 de ani(tatăl meu) sau să-mi răspundă numai în replici din Minulescu(cineva, demult). Eu? mai mult de ...şi era mândră-n toate cele nu pot spune. Mi-am scrântit ceva în educaţie? Nu-mi va fi stat capul la versuri, nu m-am concentrat, aşa-i?
Încă mai cred că a te exprima în versuri e o abilitate specială, ceva cu care te naşti, un talent, bravos celor care îl au!

*Update - muzica din Duets, care îmi place mai mult interpretată aşa



şi mai am o dilemă... e bine să fi flămând sau sătul când îţi faci [wishlist]lista de dorinţe?

de urmarit

cica 8 oameni din 10 nu mai stiu sa lege o priza, asta in Anglia, dupa cum ne spune mai sus James May, unul din cei trei baieti la Top Gear. in ideea asta a lansat emisiunea laboratorul barbatului(James May's Man Lab)
cu siguranta, din cauza conditiilor in care am crescut, majoritatea celor de-o varsta cu mine stim sa facem lucruri considerate barbatesti de James in acest serial, dar acum uitate(la ei). am legat o priza, stim sa facem un foc si sa schimbam o roata. sunt sigur ca am experimentat multe din aceste lucruri, dar, vorba unei prietene, daca ar fi sa traiesc din asta, adica sa-mi hranesc tribul aducand lemne din padure, s-ar cam muri de foame(atunci tocmai ce aparusem cu o mana rupta in padure) . sunt sigur ca sunt multi altii ca mine, copiii nostri vor cunoaste lumanarea doar din supermarketuri, de dus la pupat de moaste si la cimitir, nu de folosit in casa, pentru a putea citi sau face lectiile. emisiunea asta pentru ei va fi istorie, dar pentru noi mai poate fi, inca, o sursa de divertisment.

Spania. pietrele

a trecut aproape o luna de cand m-am intors din Spania si n-am apucat sa pun nici macar o poza. si acum fug repede la Botosani(desi imi plac drumurile, uneori mi-e ciuda sa folosesc doua zile pe drum pentru munca de o zi)

Degetica, Baba Cloanta, Vrajitoarea cea rea si soricelul

Micul dejun, într-o dimineata leneşă de septembrie, un hotel din Arad: apare o blondă(înăltuţă, cu părul lung, buclat, cu nişte colacei tare sexi, uşor vizibili deasupra pantalonilor) care se unduie la propriu printre mesele mari, cautându-şi un loc, cu un zâmbet cu care saluta pe toată lumea, aproape că-ti venea să-i răspunzi(unii au şi făcut-o). Ne-am dat repede seama că nu cunoştea pe nimeni de la mese şi de fapt era foarte încurcată având atâţia ochi îndreptaţi asupra ei.

Discuţie între băieţi:
[stăteau cu un ochii în farfurie, să nu se prindă lumea despre ce vorbeau, de parca nu era evident]
T: Îmi pare atat de cunoscută..
M: ăăă... aţi lucrat ceva împreună?
- Nu, de prin clasa a 3-a..
- a, sunteţi cunoştinţe vechi
- nu, era un basm
- Degeţica?
- nuuu... ceva cu un şoricel
- aha, o prinţesă transformată în şoricel, arată bine!
- nu, ea era o babă cloanţă de aia care urmărea şoricelul şi vroia să-i facă rău
- o vrajitoare! vrajitoarea cea rea
- daaa, o vrăjitoare rea, da' bună mă!

si spune-mi, doamna, cati barbati ti-ai mai mancat...

PS: astept o poza mult mai clara a calugaritei, facuta de-un neamt cu care-am fost pe acolo

Vara . Ce facem in weekend

unii au zile scurte

altii merg la Festivalul de Jazz de la Garana. am auzit ca ce a fost fun/fain la festivalul de jazz de la Sibiu s-a dus acolo. Garana, de care povesteste atat de placut Cristian Boerean, e in acea parte de Banat montan care imi place mult, un Tirol ceva mai salbatic; o sa mai ajung pe acolo cumva, altadata.

ultimul weekend din Iulie inseamna Festivalul Medieval de la Sighisoara. Am iubit mult festivalurile de gen, am trait in ele odata, demult, dar acum sunt intr-o perioada in care mai bine traiesc din amintiri; si caut tot felul de motive, destul de convingatoare, pentru a nu merge acolo, acum

Trofeul Sinaia Forever - anul asta zic pas din motive de altceva programat. sper sa le iasa bine, Mihaela Beldie si Claudiu David sunt organizatori tineri, care mi-au placut mult prin ce au facut anul trecut acolo si la Straja

in oras ar fi Cantecele Muntilor, dar nu-s mare amator de muzici populare, mai ales ca o sa-mi iau portia cu varf si indesat la evenimentul de mai jos

Fiii Satului, Scoreiu - Editia a II-a - aici o sa fiu eu. daca la evenimentele de mai sus imi permit sa fiu carcotas, aici nu, ca sunt si eu un fiu al satului. plus ca un critic[a orice] nu e niciodata tipul care ar face-o mai bine

Primavara, in sfarsit?

ati observat cat de verde e totul? imi cer scuze celor afectati de ploile si furtunile de sub codul galben, dar mie ultima luna mi-a adus niste bucurii vizuale demult uitate. a plouat in ultima vreme de m-am simtit ca piticii mei cand imi povestesc de anglia lor ploioasa, dar in care s-au acomodat atat de bine in ultima perioada. ca aici prind doua anotimpuri extreme, iarna, cu geruri alternate de noroaie, ceva ce acolo nu exisa, ori vara, cu o canicula prafoasa, mult diferit de vremea din albion, unde toate-s plouate, dar mai asezate, fara mari diferente. si totul e atat de verde, dupa cum mi-au confirmat spusele unui englez pe care l-am facut plouat si el mi-a replicat that's what makes england so green.
am iesit un pic prin tara in ultimele saptamani si am vazut cum peste tot vegetatia pur si simplu a explodat, iar cerul era atat de senin si plin de nori vatosi, albi, atat de contrastant cu verdele si albastrul din jur; ori nu imi amintesc eu bine, ori chiar nu au mai fost primaveri atat de curate de multa vreme. imi amintesc de vremea cand eram mic, la tara, si ieseam in luna mai dupa ciuciuleti ca aveam parte de asemenea imagini. e clar, m-am bosorogit!


si sper sa gasesc tot asa colorat si drumul la Tirgu Mures de saptamana asta :)
*revin mai pe seara cu imagini, sa vad daca am pe acasa ceva