la vreo luna după ce am vazut filmul, am fost de paşti acasă, la Scorei;
am fost la biserică, la slujba de înviere, care ţine de la 12 noaptea până aproape la 4 dimineaţa; unul din ritualuri e înconjuratul bisericii cu o lumânare în mână, na', nici nu auzi popa, ca tu eşti in faţa bisericii şi el la antipozi, în partea cealaltă, aşa că auzi numai barfele celor de langa tine.
am nimerit în spatele unora, tată bătrâior şi copii, el şi ea, la vreo 30 de ani. aşa arata tatăl, netuns, neras, cu o haină mai groasă de împrumut, prea colorată pentru biserică, de m-am simtit ca în nebraska, în film. imaginea lor si discutiile naiv-haioase, uşor critice la adresa bisericii, mi-au făcut ziua
2 comentarii:
Nebrașka-rubașka... :D
hehe, tare comparatia :D
intradevar, ti se pune ceva pe ochi de la cate camasi cadrilate vezi in filmul asta, impreuna cu blugii creaza aceeasi impresie de masa uniforma pe care o dau si rubascile in rusia
Trimiteți un comentariu