uscaciuni de toamna

asta mi s-a spus ca e explicatia pentru buzele tot timpul uscate. de cateva zile imi simt buzele uscate ca iasca, mie- frica si sa rad.
m-am gandit ca ar trebui sa pup o fata mai focoasa, asa, sa imi treaca. una rujata bine. dar nu e potrivit sa fac asta inainte de a veni la birou, ca iar patesc ca in imaginea de mai jos; m-am tsucat cu o focoasa de asta aranjata de dimineata si apoi, cand vroiam sa beau din cafea ma uitam circumspect imprejur, oare care colega si-a bagat nasul in cafeaua mea si a lasat urme de ruj pe cana? sa nu mai zic de tigarete, aprinse, puse in scrumiera si apoi aprins alta, ca aia cu ruj nu e a mea. deci nu merge

© iStock

cred c-o sa ma pup c-un pachet de unt...

Viata nu e o loterie

Joc la loterie, la 6/49, de multi ani. Aceeasi varianta plus un numar la Noroc, nimic mai mult. N-am scos cat am bagat, zic doar ca-mi joc sansa si ca imi las cotizatia saptamanala pe... (puneti voi ce considerati ca merita aici).
La alte jocuri de noroc nu am participat, am fost doar observator al unor situatii dramatice sau anecdotice, dupa caz:
- muierea unui cioban pleznita de sot in gara, pentru ca a jucat banii de drum la alba neagra unor nenorociti foarte convingatori(pentru ea);
- un student naiv care si-a pierdut pana si haina de pe el, intr-un joc absurd cu ghiuluri si asocieri ad-hoc, pe strada;
- apartamentul de trei camere al familiei, pierdut in seri interminabile la bingo de mama unui cunoscut de al meu, profesoara;
- banii unei biserici de cartier, adunati cu grija de la enoriasi piosi, prapaditi la caritas;
- banii de acoperis ai unei asociatii de locatari, scosi inzeciti si bagati la loc a doua zi la fni, dusi in ghearele vantului;
- nu pot sa uit imaginea celor trei cartofori, doi frati si fiul unuia dintre ei, care s-au intors dupa o noapte de poker cu salariile, totusi, intregi si patru purcelusi de lapte la subsuoara, crezand ca se fac fermieri(stateau la bloc, au trezit toata strada cu guitaturile potului)
- un cuplu in care ea a crezut ca salveaza 'situatia' invartind banii, mai ales in jocuri de noroc, iar el a crezut ca salveaza lumea, vindecand-o pe ea. Acum nu mai sunt impreuna.

Am auzit ca fascinatia castigului in jocurile de noroc orbeste. Ratiunea e trecuta pe un plan secund si folosita doar la scuze, in cazul esecului, care e cel mai des intalnit. Oricum e o poveste veche de cand lumea. In visele mele chucknorrisiene pun bombe la anumite asezaminte ale pierzaniei, sali de bingo(cele pe stil romanesc, nu la alea de biserica, occidentale), unele asazis cazinouri si locuri in care sunt puse aiurea slotmachinile. Stiu cine e chuck norris si sa zic doar "live and let live" e deajuns.

Duminica am fost la loto in cartier, sa depun taxa saptamanala. In agentie au montat niste jocuri mecanice, sau pokere electronice, chiar nu stiu cum se cheama in romana. Fiind ora la care lumea iesea de la biserica, era inghesuiala mare, probabil acum enoriasii prefera sa riste individual. La o masina de asta statea un tata care isi tinea in brate fiul de maxim 8 ani si ii arata pe ce taste sa apese, il invata sa isi joace "creditele"... Am innebunit pe loc. chuck norris mi se zbatea in camasa, facand valuri. din zvacniri i-am tras unei babe un cot in ochi, aceasta, panicata, isi cere scuze, ca tocmai s-a aplecat si ea ca si-a scapat ochelarii pe jos, eu ma fastacesc, il scap pe chuck, imi cer scuze si plec, lasandu-i pe toti in plata domnului.

Nunta la nemti. Avantpremiera cu strigaturi

Nu pot sa uit fata administratorului cladirii, un rus, care vedea pentru prima data asa ceva si credea ca el va trebui sa curete totul.



* Intamplarea a avut loc in Germania, undeva in Baden-Württemberg, mirii fiind vecini ai celor la care stateam. Pe scurt, cu doua saptamani inainte de nunta vin prietenii mirilor cu lazi pline cu obiecte generatoare de cioburi(cani, farfurii si alte blide + ce se vede in poza) si le sparg in fata casei. mirii asista la tot spectacolul, apoi scot ceva de baut si hehehe si hihihi.... apoi curata tot si vine tura a doua, care o ia de la capat. Noi eram pe terasa, eu ocupat cu niste beri si fetele cu o pedichiura. cand au inceput astia sa sparga mi-am amintit de o faza din avrig, unde o gospodina razbuna spargerea geamului de la bucatarie(niste copii au dat din greseala cu mingea intr-un geam) spargand toate geamurile de la apartamentul nazdravanilor. si sar panicat. si sare si gazda noastra cu pedichiura jumate facuta, dar vesela, strigand "nuntaaa!!!" si fugind sa vada spectacolul. am fugit si eu...

French interrupted

Am inceput franceza in clasa a cincea, ca limba straina avansat, cu doamna G. Pentru noi a ramas doamna G pentru ani buni, desi a mai schimbat vreo trei nume in acea perioada. Doamna G, ca de altfel si restul profesorilor care faceau naveta pana in satul nostru, era de admirat pentru ceea ce facea. Facea naveta zilnic 40 de km, din Sibiu, pentru a le preda franceza unor copii cu probleme de genul care are calul mai mare, sau cate oi a bagat in strunga seara trecuta; astia erau unii dintre noi. Era o doamna; avea o coafura impecabila(unii ar zice ca aducea cu Cruella De Vil roscata, dar nu era asa), toale de clasa, fuma Amiral si avea multe bijuterii interesante, unele lasandu-si amprenta(ca cicatrici) pe fetele colegilor mei de scoala mai nazdravani, cand renumita doamna ii trata cu un dos de palma educativ.
Pentru a face fata stressului, din care o mica parte probabil eram noi, doamna G se trata. Asociam uneori respiratia ei cu un rom pe care il baga bunica in prajituri; probabil era un amestec intre mirosul de tutun, parfumul ei si ramasitele tratamentului antistress.
Una din metodele ei preferate de predat era urmatoarea: intra in clasa, ne rearanja in banci, se aseza la catedra si spunea: copiati paragraful 2 de la pagina 112; la care colega noastra cea cuminte, curata de parca era tot timpul scoasa din cutie, ridica timid doua degete si spunea 'dar tovarasa profesoara, manualul nostru de franceza are numai 83 de pagini...' biiine, venea raspunsul, de la 57; si capul ii cadea pe masa, intr-o completare a unui somn de frumusete intrerupt cine stie cand. Doamna G nu punea intotdeauna capul pe catedra, mai ales daca era ora gustarii. dupa ce ne dadea de lucru, scotea din poseta un tort diplomat atat de bine impachetat si transportat pana acolo, ca nici nu lasa urme de frisca pe ambalaj; parca il vad si acum - il lua de la cofetaria Bulevard; si, cu stil si cu o lingurita scoasa tot din poseta, se apuca sa manance; dupa ce termina se stergea cu un servetel si apoi lasa capul e catedra. Mie mi-o aducea in banca pe M, care saraca era de doua ori cat noi, o fata vesela cat luna plina si pofticioasa peste masura. La scena tortului saraca M era uda toata de pofta si, in consecinta, era tot corigenta la franceza, ca nu apuca sa scrie nimic, hipnotizata de imaginea diplomatului consumat pe indelete.
In liceu am avut iar parte de o doamna G. Aceasta insa era presedinta comitetului de partid al profesorilor din oras; nu imi mai amintesc ce furculisioane am indrugat la orele ei pentru a trece anii, ca era mai tot timpul plecata cu sarcini de partid. De mai multa actiune aveau parte colegii nostri de clasa care erau la franceza incepatori, care puteau ramane corigenti pentru traducerea "Vive le Champion" = "Traiasca ciupercile!".
Mai departe am fost tare incantat de cum suna franceza mea, dar nu intelegeam mare lucru din ce spuneam; m-am blocat mai ales la numerale, mi s-a parut foarte complicat sa ii spun lui optzeci - de patru ori douazeci.
Douazeci de ani mai tarziu, in poarta unui camping din Franta*, ma conversez tare voios si mai ales surprins ca mai stiu atatea cuvinte, cu un tip pe care il credeam de-al satului; dupa ce i-am spus de unde venim si cam ce am vrea sa facem acolo imi spune ca nici el nu e de-al locului, ca e turc. si asta explica totul.
*poza de mai jos, cu lebada, e facuta pe lacul de langa camping

un roman si-o lebada

Miju schiop

Dupa ce am reusit sa stau departe de lumea virtuala, asa cum se vede in postul anterior, am ajuns sa stau departe si de cea cunoscuta fizic. De aproape doua saptamani stau prin casa, cu cracii in sus, din cauza unei entorse de gradul 4. Nu stiu ce inseamna asta, vorba unui prieten, - 4 asta e pe o scara de la cat la cat... gravitatea creste catre 3 sau catre 5?, stiu doar ca o jumatate de ora de topaiala, ajutat de baston, imi da dureri destul de mari, asa ca stau cat se poate in pat. Am vazut pana la 7 filme pe zi, am incercat cat s-a putut sa stau departe de internet, ce ma deranjeaza cel mai mult e ca nu mi-a venit pofta de citit :(
Cum am reusit? am dat o fuga cu copiii, 4 la numar - doi ai mei si doi nepoti, la foarte cunoscutul strand din orasul natal al lui Jenica. am plecat pe o caldura sufocanta, ca dupa o jumatate de ora de stat acolo sa se faca bezna sub amenintarea unui potop. sa mai zic ca e prima data cand am calcat acolo? in 35 de ani de stat la cativa kilometri de? am gasit un strand foarte curat, plin de lume, oameni faini, adica nu m-au ucis cu manele sau calcat in picioare, chiar o placere sa mergi acolo. am auzit o lauda a unuia de pe acolo ca aleile, bazinul si scarile sunt vopsite cu vopsea de vapor, o minunatie. o minunatie pe care avea sa o afle si glezna mea, stand troznita sub aproape 80 de kile de rest de corp mijulesc.

La ultima iesire din bazin, am lasat copiii inca 15 minute sa am timp sa strang bagajele sub amenintarea furtunii, pe ultima treapta la iesirea pe iarba, am ocolit niste copii si szzbang! trossc! am cazut ca o placinta, nemaiavand de ce sa ma tin, alunecand pe marea investitie, vopseaua de vapor, udata din belsug de cei care au urcat inaintea mea. m-am tarat pana la patura, am reusit sa adun copiii, am plecat sustinut de cel mare al meu(ee..... mare, se vede efectul supelor chinezesti si al crisps-urilor din anglia, chestii pe care le baga tot timpul in el acolo :|) si cat eram pansat de duamna asistenta de servici acolo, am asistat pentre lacrimi, care de durere, care de ras, la spectacolul pe care mi-l ofereau copiii, incercand sa imi arate cum am cazut; isi incolaceau picioarele in cele mai imposibile moduri cu putinta si se prabuseau care mai de care mai artistic. plus ca am mai vazut in direct cateva victime ale vopselei de vapor, din fericire aia stiau sa cada, nu ca mine, aveau numai julituri. Am avut noroc cu niste prieteni veniti acolo, care puteau conduce amandoi, el mi-a condus masina pana acasa, eu nu mai eram in stare.

Si am stat cuminte dupa aia. in afara de 4 zile petrecute la Campulung, la Muscel Racing Contest, unde am castigat concursul de cel mai schiop oficial, competitorul meu fiind bagat in ghips cu doua zile inainte si nu s-a mai prezentat. nu mai dau detalii de cum m-am descurcat, oricum, la cat imi tataie fundu, nu stateam acasa mai linistit decat acolo. mi-a placut mult la campulung :)

e, coane Jenika, am bagat magarul in priza?

*Miju out!

Abonatul se afla in afara retelei ......

Update la "Acesta nu e un road movie"

Un colt de banner pentru Rodica

cu dedicatie pentru Rhodos79, sa-si faca un colt de steag.

***

oameni de peste mari si tari, care se stiu doar din replici si construind discutii care ii umplu de satisfactii, se intalnesc si declara dragoste la prima vedere, umplu obiectivul camerei cu o astfel de veselie, in care detaliile sunt estompate, ramanand doar rasul sanatos...
ma bucur ca ne putem gasi, ca suntem asa, ca ne simtim ca intr-o insula unde ni-s toate intelese si pe plac ori macar provocatoare.
&....
desi nu sunt adeptul ideii de fan club, pentru ca respect lumea in diversitatea ei, de data asta particip la ideea Rodicai de a cauta o culoare care sa defineasca cealalta lume, cea aflata in afara lumii politice din tara asta. si totusi implicata in politica. imi pare rau sa aud ca garderobe intregi sunt sacrificate din cauza ca nu mai pot fi asociate cu furnicute rosii, cu fulare portocalii sau costume albastre. ohhh... se duce dracului spectrul din cauza ca unii si-au arogat dreptul de a folosi unele culori :(

Acesta nu e un road movie

*si nici eu vreun zguduit, oricate vise cu mine zmeu as avea. mmmh... daca ma gandesc bine, un road movie mi-ar place sa fie :)
Cam asa ne-am prafuit sambata la Sibiu; si o sa o mai facem de cateva ori anul asta. Imaginea e cu dedicatie pentru Lia, pe care se pare ca am incurcat-o cu povestile despre raliuri si drumurile mele prin tara. Nu, nu sunt un zapacit in spatele volanului, conduc chiar legal, iar la raliuri merg doar ca secretar, fac ceea ce tine de partea oficiala a competitiei.

De maine sunt iar pe drumuri, de data asta aproape, numai la Alba Motor Challenge, unde voi sta pana duminica seara. Nu cred ca o sa am acces la internet zilele astea, oricum n-o sa ma chinui sa ma leg, sper sa am parte de cateva zile de stat in natura(daca o sa ma lase fumurile unora, hehe).


Deoarece masina casei e legata de oras in weekend, o sa merg cu o familie din Brasov, colegi de-ai mei in ale raliurilor. Sa va povestesc un pic cam ce face L(adica el), dependent de ciolan cu fasole facut la Miercurea Bai, cand pleaca la drum: acum 2 ani trebuia sa mergem la Baia Mare, via Cluj si el, in loc sa o ia din Brasov prin Tg Mures, vine prin Sibiu si dupa Miercurea isi anunta soata ca ar bea o cafea... ok zice ea, uite un popas aici, pe dreapta(el deja isi freca mainile, strengarul); intra in restaurant, ea comanda doua cafele si cand sa dispara chelnerul, L striga: si un ciolan cu fasoleee!!! era 9 dimineata. Maine cam tot pe la 9, 10 o sa trecem pe acolo si ma intreb, sa iau cafeaua cu tot tacamul? Pai... cine sunt eu sa stric asa un obicei? ma rog sa nu ma apuce somnul la inscrieri dupa aceea.