marți, 24 februarie 2009

Lasatul secului de carne sau dezlegarea lui Miju la lume. Hello World!


Anul asta insista sa inceapa mult mai repede decat i-as da voie. Inca mai scriu la data 2008; probabil ma leaga ceva de anul trecut si s-ar putea sa fie faptul ca n-am facut ceva care sa produca dividende. Nu in lumea asta in care dragostea trece prin supermarket.

Jumatatea feminina a familiei, o strasnica ardeleanca altoita cu o educatie saseasca(teutonica de-a dreptu'), a hotarat sa tina post, cu toate etapele stabilite de calendarul ala mare cat rapirea din serai de care ma tot speriu cand o iau catre baie. Prima etapa, si cea care vad ca nu ma lasa sa traiesc in anul meu "drag" - bagandu-ma cu forta in atmosfera de 2009, e lasatul secului de carne(citat aproximativ); pe larg asa inseamna ca de duminica dragii enoriasi ai bor nu mai pun gura pe carne pana la pasti(cu doua foarte mici exceptii, peste). Ori asta se sarbatoreste, nu? Asa ca sambata, dupa ce am descoperit niste coaste de vitel din care am tras o tocanita la ceaun cu mamaliga si muraturi asortate, sa-ti lingi degetele, am chemat niste prieteni sa le aratam minunea praznicului si am continuat cu vizionari de filme cu popcorn si vinuri
pana tarziu. Duminica, trezit tarziu, mers dupa mame de familii la biserici si continuat in deplasare, dupa o deschidere cu tuici ingalbenite, cu zama acra(nu se stie de bors pe aici), sarmale cu costita si totul stins cu un vin rosu; o scurta siesta... o barfa in familie si, in drumul catre casa, am intrat la niste prieteni cu care aveam o vorba neterminata; se facea ca oamenii(mai ales partea lor masculina) inca traiau in atmosfera balului vanatorilor la care au fost sambata noaptea si(mai ales partea lor feminina) tocmai construiau un fel de masa de pranz. about2run o fi pe fuga, dar s-a impiedicat in limba proprie, inundata de ploi diluviene-n gura si-a ramas. A ramas sa faca fata la niste pahare zglobii de horinca si-o coasta la gratar, ca doar pusa la pachet n-avea nici un farmec. Am inchis copilareste cu un compot de cirese si-un salut pe gheata pana la masina.

Intrarea asta in post face parte dintr-o serie de evenimente care se bulucesc pana a se intepeni in usa cu toatele, inclusiv diverse lecturi(cum e acest episod din foiletonul Oanei), faptul ca am trecut de pragul psihologic de 80 de kile si de o varsta care imi aduce la jumatate speranta de viata(pentru ca doar citindu-mi in palma pana la 70 o duc din inertie, frumos). Ar trebui sa il intreb pe DoDu cum e cu mersul la biserica, scurteaza dimineata de duminica sau o face o rampa pentru o zi frumoasa? hmmm...

Sa inchei cu lasatul secului de carne: am ajuns acasa in sfarsit si am plecat la o plimbare pe jos, pe strazile inghetate ale burgului, sa ne aerisim. Cred ca am vorbit si ceva despre viitor. Ce frumos e sa te intorci dupa o astfel de plimbare acasa, unde e cald si sa pui la cale o cina de adio carne. Muschiulet afumat si carnati de casa uscati, o slaninuta roz cu o dunga de carne(toate provenite din afumatoarea tatalui de Miju), un peste marinat picant si, pentru ca jumatatea feminina a condus toata ziua, o recompensa sub forma unor cani de vin fiert cu scortisoara. Vizionat Out of Africa, huhhh... dolce far niente :)
Dupa toate astea am facut o chestie tare muiereasca*. M-a durut capul.


Editare ulterioara: nu eu sunt cel care tine post. Am incercat doar sa ii fiu alaturi doamnei, oferindu-i suport :D
e ca in definitia dresajului de pisici: Poti invata o pisica sa faca ce vrea

*Muiereasca, sa ma scuze doamnele de fata, n-a fost folosit ca termen peiorativ.

10 comentarii:

ghrayada spunea...

salut nasterea(!) coltarului!

da' acu, intre noi fie vorba, cam multa carne la lasatu asta sec si care-i treaba cu coastele astea ca eu tocmai am facut coaste de porc cu cartofi la cuptor (o sa deschid sectiunea culinara pe blogul meu) si am mai citit pe undeva... o fi ceva in aer.

sa te faci mare si frumos si sa mananci muuulta verdeata ca sa te dregi dupa lasatu secului!

DoDu spunea...

Ai spus ca esti mascul, ce-i cu moaca asta de femela la tine, ca nu mai stiu ce sa mai cred?

jane spunea...

vai câtă mâncare într-o singură zi...doar 80 de kile zici?

about2run spunea...

Ghrayada, multumesc de adaugare in blogroll si de urarile de bunvenit.
Verdeata trebuie sa creasca mai intai, nu vezi cata zapada e afara?

DoDu, daca te referi la scris, am editat cu o explicatie: I'm the best supporting dinner mate! daca te referi la poza din avatar, sa stii ca e fiul meu cel mic la o impodobire sau dezpodobire de brad; as folosi si eu poze facute de el, dar saracu', de la inaltimea lui a reusit sa faca doar unei doamne pana undeva mai sus de talie. nu se cade, nu?

Jane, e vorba doar de un eveniment ;)
si pragul(de 80) e mentinut "psihologic" ca sunt un pic cardiac si n-am voie sa suflu greu

FuckYouTovarasi.blogspot.com spunea...

La noi saptamana asta se lasa sec. Chiar daca nu voi posti, ma voi supune acestui festin. :D

rhodos spunea...

Deci pentru ca te-ai hotarat sa intri in blogosfera eu nu pot decat sa ma bucur si sa te alipesc la urmariti general :D.
Si apropos de mancare, tu nu oi fi mancat carne dar io asa-mi fac un gratar azi de numa :P

Lucian spunea...

ma bucur ca te-ai hotarat in sfarsit sa-ti faci blog.
prea multe preparate culinare in primul post, nu-mi face deloc bine la pragul psihologic :)

LiaLia spunea...

Hehehe, la mai mare, About-ule :) Că mă săturasem să-ţi fac profile pisihologice numa din comentarii aruncate prin diverse locuri :) M-ai lovit rău de tot în simţitor cu festinul tău, tocmai acum când ai mei pleacă de acasă în weekend şi amânăm pastrama de berbecuţ şi şpriţul pe săptămâna viitoare :(( Şi în tigaie, în bucătăria de bloc, nu-mi place, că are colesterol! Noi să fim sănătoşi! Numai bine!

about2run spunea...

DoDu, ca-s mai incet, asa ca un ardelean born and raised, vaz ca m-ai pus in blogroll. merci, asa am ajuns si eu in canada

Rhodos, ti-am spus vreodata cat de mult ma bucur ca ne-am reintalnit? ca tot avem amandoi buletin de cisnadie, poate il chemam odata pe nea marcel sa ne dea o cafea. dar o facem noi si ii spunem sa nu ne puna rom. ca ne punem singuri

Lucian, te asigur ca nimic n-a fost fast food, de aia mi-am permis o asa desfasurare. or sa vina si zilele alea cu papa frugal

Liaaaa >:D<
n-o lua neaparat ca un sfat: niciodata sa nu faci acasa papa ca la mama. nu iese, pur si simplu(bine, eu intre timp am fost si mama si tata si imi permit :D)

Lucian spunea...

pragul psihologic poate fi depasit si cu mancare respectabila, nu doar cu fast-food :)