Vara . Ce facem in weekend

unii au zile scurte

altii merg la Festivalul de Jazz de la Garana. am auzit ca ce a fost fun/fain la festivalul de jazz de la Sibiu s-a dus acolo. Garana, de care povesteste atat de placut Cristian Boerean, e in acea parte de Banat montan care imi place mult, un Tirol ceva mai salbatic; o sa mai ajung pe acolo cumva, altadata.

ultimul weekend din Iulie inseamna Festivalul Medieval de la Sighisoara. Am iubit mult festivalurile de gen, am trait in ele odata, demult, dar acum sunt intr-o perioada in care mai bine traiesc din amintiri; si caut tot felul de motive, destul de convingatoare, pentru a nu merge acolo, acum

Trofeul Sinaia Forever - anul asta zic pas din motive de altceva programat. sper sa le iasa bine, Mihaela Beldie si Claudiu David sunt organizatori tineri, care mi-au placut mult prin ce au facut anul trecut acolo si la Straja

in oras ar fi Cantecele Muntilor, dar nu-s mare amator de muzici populare, mai ales ca o sa-mi iau portia cu varf si indesat la evenimentul de mai jos

Fiii Satului, Scoreiu - Editia a II-a - aici o sa fiu eu. daca la evenimentele de mai sus imi permit sa fiu carcotas, aici nu, ca sunt si eu un fiu al satului. plus ca un critic[a orice] nu e niciodata tipul care ar face-o mai bine

Primavara, in sfarsit?

ati observat cat de verde e totul? imi cer scuze celor afectati de ploile si furtunile de sub codul galben, dar mie ultima luna mi-a adus niste bucurii vizuale demult uitate. a plouat in ultima vreme de m-am simtit ca piticii mei cand imi povestesc de anglia lor ploioasa, dar in care s-au acomodat atat de bine in ultima perioada. ca aici prind doua anotimpuri extreme, iarna, cu geruri alternate de noroaie, ceva ce acolo nu exisa, ori vara, cu o canicula prafoasa, mult diferit de vremea din albion, unde toate-s plouate, dar mai asezate, fara mari diferente. si totul e atat de verde, dupa cum mi-au confirmat spusele unui englez pe care l-am facut plouat si el mi-a replicat that's what makes england so green.
am iesit un pic prin tara in ultimele saptamani si am vazut cum peste tot vegetatia pur si simplu a explodat, iar cerul era atat de senin si plin de nori vatosi, albi, atat de contrastant cu verdele si albastrul din jur; ori nu imi amintesc eu bine, ori chiar nu au mai fost primaveri atat de curate de multa vreme. imi amintesc de vremea cand eram mic, la tara, si ieseam in luna mai dupa ciuciuleti ca aveam parte de asemenea imagini. e clar, m-am bosorogit!


si sper sa gasesc tot asa colorat si drumul la Tirgu Mures de saptamana asta :)
*revin mai pe seara cu imagini, sa vad daca am pe acasa ceva

Miju la liber...

1. daaa, azi imi fac de cap, mi-a dat mana libera Tanti Jeni prin bucataria ei, sunt subiectul Guest Star Day on Cantina Sociala!
2. aceasta cantina sociala are in primul rand un rol de socializare, asa ca nu merg cu mana goala ci cu toti prietenii mei. sunteti invitati, am facut pentru toata lumea, e loc si de supliment
3. oups... eu imi fac de cap sau TJ cu intrebarile alea care scot tot din mine?

Asculta mai multe audio Divertisment

rugby oldboys, vazuti din tribune, loc sigur

Am o saptamana destul de incarcata; cumnatul prietenei mele a venit special in Sibiu pentru a se intalni cu fostii lui colegi de la echipa de rugby CSM Sibiu. A plecat acum 20 de ani in Germania, dar a tinut legatura cu ei, ramanand inainte de toate un rugbyst.
Acum sunt considerati oldboys si s-au adunat pentru a juca un amical cu o echipa similara din Franta.
Aseara am asistat la ce se vede in colaj, la un antrenament de-al lor. Inceput timid, alergat un pic saltat, cu burta inainte, o incalzire care, pentru mine cel putin, nu prevedea ce avea sa urmeze - un meci cu actuala echipa CSM Sibiu, renascuta de unul din fostii lui colegi; care la un momendat a cerut pace, ca vroia sa isi menajeze echipa tanara, cu care are meciuri oficiale, in fata careia oldboysii s-au dezlantuit ca pe vremuri. Erau ca niste copii, ei, oameni la peste 40 de ani:
- Acum ca tot ne-am incalzit, ce ziceti, facem un contact?
- Daaa, hai!
si szbang, o gramada! in timpul meciului, jumatatea de gramada oldboys avea peste 700 de kg. dupa meci/ incalzire parca-si laudau vanataile si juliturile, ca
-aiii, ce fain ii, iti mai amintesti cum ne-am pleznit cu aia din Iasi, care aruncau mingea si navaleau pe noi strigand Lupiiiiii!!! hahahaaaa!!!

acum fug sa ii pozez/filmez la meciul cu oldboysii francezi. sa vad ce o sa mai iasa....

ma doare-n cot, se schimba vremea?

nu chiar in cot; daca anul trecut, in vacanta mare a copiilor mi-am facut praf glezna piciorului stang, acum doi ani mi-am facut praf incheietura mainii, tot stanga:
cand ma taraiam in carje la Campulung, cu functiile oficiale dupa mine, am intrebat un pilot, pe care il stiam ca e maestru reiki, ce pot face sa scap de dureri ori ce am de-mi rup asa usor oasele, in intamplari stupide. mi-a zis ca face parte din relatia mea cu femeile, care nu e tratata sau abordata cum trebuie iar partea stanga a corpului de care grijesc ei e deformata, retrasa, si de aia mi-or ramas extremitatile in afara protectiei. ati inteles? eu inca mai judec chestia asta... sa nu zic ca o rumeg.

sa revin la dureri; de vreo saptamana, incheietura mainii stangi, aia de-am facut-o varza acum 2 ani, ma doare si nu pot s-o misc cum trebuie, sunt caniste dureri reumale. cand te dor incheieturile si te stii meteo sensibil, e clar, se schimba vremea. dar de ce atata durere nene? ca ploile alea de cod galben s-or oprit inspre vest la Alba si eu ma duc in sud, la Pitesti(raliul Argesului 2010, eu o sa fiu pe Lacul Vidraru, da' tot la sud de Sibiu, nu?).
am incercat sa gasesc justificari mai largi si-am gasit printre vremurile care se schimba acum si anuntul de aseara al tatucului natiunii. sa vad cand m-oi intoarce in online daca ma mai doare ceva ori am incurcat eu organele, din nou....

PS, ca inca n-am plecat: am inceput sa aud pescarusi... e grav?

gesturi abandonate

deşi cochetez de multă vreme cu ideea de lăsat de fumat, am mai avut vreo două incercări plus faptul că atunci când am creat blogul, titlul postului anterior - "God Doesn't Love Quitters" - trebuia să fie subtitlul acestui blog, făcându-mi cadou de ziua mea de naştere un lăsat de fumat. N-a fost să fie, m-aş fi lăudat degeaba.

acum mai bine de o lună mi-am cumpărat două cartuşe de ţigarete şi mi-am zis că o să fie ultimele mele ţigări. acum câţiva ani, o prietenă de a mea a zis eu nu mai pun gura pe aşa ceva(sau era eu nu mai înghit aşa ceva) şi a rămas însărcinată; cred ca am confundat poveştile, acum am auzit că s-a lăsat de fumat doar de o lună...


ce vedeţi aici e un banner cu valori absolute, adică ieri la 8 dimineaţa am fumat ultima ţigaretă; eu încă mai cred că m-am lăsat de vineri dupămasa, când am tras ultimul fum din cartuşele sus menţionate.

ştiam de mult de greutăţile pe care le întâmpin, din încercările anterioare; lăsatul de fumat e o treabă de fiecare zi, de fiecare ceas.... minut.
îmi rămân o grămadă de gesturi nefolosite, le-aş putea face inventarul si apoi duce vineri în târgul de vechituri
- de când mi s-au născut băieţii, am încercat să nu mai fumez în spaţii închise, unde erau şi ei; aşa că fiecare deschidere de uşă era asociată cu aprinderea unei ţigări;
- ridicatul de la masă era cu ritual, deschis geam, privit amazoane, aprins ţigaretă;
- dimineaţa mă uitam strâmb la o cămaşă fără buzunar la piept, era locul ideal de ţinut pachetul;
- încă mă mai pipăi ... am ţinut de trezire o brichetă voluminoasă, hehe

vorbeam acum câteva zile cu un prieten bun, ne ştim din liceu, de prietenele noastre nefumătoare, care ne ziceau din când în când ca mirosim ca nişte scrumiere. ne întrebam că, după ce ne vom lăsa de fumat, dacă vom avea parte de gagici fumătoare, oare cum o să reacţionăm?

GOD DOESN'T LOVE QUITTERS!!!

auuu, ma dor şi pe mine ochii de la titlul ăsta...
hai să mai încerc odată:

MIJU QUITS .......!

am orbit!

mdeah, dacă aveţi răbdare, veniţi dimineaţă să vedeţi continuarea

Începe 2010?

Da' chiar, cînd o să înceapă anul ăsta? Încă e rece şi dacă o mai ţine mult aşa, se pare că vom cădea direct în căldurile verii.
Ceva semne sînt, acum că am gătat cu fişele fiscale, am început să mă obişnuiesc să intru în programe cu dată de 2010; s-a gătat postul, au fost Paştile, nu atât de active pentru mine cât mi-aş fi dorit, din cauza răcelii m-am mişcat cu încetinitorul, iar cu mâncarea şi băutura n-a trebuit să am nici o grijă, nu intrau decât atât cât să-mi verific papilele gustative, un pic de ici, un pic de colo.
Am reuşit să văd si meciul tradiţional de Paşti; însuraţii, cu tot cu ajutorul a doi actuali burlaci(care au cote mari la însurătoare, după gura satului), plus faptul că au avut echipament uniform, oranj, au pierdut în faţa neînsuraţilor cu 4-1. Toată lumea se întreba, care 1... ?
Pentru mine a fost la fel, nu m-am apucat nici de fotbal, nici de spart seminţe. Doar câteva bârfe şi o bere, când am crezut că m-am încins.

***

N-am învăţat încă lecţia relaxării; mi-ar fi folosit mult în perioada în care eram răcit şi ar fi trebuit să stau liniştit în casă. Aveam senzaţia că tot timpul se întâmpla ceva şi eu nu eram de faţă, aşa că aş putea spune c-am rămas dezvelit. Nu! Nu asta era ideea... ci că m-am învârtit de colo-colo fără astâmpăr şi asta a contribuit la prelungirea perioadei de blegenie şi lipsă de pofte.

În timpul ăsta mi-a venit şi o idee de afacere. Aţi văzut Monsters, Inc.? Cum asigurau ei energia necesară oraşului monştrilor prin captarea groazei copiilor speriaţi în coşmare? Ei bine, m-am gândit să construiesc un dispozitiv asemănător(plus ceva luat din Hoţii de frumuseţe a lui Pascal Bruckner), pe care să-l instalez în aşazisele saloane de cosmetică, de unde să captez toate gemetele, urletele şi icnetele doamnelor care merg acolo la jupuit, brazilian sau nu, iar ce înmagazinez în capsule să vând şcolilor japoneze de sumo, să fie folosit în controlul furiei de către învăţăceii lor; când maestrul vede că se blegesc şi au o atitudine mult prea zen, să îi lege la o capsulă de asta de a mea şi să le dea drumul furiilor în ei până ajung la atitudinea necesară intrării in ring. Mai departe, că am avut destul timp, o să le dau unor săli de street fight, halterofililor şi sindicatelor de hamali din porturi, ăstora din urmă trebuie să le selectez doar icniturile. O să scot şi o ediţie limitată, la fiolă, cu icnete şi încrîncenări diluate, pentru timizii care suferă de constipaţie.

După ce atât eu, cât şi vremea de afară ne-am mai revenit, am fost scos în oraş să probez un costum, ultimul cât de cât bun de mers la nunţi cu el mi-a fost ciuruit pe o mânecă de un fumător neatent şi nu mai poate fi folosit; m-am repezit să probez direct unele pe măsura mea consacrată, 50. Degeaba am tot insistat cu ele, arătam ca Charlie Chaplin sau ca un băiat care încearcă în clasa a 8-a să poarte haina cu care s-a dus la şcoală în a 6-a. Aşa că a trebuit, cu toate împotrivirile şi comentariile mele, să trec pe măsura 52. Chiar dacă nu am luat nici un costum, am plecat împăcat oarecum cu ideea compromisului ca mărimea oricum nu mai contează.

pasti active

Sper să-mi treacă odată răceala asta, să pot participa cum îmi place la paştile astea. adică la tradiţionalul meci de fotbal de duminică dimineaţa, unde vor juca tinerii cu bătrînii, sau mai bine zis, în limbajul locului, însuraţii cu neînsuraţii; un amic de al meu, după ce a luat bătaie vreo trei ani la rînd ca neînsurat, în anul în care a putut juca de partea însuraţilor a zis că gata, s-a terminat perioada cu ghinion, e şi el acum învingător. cred că în acel an au luat-o însuraţii cu vreo 11-3, c-au plecat în toamna dinainte vreo 2 în america şi s-a spart echipa cîştigătoare. acum e arbitru.


o să particip ca spărgător de seminţe pe margine, am explicat mai jos de ce. îmi place tare mult să îi văd că-şi tin tradiţia, s-a jucat şi pe zăpadă de 15 centimetri, pe ploaie, se noroiesc din cap pînă în picioare, rămînînd apoi cu toţii să discute etapa şi să bea pariul. adica vreo doua lăzi de bere pe care le plătesc cei care pierd

a fost Martie

o lună lungă, că doar nu degeaba există expresiile cum să lipsească martie din post urmată de lungă ca o zi de post. în afară de ultimul sfîrsit de săptămînă(cele mai ploioase Florii de cînd mă ştiu), petrecut în pijamale în casă, am fost tot ocupaţi, plecaţi de acasă - schimbînd decorurile ca pe diapozitive. vremea capricioasă a acestei luni a facut ca decorul care fuge pe ecran sa fie foarte constrastant
speram ca această lună să se gate într-un 1 Aprilie păcălici, că răceala care m-a ţinut azi acasă să fie doar o furie nebună care să zică bau! si eu sa ma cac pe mine de rîs, un rîs nervos şi speriat, ca mai apoi să imi pot vedea liniştit de pregatirile de Paşti. ouă cuminiţi, aşadar...