Începe 2010?

Da' chiar, cînd o să înceapă anul ăsta? Încă e rece şi dacă o mai ţine mult aşa, se pare că vom cădea direct în căldurile verii.
Ceva semne sînt, acum că am gătat cu fişele fiscale, am început să mă obişnuiesc să intru în programe cu dată de 2010; s-a gătat postul, au fost Paştile, nu atât de active pentru mine cât mi-aş fi dorit, din cauza răcelii m-am mişcat cu încetinitorul, iar cu mâncarea şi băutura n-a trebuit să am nici o grijă, nu intrau decât atât cât să-mi verific papilele gustative, un pic de ici, un pic de colo.
Am reuşit să văd si meciul tradiţional de Paşti; însuraţii, cu tot cu ajutorul a doi actuali burlaci(care au cote mari la însurătoare, după gura satului), plus faptul că au avut echipament uniform, oranj, au pierdut în faţa neînsuraţilor cu 4-1. Toată lumea se întreba, care 1... ?
Pentru mine a fost la fel, nu m-am apucat nici de fotbal, nici de spart seminţe. Doar câteva bârfe şi o bere, când am crezut că m-am încins.

***

N-am învăţat încă lecţia relaxării; mi-ar fi folosit mult în perioada în care eram răcit şi ar fi trebuit să stau liniştit în casă. Aveam senzaţia că tot timpul se întâmpla ceva şi eu nu eram de faţă, aşa că aş putea spune c-am rămas dezvelit. Nu! Nu asta era ideea... ci că m-am învârtit de colo-colo fără astâmpăr şi asta a contribuit la prelungirea perioadei de blegenie şi lipsă de pofte.

În timpul ăsta mi-a venit şi o idee de afacere. Aţi văzut Monsters, Inc.? Cum asigurau ei energia necesară oraşului monştrilor prin captarea groazei copiilor speriaţi în coşmare? Ei bine, m-am gândit să construiesc un dispozitiv asemănător(plus ceva luat din Hoţii de frumuseţe a lui Pascal Bruckner), pe care să-l instalez în aşazisele saloane de cosmetică, de unde să captez toate gemetele, urletele şi icnetele doamnelor care merg acolo la jupuit, brazilian sau nu, iar ce înmagazinez în capsule să vând şcolilor japoneze de sumo, să fie folosit în controlul furiei de către învăţăceii lor; când maestrul vede că se blegesc şi au o atitudine mult prea zen, să îi lege la o capsulă de asta de a mea şi să le dea drumul furiilor în ei până ajung la atitudinea necesară intrării in ring. Mai departe, că am avut destul timp, o să le dau unor săli de street fight, halterofililor şi sindicatelor de hamali din porturi, ăstora din urmă trebuie să le selectez doar icniturile. O să scot şi o ediţie limitată, la fiolă, cu icnete şi încrîncenări diluate, pentru timizii care suferă de constipaţie.

După ce atât eu, cât şi vremea de afară ne-am mai revenit, am fost scos în oraş să probez un costum, ultimul cât de cât bun de mers la nunţi cu el mi-a fost ciuruit pe o mânecă de un fumător neatent şi nu mai poate fi folosit; m-am repezit să probez direct unele pe măsura mea consacrată, 50. Degeaba am tot insistat cu ele, arătam ca Charlie Chaplin sau ca un băiat care încearcă în clasa a 8-a să poarte haina cu care s-a dus la şcoală în a 6-a. Aşa că a trebuit, cu toate împotrivirile şi comentariile mele, să trec pe măsura 52. Chiar dacă nu am luat nici un costum, am plecat împăcat oarecum cu ideea compromisului ca mărimea oricum nu mai contează.

pasti active

Sper să-mi treacă odată răceala asta, să pot participa cum îmi place la paştile astea. adică la tradiţionalul meci de fotbal de duminică dimineaţa, unde vor juca tinerii cu bătrînii, sau mai bine zis, în limbajul locului, însuraţii cu neînsuraţii; un amic de al meu, după ce a luat bătaie vreo trei ani la rînd ca neînsurat, în anul în care a putut juca de partea însuraţilor a zis că gata, s-a terminat perioada cu ghinion, e şi el acum învingător. cred că în acel an au luat-o însuraţii cu vreo 11-3, c-au plecat în toamna dinainte vreo 2 în america şi s-a spart echipa cîştigătoare. acum e arbitru.


o să particip ca spărgător de seminţe pe margine, am explicat mai jos de ce. îmi place tare mult să îi văd că-şi tin tradiţia, s-a jucat şi pe zăpadă de 15 centimetri, pe ploaie, se noroiesc din cap pînă în picioare, rămînînd apoi cu toţii să discute etapa şi să bea pariul. adica vreo doua lăzi de bere pe care le plătesc cei care pierd

Raport de Craciun, uitat

aveam demult in plan sa scriu acest raport, mai aveam un pic si, cu un salt peste paste, ajungeam in celalalt craciun.

Noi
cum am fost tot pe drumuri, l-am ridicat pe snopul din imagine la rang de brad si l-am lasat sa pazeasca livingul

De fiecare data, de sarbatori, sunt intrebat unde vreau sa petrecem Craciunul. Alegerea mea e clara, vreau la tara, la ai mei(la mama), pentru seara de ajun si prima zi de Craciun. Dar trebuie sa tin cont si de celelalte mame ale familiei, ori de varianta ramas in oras. Dupa o scurta furtuna de creiere, normal ca se ajunge sa facem ce vreau eu, linistea, colindele si oamenii intalniti acolo sunt elemente foarte convingatoare(sssstt: nu zic nimic acum de faptul ca am reusit sa scapam ocazia de a petrece sarbatorile in Maramures. din cauza mea, normal).

Colindatorii
pe astia mici nu i-am mai prins decat in biserica, in dimineata de Craciun, ca am ajuns dupa ce au trecut pe la ai mei:
Acolo se colinda in 24, toata ziua, pana seara tarziu, cand termina toate casele din sat. Ceata de feciori sunt principalii colindatori, ei trebuie sa treaca pe la fiecare casa; au intre 16 si 25 de ani, sunt organizati in felul ca de la sf. Dumitru panala sf. Ion isi inchiriaza o casa in sat, unde repeta colindele, joaca carti, danseaza(dansuri populare, sper ca au ramas la alea pe care le stiu eu), beau si mananca acolo. Au primarul lor si crasmar, adica cel care se ocupa de mese si bautura; astia sunt alesi democratic, pe biletele, dupa criteriul care da mai mult, normal. ok, trebuie sa fie si un pic frumos... Colinda(zioresc) si pe principalii sfinti din aceasta perioada, adica daca ai avut parinti inspirati si te cheama Dumitru, Andrei, Nicolae, Vasile sau Ioan te calca cand se crapa de ziua cu zioritul, trebuie sa ii bagi in casa si sa le dai de baut.
In ajunul Craciunului, cum am zis mai sus, colinda tot satul, imbracati cat de cat traditional; unii nu fac fata paharelor de rachiu si vin, se imbata si adorm pe unde apuca, dar nu-i nimic, ca cei insurati, la casa lor, de drag se alatura cetei, cica sa ii ajute cu vocea; rezista si astia cateva case, sau o ulita intreaga, pana ajung la vreo ruda sau ii recupereaza nevestele.
Urmeaza Irozii, cei trei crai cu Irod in frunte, au maxim 14 ani, imbracati in straie nationale(hehe, cu tricolor in diagonala), pe sub care sunt imbracati ca cepele, haine in maimultestraturi, fara de care n-ar rezista frigului, caci si ei trebuie sa colinde in toate casele din sat, dar lor nu li se alatura ajutoare, ca cetei.
Mai sunt copiii, cu steaua, adunati ba dintre rude, ba dintre vecini, inca i-am mai vazut pe unii cu nasul rosu, un pic mucosi, cum eram noi acum 30 de ani; cu un an in urma, cand ii aduceam pe ai mei copii de la aeroport, i-am intrebat unde vor sa petreaca sarbatorile si cel mare mi-a spus direct: la tatarau(asta e apelativul tatalui meu de cand are nepoti). De ce? l-am intrebat; vrei sa fii acolo, sa vezi ceata si irozii, sa mananci mamaliga cu costita si sa mergi la hora? nu, sa fac bani. cu steaua... dar si pentru mamaliga cu costita. De data asta, in loc sa plece cu vara-sa si copiii din vecini, n-a iesit cu steaua ca s-a luat dupa fratele lui, care e un gica contra la actiuni de astea de socializare. si i-a parut rau, dar s-a razbunat cu plugusorul, sau cu sorcova in ajun de an nou.

Mosul si copiii
Pe pitici, fiind si cei de aici in vacanta, i-am dus la tara cu vreo saptamana inainte de Craciun, mai ales ca am vazut prognoza meteo si era o saptamana buna de dat cu sania si de batut cu zapada acolo, dupa care se incalzea dupa craciun; si in oras era gri, fleasca, cu totul diferit de iarna alba de la tara. Pentru ca nu aveam chef de cumparaturi in preajma sarbatorilor, cand i-am dus pe ei acolo, le-am dus si provizii sa le ajunga pana la revelion(ceva de crontanit si sucuri), sucurile le-am ascuns intr-o pivnita unde ei nu umbla; ei nu umblau cand erau mici, acum, cu ajutorul prietenilor cu care au umplut casa dupa ce am plecat eu de acolo, au ras toate proviziile fara sa intrebe pe nimeni daca pot. Si m-am trezit in seara de ajun ca mai aveam doar o sticla de cola, pe care o tinusem pentru noi, cei mari. Mosul s-a suparat un pic si n-a mai venit ca de obicei, imediat dupa colindul cetei. Copiii ieseau din 5 in 5 minute din camera sa se uite daca vine mosul; care mos, nici gand sa vina; noaptea, pe la 11, a aratat un pic de clementa si le-a pus sub brad vreo 10 tulei de cucuruz, galben stralucitor, ziceai ca-s globuri. Prea tarziu insa, copiii dormeau deja. Dimineata pe la 5, cand am plecat la biserica, a adus mosul cadourile pentru toti nepotii familiei si le-a pus sub brad; grabit, n-am mai apucat sa le fac o poza si am fugit, ca iar ma spurca popa ca intru in timpul slujbei, dupa al nustiucatelea inchinat(si asa merg la biserica doar de craciun si paste, da' pentru ca mai demult umblam dupa curu uneia din fetele popii sau ieseam cu ele in gasca, am ramas prieteni). Doamna, ramasa inpat la caldura cu speranta unui somn prelungit, mi-a zis ca la nici o jumatate de ora dupa ce am plecat la biserica, s-a trezit unul din copii, a vazut cadourile si repede, repede i-a trezit si pe ceilalti si au inceput sa umble pe coridor ca sobolanii, pe rand, desfacand cadouri si fosgaind ambalajele; s-a ales praful de somnul ei...
Cand m-am intors de la biserica i-am gasit pe toti in pijamale in varful patului, jucand Europolis(un fel de Monopoly cu orase romanesti), primit cadou de unul din ei.

Epilog
Liniste si voie buna in acelasi timp; cam asta cer de la sarbatori, inca mai cred in ele, chiar daca nu cultiv acel spirit al sarbatorilor atat de des pomenit.

***

stiri despre zapada, asa cum ar trebui

Ne-am sunat luni oamenii din germania, nu mai stiu cu ce probleme si, cand i-am intrebat ce fac copiii(stiam ca la ei e zapada mai mare si tine de ceva vreme), ne-au spus ca au fost la scoala, dar nu au facut ore, ca a hotarat conducerea scolii ca ziua sa fie mai bine folosita pentru iesit cu sania pe partii. Asa ca toti copiii au iesit la joaca in zapada :)

m-am trezit prea tarziu sa ii fac o poza lunii, am avut parte de un cer nebun, peisaj "creepy edgar alan poe&bacovia". plus ca in seara asta ne asteapta o eclipsa, vorba unui astronom - cerul ne face in seara asta un mare cadou, eclipsa de luna si luna albastra. asta pentru cei care o sa o vada, la Sibiu deja ploua si cerul e de smoala.

gata, ma duc sa dau jos ultima barba din anul asta, ma asteapta un revelion ca in liceu, adica s-a intamplat ca toti(baietii) care ne intalnim in seara asta sa fim fosti colegi de liceu.
bere si metal, yess!!!

Un an nou!

Buna dimineata vacanta!

rulouri cu scortisoara, aproape cuiburi de viespi

dupa reteta gasita mai demult la Lola(detaliat la Roxana), am recidivat in ajun de craciun
din cauza ca mi s-a stricat un senzor de temperatura(adica un deget pe care l-am bagat in lapte sa vad cat de cald e) drojdia nu a lucrat cum trebuie si, cum am spus mai demult, unde stau acum am un cuptor cu bufeuri, care coace furios tot ce prinde - n-au iesit ca anul trecut; ok, la gust, combinatia de unt, zahar, scortisoara, nuci si stafide inecate in rom, a fost bestiala. asta daca trec de celelalte aspecte(un pic arse pe fund, un pic tari ...)

PS: bagate pentru 30 de secunde in cuptorul incins, sau in cuptorul cu microunde, sunt o companie extraordinara la o cana cu lapte sau la o cafea

Vacanta, uiiiiiiiiii!!!

The attack of Advent Calendar


loll catz, un pic marsave(se faceau ca ar fi abandonate, beneficiind de compasiunea celui mic. dupa ce le-a... 'eliberat', au intrat pe sub poarta, la ele acasa)
dragostea de zapada

cu toate astea sunt momente in care de abia ii scot din casa. prea multa tehnologie in vacanta copiiilor, cand au un astfel de decor afara.

Miju si Moju, o relatie cu scadenta

Scadenta e, dupa cum bine va puteti inchipuiti, aceasta saptamana. Desi relatia e permanenta, are termene clar stabilite pentru anumite activitati.

Au aterizat copiii cu bine, in plina iarna - din ploioasa Anglie, azinoapte au ajuns si in Sibiu, intamplarea face ca s-a oferit un unchi de al lor sa ii aduca din Bucuresti, oricum venea acasa pentru sarbatori, astfel nu am mai facut eu acest drum. Eram pregatit pentru expeditia asta, in fiecare iarna o fac, dar, multumesc de oferta, unchiule :)

Acum, bai mare, tensiune care dureaza de ceva vreme, ce sa puna mosu sub brad? unele sunt luate, dulciuri sunt, fructele vin proaspete(chiar daca acum se gasesc portocale pe toate gardurile, nu pot sa nu pun cateva fructe sub brad, deh... amintiri placute). Dar in afara de calculator, pe care il au tot timpul la dispozitie, cu ce jocuri vor ei, xbox si playstation, care sunt deja comune(multumita mamei lor, care in uk le-a asigurat demult aceste jocuri)... ce-ar putea sa mai aduca mosul? Carti in romana, sunt. Jucarii? unor copii de 9 si 11 ani? E o linie destul de sensibila, vorba englezului, pana la a fi acuzat ca ii dau inapoi cu varsta. Roboti, masini, arme de tot felul primesc de cand au inceput sa umble.

Dileme? bine-ati venit pe coltarul lui Miju :))
razgandeanu
nehotarici
etc...

Am intrat la Orin s-o intreb ce sa fac, dar, scriind, mi-am dat seama ca ar fi mai potrivit sa scriu aici. M-am mai razgandit eu cateva ore si pana la urma, ceea ce nu parea o solutie, a fost o rezolvare. I-am sunat pe pitici, cand erau inca prin B, si i-am intrebat ce i-au scris mosului. Mi-au raspuns fara pauza ca nu i-au scris inca, deci n-au cerut nimic. Foarte bine, problema rezolvata.
Si mai rezolvata o sa fie azi, cand o sa ii scrie :))

ps: dupa cum ii spuneam cuiva drag de planurile mele, pe care tot eu le faultez, mai am in buzunar la ora asta bani de un bilet la loto si un pachet de tigari - din perspectiva asta pot incepe sarbatorile, nu? hai mojuuuu!!! [aplauze, fluieraturi de incurajare]