Prin '80 si ceva am vrut sa ma inscriu la un liceu militar(cu gandul ca asta e un pas catre a deveni pilot) si, in timp ce-mi faceam analizele, sa vad daca sunt apt, mi-a fost descoperita o chestie la inima. Pentru analize de specialitate, aveam de ales intre Tg Mures si Bucuresti. Normal ca am ales Tg Mures, unde am ajuns mai greu decat in Bucuresti, pe vremea aceea, sa ajung la 7 dimineata in Mures a trebuit sa fac un un traseu de genul ocolit trei sferturi de Ardeal: personalul de 1 noaptea luat de acasa pana in Sibiu; acceleratul de Cluj la 2 jumate; stat in Razboieni pana a rasarit soarele, luat cursa muncitoreasca de Mures, tot tren, autobuzul 2(parca) pana la policlinica judeteana, intors pe jos la IMF, apoi iar la clinica... Aveam trimitere catre un domn doctor[tovaras pe atunci], specialist, care era foarte greu de gasit, daca imi aduc aminte bine era seful catedrei de cardiologie de la IMF. L-am gasit cu greu la institut, in biroul personal, unde am avut foate mult de asteptat, omul era intradevar foarte cautat. Tata s-a gandit ca pentru prima infatisare, sa mergem cu o atentie, asa ca a luat o sticla din cel mai bun rachiu al familiei, ceva bani(nu dispuneau de prea multe ai mei atunci, cu 4 copii la scoala) si hai la dom' profesor. Pe drumurile din Targu Mures, avand de asteptat dupa programul profesorului, isi zice tata ca e prea putin ce are in traista si intram la un magazin "Cadouri" si ia o fructiera de arama cu sticla, cu gandul sa o dea plocon.
In sfarsit suntem primiti si in biroul domnului profesor, care n-a facut decat sa se uite pe trimitere, sa scrie numele altui doctor din policlinica, sa semneze, sa ii arate tatalui meu unde sa lase plasa si sa deschida usa urmatorului 'pacient'. Am intrat cu tata pe usa indicata, unde am descoperit o camaruta de vreo 2x3 metri, pe jumatate plina cu 'plase'. Da' ce plase nene! Damigene imbracate in nuiele impletite, sticle de whisky cum am vazut numai in Dallas si in valiza bunicii cand a venit din America in '79, kenturi la fel, traisti tesute din care se iteau din pungi genunchi de vitel, care cu siguranta se continuau cu pulpa sau spata vitelului... etc. Vazand toate astea, tata lasa sticluta lui de rachiu, indeasa mai tare fructiera in plasa si zice 'hai baiete, ca mai avem multe scari de urcat'; de fapt de coborat catre policlinica, unde am dat de un ungur hatru care m-a luat in grija si apoi un sibian naturalizat pe acolo care m-au scanat de mi-au gasit hiba.
N-am reusit niciodata sa fiu un cotizant prin spaga la medici, ca n-am avut de unde, dar cu siguranta daca aveam ce da, ma scanau color de atunci. Nu pot sa uit camaruta aia plina cu de toate; as fi vrut ca unui mare doctor sa-i fie recunoscute calitatile prin alte recompense decat prin a arata ca un depozit de magazin de delicatese si sunt sigur ca ce s-a adunat acolo nu a fost cerut de el, ci adus din recunostinta inspirata de legenda de chivutele prezente in anticamera sa.
am scris acestea inspirat fiind de Melami, din al ei Ghid de dat spaga la medici, am vrut sa comentez ceva acolo si uite ce a iesit. Majoritatea ideilor despre dat spaga la medici sunt prinse in postul Melaniei si n-are rost sa le repet aici.
concluzia? cel mai bine e sa fii tanar, sanatos si bogat.
13 comentarii:
Măi, eu în locul vostru, lăsam ţuica acolo şi piteam pe undeva o sticloanţă de whisky, că tot nu se prindea ăla! :)
hehe, apreciez mult recomandarea ta, eu, care-mi beau ciubucurile cu prietenii.
am vazut atunci america, dar am descoperit-o mult mai tarziu; si, daca e vorba de gusturi, as fi preferat sa descopar irlanda si scotia ;)
america din sticle s-a lasat greu descoperita, ca in satul de unde vin eu whisky-ul era numit zama de plosnite si avea o legenda in spate: cica Johnny Walker ar fi fost un fermier care a dat faliment si intr-o zi, dupa ce i s-au gatat ultimele rezerve de booz, a scuturat cabanuta prapadita de plojnite, le-a bagat la butoi, le-a distilat si acum e brand. mnoah...
apropo, satul asta a facut un recensamant, asa, mai neoficial, din care a rezultat ca aproape jumatate din descendentii celor de la 1900 din sat sunt stabiliti in america. in sat nu se vede asta :D
si eu am o hiba la inima! (-: cum fac copiii cu cicatricile? daca mi-o arati pe a ta, ti-o arat si eu pe a mea :D
yeaaahhh, show me yours :))
a mea e congenitala si acum e randul tau :D
bine ai [re]venit pe aici Jane, am marturii ca te astept de ceva vreme.
si eu am avut o hiba congenitala pana acum 2 saptamani cand mi-au zis ca n-am nimic.
o fi vreo regula nespusa a spagilor: spaga mica=problema mare, spaga mica=no problem
a se citi spaga mare=no problem :)
ahaaaaaaaaaaa
ai cotizat!!!
Tânăr eşti. Sănătos... să zicem că aproape. Înseamnă că compensezi cu bogăţia! ;)
multumesc :)
fara sa dau detalii, sunt momente in care faptul ca imi apreciez bogatia mi se poate citi pe fata ;)
:D :D :D
inima mea e verticală în loc să fie un pic înclinată aşa cum ar fi normal, şi de aia bate aiurea
şi când iubeşte, iubeşte aiurea-n tramvai (:
ohh, de hiba asta n-am auzit pana acum, dar suna destul de logic. macar iti da suturi sa tii coloana dreapta :)
eu mergeam de doua ori pe an in acea perioada la Tg Mures diagnosticat cu DSA sau DSV(defect septal atrial sau ventricular, nu mai tin bine minte), pana cand mi s-a facut un cateterism si a fost stabilit diagnosticul corect, stenoza larga de artera pulmonara. nu stiu ce vedeau ei, doctorii pe poza, ca era cat pe ce sa nu ma lase sa ma insor, crezand ca am ceva si la plamani. a trebuit sa le arat toate actele medicale pentru a-mi da verde. o fi fost si ala un semn...
iar de iubit... hehe! are ea, inima, niste cunoscute numai ale ei, cai lipsite de orice logica, si ma loveste, da' ca tramvaiul, vorba ta. o aritmie scurta, io ma fac ca nu vaz(de fapt nici nu vad bine in momentul ala) si cadem cumva la pace ;)
ar fi bine daca as fi pe lumea in care sa ascult numai de ea :)
(:
Trimiteți un comentariu