nu-s doi la fel

*postare-suport pentru Mel - Şilavaracald

ştiu că nu e deloc încurajator titlul, dar asta mi-a ieşit mie când am făcut evaluarea sprintului in lăsatul de fumat.
mai am un e-mail de la o prietena cu cartea lui Allen Carr, "În sfârşit nefumător", carte pe care n-am deschis-o, deşi am descărcat-o pe toate calculatoarele. mi-era groază să citesc toate experienţele altui om, probabil chinuitoare, tot aşa cum nu pot citi nici alte cărţi motivaţionale, din cauză că nu pot aplica la mine experienţele altora, e ca şi cum i-aş invita într-un Being Mişu Malkovich. prietena care mi-a trimis cartea, pe langa lectura motivaţională, a încercat şi diferite medicamente, chestie pe care n-am aplicat-o, n-aş fi vrut să înlocuiesc o dependenţă cu un şir de pastile(încă mai reuşesc să mă autosabotez când vine vorba de regularitate în luat orice fel de medicament)

m-am lăsat de fumat acum aproape 4 ani(m-a distrat faptul că la un an după ce m-am lăsat a aparut nr.3, parcă m-aş fi pregătit cumva), experienţele le-am pus pe blog în postările astea:

- gesturi abandonate
- GOD DOESN'T LOVE QUITTERS!!!

şi acum sunt bine, chiar dacă ştiu că mă pot apuca din nou de fumat foarte uşor; când fumam, în multe momente, ţigareta mi-a fost un bun partener, dar acum, ca am ales calea asta mi-ar fi ciudă şi ar fi păcat de toate chinurile prin care am trecut să mă las, dacă m-aş apuca din nou.

Mel, puteţi face asta :)

ps mic: după ce-am fumat până la ultima ţigară acele ultime două cartuşe, am găsit într-un buzunar câteva pall malluri ciudate luate din Germania(erau ceva intre ţigare normală şi ţigaretă de foi), pe care le-am fumat discret, după tufişuri, după data la care am zis că m-am lăsat. şi-apoi gata!