jurnal de colţar. frânturi

de când am venit acasă mi-e foame şi mai ales poftă de tot felul de mâncăruri, dar trebuie să mă abţin, din mai multe motive. ahhh, dacă ar funcţiona vorba aia a ardeleanului care nu înţelege de ce atâta grabă. nu ma grăbesc la frigider, ma precipit pur si simplu. acum mi-aş face nişte paste simple cu fulgi de ardei iute, o linguriţă de pesto şi o bucăţică miiică de peşte farâmiţat acolo. le am pe toate dar, pe langă faptul ca trebuie să mă abţin să mănânc mult, cine manevrează oala cu spaghetti? că încă mi-e frică de ridicat lucruri de 2 kile... rămân la altă vorbă: mor de foame cu pâinea şi cuţitul în mână

***

mi s-a sugerat să încerc să reţin ce visez cât sunt sub anestezie, în timpul operaţiei; pentru că mi s-a făcut anestezie locală, am fost treaz şi aşa am auzit tot ce discutau doctorii.
mâna a doua în operaţie era o rezidentă în chirurgie, a cărei voce şi ton mi-a plăcut mult(nu vedeam cine mă taie, aveam un paravan în faţă); în timpul operaţiei a intrat în sală dom' profesor, şeful secţiei chirurgie, care se ia, tare de sus, de rezidentă, reproşându-i că de ce are telefon, dacă nu-l foloseşte; ea i-a replicat: păi sunt cu mâna în plagă dom' profesor, cum aş putea să vă răspund? iar eu... cred ca i-am făcut semne din gene asistentei şi anestezistului că nu mi-e bine şi mi-au băgat un somnifer. m-am trezit un pic mai târziu, cu un aer răcoros în nări, cu masca de oxigen pe faţă(o prietena de mea, care a asistat la operaţie, mi-a zis că n-a văzut faza cu somniferul ci doar ce îmi facea asistenta după aceea, adica tragea de masca de oxigen si ii dădea drumul peste nas, poc! să mă ţină treaz, cică)

din mâncarea din spital am acceptat doar ceaiul, care era fără zahăr şi proaspăt, restul, oricum nu aveam voie prea multe, îmi erau aduse de acasă; cu toate astea am apucat să văd ce însemna mâncarea de acolo. dimineaţa o felie de pâine sai biscuiţi, o lingură de brânză de vaci şi ceai şi la amiaz o supă foarte chioară şi o lingură de pireu ce cartofi(ok, astea îmi erau oferite mie). luni dimineaţă şi-au cerut scuze că nici brânză de vaci nu mai au, dar, dacă vreau, pot să îmi aducă nişte biscuiţi...