mi-s tare dragi primele discuţii cu băieţii mei, când vin acasă in vacanţe. când aterizează în alt oraş şi merg după ei, primul şoc pe care îl am e când văd cât au putut să crească; apoi distracţia cu accentul britanic şi căutările lor prin maşina după sandwichuri şi fructe.
anul ăsta, din cauză că nu mă auzea bine, nr. 1(copyright de;) îmi tot răspundea cu hm? la aproape orice îi ziceam; şi-l întreb
şi în anglia se răspunde cu hm? la ceva ce nu ai înţeles bine?
hm? a, da...
nu aveţi alt răspuns pentru asta? cum ar fi I beg you pardon?
nu!
hmmm...
hm? a, I beg you pardon e folosit de posh, noi zicem tot hm?!
posh?
da, posh, sunt cei bogaţi, din familii mari, care aşa vorbesc ei - îs o combinaţie, jumate francezi, jumate englezi
posh vine de la poşetă?
[uşor dojenitor] taaatii!!?!
7 comentarii:
mai dragi sunt primele tachinari :)
dar si urmatoarele
hehe, ăsta-i tenisul care-mi place mie cel mai mult, cel al replicilor :)
acum caut o provocare prin care să-l extrag pe nr. 2 dintr-o lume în care mie nu-mi place ceva. e alunecos la unele încercări de până acum şi şantajist prin altele, ale lui.
:) tare dulce nr 1 al tau :)
merci blo'
e chiar un partener de discutii foarte bun :)
nr.2 e bagat cumva pana peste urechi in comp?
bagatul pana peste urechi in comp e doar unul din aspecte, unul care nu ma ingrijoreaza, n-am nici o retinere sa le strig panicat 's-a luat curentul!' dupa ce am luat sigurantele ;)
alegerile lui imi dau de gandit, stiu si de unde i se trag unele, dar cum am zis mai sus, caut leapsa care l-ar trage spre alte cai, ceva in care sa-mi las un pic amprenta dorita. s-apoi o fi in lumea mare, cum l-o taia capul, cum i-o fi calea
Vezi cine iti da lectii Mijule?!
Trimiteți un comentariu