Traim intr-o societate invatata sa se comporte extrem de defensiv, ca si cum toata lumea din jur e pusa pe a judeca si actiona intru stirbirea aurei individului, orice gest e analizat si etichetat urgent, a avea o anumita masina duce la clasarea intr-unul din sertarele noului folclor urban, etc., etc.
Am prostul obicei de a nu manca uneori la servici. Uit, ma mai prind cu treaba sau discutii si beau multa cafea; ori asta nu e bine, o afectiune a ficatului, cred, ma face sa fiu "rau de foame". Pur si simplu mi se taie genunchii de foame si vaz un fel de fata morgana. Cand sunt in starea asta ar trebui sa mananc ceva dulce ori macar un covrig pana ajung acasa, merg de parca calc din pod si mi-ar trebui un carmaci, ca vaslasi am. Acum cateva luni aflandu-ma in starea asta, mergeam catre casa cu un coleg, abia asteptam sa ajung la covrigarie, povesteam ceva cu el dand din maini(gesticulez mult cand vorbesc) cand vad ca ne apropiem de doua doamne care ocupau trotuarul in fata noastra. Deja mergeam alandala, pe coleg il puteam proteja asteptam doar momentul in care le depaseam pe doamne. Ajunsi la o intersectie, cea din fata mea face o fenta cu tocul, mi se pare ca o ia la dreapta, pac, 180 grade la stanga imediat si eu... deja in depasire ii trag una in pantof de o descalt pe loc. Eu, fastacit si de necontrolat, deja eram in gardul viu, dau sa imi cer scuze, vaai, doamna... cand ea, ametita de atac, se intoarce ca o furie la mine si tipa isteric: probabil o sa imi tragi si un cap in gura! Mi s-au incurcat toate formulele de scuze din cap, pe gura iesind doar un foarte prompt: DA! Am incercat s-o dreg, c-ar fi un accident, scuzele mele doamna, nimic, am fost urmarit toata strada de privirile reprobatoare, acuzatoare ale doamnelor(a fraternizat si colega ei). Le stiu, sunt functionare la finante sau statistica, nemaritate, intangibile, chiar meritau lasate sa pluteasca in viata lor pe trotuarul ala pana vor vrea vreodata ele sa fie calcate. Asta a fost, un accident stupid din care eu am fost generos creditat cu nesimtire, cu marlanie, cumva am corespuns asteptarilor de agresiune ale societatii.
Hara - Care pe care
Misunam[hehe], mare parte din noi, intr-o mare de suspiciuni, creditam lumea dimprejur cu atitudini pe care nici cu gandul n'a gandit. Mi se intampla si mie sa banui pe unul sau altul de vreo agresiune, indiferent la ce nivel, doar pentru a-mi salva pielea de om nesigur. Daca ma cheama in doua seri consecutiv la bere si refuz, el sa-si spuna ca am ceva cu el, nu-mi place ca si companie si eu zic despre el ca e un betiv? nu, pur si simplu avem ritmuri diferite. dar se poate ajunge la tensiuni de astea din simple supozitii, chiar si intre amici.
Cred ca din cauza bombardamentului mediatic la care suntem supusi, plus o nevoie idioata de afisare, de impopotonare, tipic carpato-balcanica ajungem sa ii judecam pe toti. Suntem suspiciosi, cred ca mai mult de jumatate din agresiunea din lumea care ne inconjoara e inchipuita, e incarcata artificial, gratis, devenind totusi o amenintare prin sincopele de comunicare la care duce.
Roberto Benigni in Il Monstro
Atentie doamnelor, in spatele dumneavoastra poate fi oricand un scelerat :))
*articol publicat si pe FYT
7 comentarii:
morala: nu confundati stanga cu dreapta pentru ca exista oameni care chiar trebuie sa ajunga la covrigarie!
((-:
foarte bine ai raspuns, trebuia nici sa n-o mai dregi, si-asa n-ai rezolvat nimic; nu cred ca ne mai permitem sa incercam sa schimbam ceva la ceilalti, de noi trebuie sa avem grija; de exemplu sa mancam la timp si sa avem amici care nu se tensioneaza asa, dintr-un refuz sau doua :P
Eram acu vreo 2 primăveri, pe 9 martie, la metrou. Şi mi-a apărut un băiat slăbănog în faţă, cu o floare. "Îţi pot oferi o floare într-o zi nespecială?" Am primit, am zâmbit, am pupat necunoscutul. Mi-a mulţumit foart entuziasmat că mai există şi femei care pot primi o floare şi că nu-i dau cu poşeta în cap, cum a păţit deja. Mi s-a părut f trist ce mi-a spus. Dar primăvara a fost mai frumoasă :)
Te laşi aşteptat văd :p Şi te mai şi plângi :)))
@Lia, mi-e frica sa nu-mi dezvelesc vreo latura feminina :|
- nu-s adeptul free-hugs(pot sa zic ca nu le suport), dar nu ti-as zice aici pe cine as imbratisa asa, for free :D
Ghrayada, sper ca iti poti inchipui cum miroase la covrigaria aia. pot sa fie numai duamne cu chaneluri si guerlainuri pe trotuar, ma duc intins cu nasu-n tejgheaua blondei care nu poarta nimic pe sub halat la simigerie.
Jane, chiar asta e ideea principala. dar uite ca din doua, trei chestii uitate mai socializeaza lumea :))
cred c-ar trebui sa porti un soi de avertisment in asa fel incat bietele duamne parfumate sa inteleaga ca daca se pun intre tine si obiectul pasiunii o fac pe riscul lor.
da, chiar, ceee... atata parfum? covrigi sa fie :))
Trimiteți un comentariu