nebraşka

sursa foto

la vreo luna după ce am vazut filmul, am fost de paşti acasă, la Scorei;
am fost la biserică, la slujba de înviere, care ţine de la 12 noaptea până aproape la 4 dimineaţa; unul din ritualuri e înconjuratul bisericii cu o lumânare în mână, na', nici nu auzi popa, ca tu eşti in faţa bisericii şi el la antipozi, în partea cealaltă, aşa că auzi numai barfele celor de langa tine.
am nimerit în spatele unora, tată bătrâior şi copii, el şi ea, la vreo 30 de ani. aşa arata tatăl, netuns, neras, cu o haină mai groasă de împrumut, prea colorată pentru biserică, de m-am simtit ca în nebraska, în film. imaginea lor si discutiile naiv-haioase, uşor critice la adresa bisericii, mi-au făcut ziua

nu-s doi la fel

*postare-suport pentru Mel - Şilavaracald

ştiu că nu e deloc încurajator titlul, dar asta mi-a ieşit mie când am făcut evaluarea sprintului in lăsatul de fumat.
mai am un e-mail de la o prietena cu cartea lui Allen Carr, "În sfârşit nefumător", carte pe care n-am deschis-o, deşi am descărcat-o pe toate calculatoarele. mi-era groază să citesc toate experienţele altui om, probabil chinuitoare, tot aşa cum nu pot citi nici alte cărţi motivaţionale, din cauză că nu pot aplica la mine experienţele altora, e ca şi cum i-aş invita într-un Being Mişu Malkovich. prietena care mi-a trimis cartea, pe langa lectura motivaţională, a încercat şi diferite medicamente, chestie pe care n-am aplicat-o, n-aş fi vrut să înlocuiesc o dependenţă cu un şir de pastile(încă mai reuşesc să mă autosabotez când vine vorba de regularitate în luat orice fel de medicament)

m-am lăsat de fumat acum aproape 4 ani(m-a distrat faptul că la un an după ce m-am lăsat a aparut nr.3, parcă m-aş fi pregătit cumva), experienţele le-am pus pe blog în postările astea:

- gesturi abandonate
- GOD DOESN'T LOVE QUITTERS!!!

şi acum sunt bine, chiar dacă ştiu că mă pot apuca din nou de fumat foarte uşor; când fumam, în multe momente, ţigareta mi-a fost un bun partener, dar acum, ca am ales calea asta mi-ar fi ciudă şi ar fi păcat de toate chinurile prin care am trecut să mă las, dacă m-aş apuca din nou.

Mel, puteţi face asta :)

ps mic: după ce-am fumat până la ultima ţigară acele ultime două cartuşe, am găsit într-un buzunar câteva pall malluri ciudate luate din Germania(erau ceva intre ţigare normală şi ţigaretă de foi), pe care le-am fumat discret, după tufişuri, după data la care am zis că m-am lăsat. şi-apoi gata!

***lepşe

la mine, odată ajunse, lepşele mor, că nu le dau mai departe
şi cea de faţă, leapşa cinefilă cu care am fost pleznit de pe raftul cu filme, va avea aceeaşi soartă. Apreciez doar faptul că m-a făcut, cumva, să scriu(ok, nu-i singurul vinovat, motivele sunt mai multe, să văd cât mă ţine)

primul film ale cărui momente în care se citea m-a impresionat profund a fost viaţa mea; nu pot pune poze, că de la primele impresii şi până acum eu am fost cel din spatele camerei foto, deci nu-s în focus. da' mi-a plăcut, mult de tot. n-am avut hamac, să citesc în el, şi sunt sigur că la cât sunt de împrăştiat m-aş fi înodat în el, ori aş fi plin de vânătăi, de la căzături.

***

o scenă memorabilă, şi asta va da cumva o notă felului în care îmi ţin arhivele, e cea din Threesome în care Josh Charles îi citeşte lui Lara Flyn Boyle în biblioteca universităţii, iar ea se...  mnoah, ăăă  .. topeşte. s-a apucat de citit până şi acel Baldwin care juca în film, fapt pozitiv, ni s-a arătat că există metode de a duce lumea la bibliotecă
i-aş fi citit şi eu

o altă fază pe care nu mi-o explic acum, pentru că mi-o amintesc pe Rachel Weizs citind aici, la piscină, e din Stealing Beauty; cred ca e din cauză că mi-ar fi plăcut o vară în Toscana în care să ajung să citesc, că o vară e destul de lungă pentru a-ţi ajunge timpul să intri în dispoziţia de citit(să nu zic reading mood, da?). totuşi am găsit o imagine dintr-un moment în care se citea, iat-o:

ohh, Liv...

acum să las la o parte fetişurile şi alte obsesii personale şi să vă arăt filmul din care, cred eu, toată lumea are măcar o amintire cu cartea, ză book!
Deads Poets Society:

e târzu' acum, deşi am trei cărţi deschise(inclusiv pe readere digitale), avansez foarte greu, îmi trebuie acea atmosferă pe care mi-o închipui în vara toscană, din care prind, foarte rar, duminica dimineaţa, cât toţi ai casei încă dorm. şi eu înţepenesc înfrigurat pe undeva prin casă, cu cartea în mână

dă-mi un fum

Întotdeauna am fost placut atras de scenele în care se fumează în filme(unele scene, nu chiar toate); aşa ca n-am fost foarte greu convins să particip la o leapşă* pe care mi-a dat-o Orin(lepşuită la rândul ei de Raftul cu filme)
mi-a plăcut în unele din scenele astea felul în care fumul crează o atmosferă specială, un fel de extensie a gândurilor, un fel de aură la unii, la alţii mi-a placut setea cu care pot sa tragă, dând fumului o consistenţă aproape palpabilă...   etc. o fi şi vreun efect cinematografic(folosit special pentru mine, nu?).

deci, scene:
în Boardwalk Empire s-a fumat în cele 36 de episoade de-mi venea mie să îi cer lui Steve Buscemi un fum, mai ales ca fuma numai fără filtru; avea distincţie omul, cu garoafa în piept şi ţinând ţigareta ca-n port între degete

în Californication, un David Duchovny pipă tot timpul o marcă de ţigarete ascunsă** de raţiuni eco, bio, politicaly correct, etc., le sudează cum eu n-am ajuns vreodată(multe alte fapte de-ale lui Hank n-am ajuns să fac ;)

în Wild at Heart, un film fantastic, mai ales la vârsta la care l-am văzut(dacă-mi amintesc bine am fost şi cu Monika la cinema atunci), pipă amândoi, ea aşa, ca după, el o face şi şmechereşte, când iese din casă, to show off in his snake coat

şi acum Natalie Portman, in Leon; o face aşa cum mulţi am făcut-o, being a lil pushy

*aş vrea să vad o leapşă adevarată, adică, în exemplul de faţă, să vină Orin la gardul instituţiei şi, când nu-s atent, uitându-ma aiurea că nu mai ştiu unde am parcat, să-mi tragă una după ceafă cu un sul de foi de caiet studenţesc scrise în grabă zicând: na!
**pentru Raftul cu filme, pe imdb n-o să găsim poze cu personaje fumând, cred că site-ul se aliniază unei politici de asta de cenzură tipic puritan-americană

PS:  aici, la DoDu, ultimul film văzut cu scene în care se fumează ;)

some fairies can be driven. my harlem shake

fuga

da, în fugă mai ajung sa vad câte ceva în Sibiu. Uneori fug după nr 3, care a început să meargă şi o face aleator, brownian deocamdată. Aseară am fugit după ce au adormit fetele sa văd închiderea festivalului de teatru, FITS 2012. Şi-am încercat să fac şi poze, dar din beznă mi-au ieşit(cum îi spuneam cuiva mai devreme) ca amintirile unui beţiv. ia mostră

mi-am dat seama prea târziu că dacă filmez, o să ramân cu ceva amintiri mai clare, şi-am făcut-o

a fost tare straniu să mă aflu într-o piaţă plină de oameni, de abia mă mişcam printre lume, apoi să văd bulevarde si străduţe pline de oameni, o atmosferă foarte caldă şi placută şi să nu cunosc pe nimeni; chiar şi aşa, senzaţia de plăcut rămâne

deşi mi-ar fi plăcut să merg la mai multe reprezentaţii, m-am bucurat tot timpul acestui festival de poveştile şi recenziile scrise de Orin pe Ora de Sibiu, mai ales de ilustrarea lor cu fotografii lucrate frumos cu Pixie(se ştie el/ea care), de Călin, chiar şi de ofticările Zeiţei răsfăţate(duaaamne, câte diacritice ai în nume ...).

ar trebui să mă oftic şi eu un pic mai tare, să-mi fie fuga la anul mai cu spor ;)

alb

parcul nostru n-are mulţi pomi, nici alei, n-are raţe

are doar multă griblură prăfoasă, o biserică postmodernă în viziunea anilor '90, cu gard de uluci văruite şi nişte leagăne si tobogane de plastic mult prea solicitate, la câţi copii sunt în cartierul ăsta înghesuit

dar parcul nostru are un salcâm superb la intrare(in poze se vede 'catre ieşire')

îmi pare rău de calitatea imaginilor, au fost făcute cu telefonul când eram la plimbare cu nr 3

diferente culturale

cu o zi inainte sa plece acasa in uk, nr 1 al meu pune pe masa urmatoarea problema:

de ce in anglia parintii lasa copiii sa bea energizante, dar nu le-ar da nici sa guste berea - versus - de ce in romania parintii isi lasa copiii sa bea un ciob de bere, dar nu i-ar lasa sa se atinga de bauturi energizante

?


***
unul din raspunsurile pe care i le-am dat a fost ca nu li se da bere in cantitati care sa conteze, ca daca ar conta, in felul asta o sa ne parati la politie ca v-am dat alcool si la masa(s-a luat de mine si m-a parat ca am bagat un pahar de vin alb intr-o musaca);
alta parte a raspunsului a fost ca in bere sunt ingrediente pe care le poti recunoaste si-s naturale(daca te iei dupa legea germana a berii);
in micro canita de vin fiert in care i-am dat sa guste ce beam noi, la fel stiam ce am bagat, cel mai nociv de acolo fiind zaharul;
bauturile energizante contin, pe langa substantele sintetice care imita arome si indulcitori, substante care in cantitati mari pot fi considerate droguri
***
nu i-am spus, dar nu pot sa uit imaginea unor liceeni care o ardeau sus la negoiu cu redbull cu whisky; pentru ce, nene, energizant? oricum la varsta aia dupa doua whiskyuri o tai la bustu' gol prin zapada. si oricum energizantul respectiv are gust de caugumi stricat
***
am auzit ca prin cluburi e o adevarata nebunie cu cocktailurile astea pe baza de whisky cu energizante; ultima oara cand aproape am intrat intr-un club a fost in 2006; cand am vazut doar dulapuri in maieuri si fetite de plastic, am avut brusc senzatia ca in curand o sa mi se ceara buletinul si-am plecat urgent
***
m-am mai gandit dupa aia ca englezii aia stiu ei ce stiu, odata atinsa bautura, gata cu trezia(mi s-a mai spus ca romanii nu stiu sa bea, in comparatie cu englezii)

ce te faci cand...

ce te faci cand actualul fostei tale iti cere prietenia pe facebook?

Lui Jane