Coltarul lui Miju

diferente culturale

2011-09-09T12:15:00.002+03:00

cu o zi inainte sa plece acasa in uk, nr 1 al meu pune pe masa urmatoarea problema:

de ce in anglia parintii lasa copiii sa bea energizante, dar nu le-ar da nici sa guste berea - versus - de ce in romania parintii isi lasa copiii sa bea un ciob de bere, dar nu i-ar lasa sa se atinga de bauturi energizante

?

***
unul din raspunsurile pe care i le-am dat a fost ca nu li se da bere in cantitati care sa conteze, ca daca ar conta, in felul asta o sa ne parati la politie ca v-am dat alcool si la masa(s-a luat de mine si m-a parat ca am bagat un pahar de vin alb intr-o musaca);
alta parte a raspunsului a fost ca in bere sunt ingrediente pe care le poti recunoaste si-s naturale(daca te iei dupa legea germana a berii);
in micro canita de vin fiert in care i-am dat sa guste ce beam noi, la fel stiam ce am bagat, cel mai nociv de acolo fiind zaharul;
bauturile energizante contin, pe langa substantele sintetice care imita arome si indulcitori, substante care in cantitati mari pot fi considerate droguri
***
nu i-am spus, dar nu pot sa uit imaginea unor liceeni care o ardeau sus la negoiu cu redbull cu whisky; pentru ce, nene, energizant? oricum la varsta aia dupa doua whiskyuri o tai la bustu' gol prin zapada. si oricum energizantul respectiv are gust de caugumi stricat
***
am auzit ca prin cluburi e o adevarata nebunie cu cocktailurile astea pe baza de whisky cu energizante; ultima oara cand aproape am intrat intr-un club a fost in 2006; cand am vazut doar dulapuri in maieuri si fetite de plastic, am avut brusc senzatia ca in curand o sa mi se ceara buletinul si-am plecat urgent
***
m-am mai gandit dupa aia ca englezii aia stiu ei ce stiu, odata atinsa bautura, gata cu trezia(mi s-a mai spus ca romanii nu stiu sa bea, in comparatie cu englezii)

ce te faci cand...

2011-08-29T10:45:00.001+03:00

ce te faci cand actualul fostei tale iti cere prietenia pe facebook?

Lui Jane

2011-05-05T10:46:00.001+03:00

un mărţişor special

2011-03-01T22:04:00.002+02:00

a lasat-o pe mama ei să-şi vadă de treabă, oricare ar fi aia, fără greţuri şi pofte mari care s-o ţină legată de diete dificile
a lăsat-o pe mamă-sa să-şi dea examenul de licenţă
a lăsat-o să-şi susţină lucrarea
a lăsat-o să meargă la servici în ultima zi programată pentru aşa ceva; după care, în prima zi de concediu, de relaxare şi plimbat burta prin târg, s-a trezit la prima oră că vrea afară şi, înainte ca ziua să inceapă, să se lumineze, a venit pe lume ca cel mai frumos cadou de mărtişor.
mărţişor până şi pentru mine

sunetul iernii

2011-01-31T11:35:00.003+02:00

n-am condiţionat vreodată iarna, cum ar trebui să fie, cum ar trebui să fiu eu pentru a o place
pentru mine iarna arată ca în clipul de mai sus, tras în timp ce făceam primii paşi, duminică la ţară. dacă aş putea v-aş arăta şi cum miroase şi ce trebuie făcut pentru a te bucura de ea. cum mă bucur eu, de fapt

jurnal de colţar. frânturi

2011-01-27T13:15:00.004+02:00

de când am venit acasă mi-e foame şi mai ales poftă de tot felul de mâncăruri, dar trebuie să mă abţin, din mai multe motive. ahhh, dacă ar funcţiona vorba aia a ardeleanului care nu înţelege de ce atâta grabă. nu ma grăbesc la frigider, ma precipit pur si simplu. acum mi-aş face nişte paste simple cu fulgi de ardei iute, o linguriţă de pesto şi o bucăţică miiică de peşte farâmiţat acolo. le am pe toate dar, pe langă faptul ca trebuie să mă abţin să mănânc mult, cine manevrează oala cu spaghetti? că încă mi-e frică de ridicat lucruri de 2 kile... rămân la altă vorbă: mor de foame cu pâinea şi cuţitul în mână

***

mi s-a sugerat să încerc să reţin ce visez cât sunt sub anestezie, în timpul operaţiei; pentru că mi s-a făcut anestezie locală, am fost treaz şi aşa am auzit tot ce discutau doctorii.
mâna a doua în operaţie era o rezidentă în chirurgie, a cărei voce şi ton mi-a plăcut mult(nu vedeam cine mă taie, aveam un paravan în faţă); în timpul operaţiei a intrat în sală dom' profesor, şeful secţiei chirurgie, care se ia, tare de sus, de rezidentă, reproşându-i că de ce are telefon, dacă nu-l foloseşte; ea i-a replicat: păi sunt cu mâna în plagă dom' profesor, cum aş putea să vă răspund? iar eu... cred ca i-am făcut semne din gene asistentei şi anestezistului că nu mi-e bine şi mi-au băgat un somnifer. m-am trezit un pic mai târziu, cu un aer răcoros în nări, cu masca de oxigen pe faţă(o prietena de mea, care a asistat la operaţie, mi-a zis că n-a văzut faza cu somniferul ci doar ce îmi facea asistenta după aceea, adica tragea de masca de oxigen si ii dădea drumul peste nas, poc! să mă ţină treaz, cică)

din mâncarea din spital am acceptat doar ceaiul, care era fără zahăr şi proaspăt, restul, oricum nu aveam voie prea multe, îmi erau aduse de acasă; cu toate astea am apucat să văd ce însemna mâncarea de acolo. dimineaţa o felie de pâine sai biscuiţi, o lingură de brânză de vaci şi ceai şi la amiaz o supă foarte chioară şi o lingură de pireu ce cartofi(ok, astea îmi erau oferite mie). luni dimineaţă şi-au cerut scuze că nici brânză de vaci nu mai au, dar, dacă vreau, pot să îmi aducă nişte biscuiţi...

jurnal de colţar

2011-01-25T14:18:00.004+02:00

chiar că e de colţar jurnalul acum. că, după cele ce mi s-au întâmplat în ultima săptămână, cam pe colţar îmi petrec timpul. am dat o tură pe balcon, să văd cum a nins afara, cam ce se vede în poză am găsit, plus bucuria de a vedea orhideea înflorind a treia oara de când e în casa noastră şi înca pe doi lujeri. s-a întâmplat ceva, de câteva luni toate florile din casă parcă au explodat, dau aşa, un fel de decor luxuriant, cu pofta lor de viaţă şi încrengăturile dintre anumite ramuri. să fie efectul a ceea ce cred eu? le stimulează maternitatea?

îmi vine să-mi las barbă. niciodată n-am avut-o mai mare de stadiul mânjit pe faţă, ţepos şi acum, cum n-am putut să mă barbieresc o săptămână, că n-am aparat electric şi nu las pe altcineva cu lama la gâtul meu, am impresia că aş avea fire blonde în ea. ori e doar o părere, o sclipire din lumina becului? să văd cât rezist, cât sunt lăsat fără să speriu lumea...

o să revin cu impresii din ultima săptămână ceva mai încolo, acum am petrecut prea mult în şezut şi nu mă ţin aţele uşor

de mă veţi vedea umblând...

2011-01-24T18:34:00.003+02:00

înseamnă că-s reparat şi gata de hămălit, ca unu nou.
pentru că anul ăsta mă aşteaptă o schimbare care mă va scoate din stadiul de legumă conectată la internet şi la un aparat foto, o schimbare care o să facă din mine un Nicu Vlad, am făcut inventarul centurilor, al muşchilor şi al dietelor care or să mă arunce in performanţă.
n-am prea avut la ce face inventarul, că aştepta lista cu reparaţii de ani buni. o hernie inghinală, care ieşea aşa, timidă, cam cât o pruna tuleu gras, stătea un pic şi apoi intra la loc fără să facă scandal şi care, când s-a văzut ameninţată de soţia mea cu o vizită la chirurgie, a scăpat, că am divorţat. au trecut ani mulţi de atunci, cârtiţa aia din hernie isi vedea de treabă fără probleme şi mai scotea câte un muşuroi timid.
anul trecut m-am lăsat de fumat; dintr-o dată am inceput să mă mişc tot mai rar, că din ce ieşeam din birou, din clădire pentru fiecare ţigaretă afară, acum inţepeneam cu curu pe scaun şi câte 4 ore; şi au început să-mi pocnească oasele mai întâi, apoi să mă jeneze hernia(hehe, fain mod de a mă plânge de pierderea plăcerilor, nu?). am început să simt o jenă la anumite mişcări, arsuri la anumite icneli şi panică în gândurile despre ce mă aşteaptă.
aşa ca acum două săptămâni, cu nişte şuturi în fund şi cu ajutorul a doi foarte buni prieteni, care lucrează în spital, am ajuns în faţa chirurgului, care după ce m-a consultat, n-a continuat, ca în visele mele - poţi trăi şi aşa, măi băiete. ci m-a programat la analize, începând cu cele la inimă, un eco doppler, să vedem care mai e starea inimii mele, neexaminate serios in ultimii 20 de ani. acolo, surpriză: ce a fost văzut la Tg. Mureş şi m-a ţinut peste 20 de ani cu gândul că-s cardiac, nu mai există! vorba unui coleg şi a anestezistului: acum ar trebui să faci armata!
cu un plan victorios, habar n-am pe ce criterii stabilit, m-am internat miercuri ca să ies nou sâmbătă. ehe... după ce am văzut cuţitul şi câte am tras ... sâmbătă mă vroiam adoptat de ăia din spital, că nu mai aveam curaj nici să tuşesc. una peste alta, de la zi la zi mi-a fost mai bine, aşa că azi am fost externat şi-s acasă între o telecomandă şi câte o oră de dat pe internet, îngrijit ca un copil.

de m-aţi vedea...

Transfăgărăşan, pentru Jane

2011-01-06T12:32:00.004+02:00

Din ce îmi amintesc eu, văzând de jos, că e Transfăgărăşanul, am marcat cu roşu în Paint, cam stângaci. Ar mai fi nişte şerpuiri, sub căldarea Bâlea, dar nu merită căutate de la distanţa asta. Poza e facută de pe DN1, la vreo 3 km de intersecţia cu Transfăgăraşanul, înspre Sibiu.

fotojurnal de iarnă

2011-01-04T14:54:00.010+02:00

în oraş, după ce ninge cu soare
ne facem ca lucrăm
apoi ne retragem la o bârfă
şi plecăm la ţară, cu ochii-n soare

***
Transfăgărăşanul, văzut din sat
***
după o scurtă încălzire
care pe care
salut!

'din anglia, cu drag' se întoarce

2010-12-27T15:05:00.004+02:00

în postul de mai jos mi s-a spus de posh, şi m-am hlizit; azi mi-a dat o amică o trimitere către The Catherine Tate Show, unde am găsit Posh People:

aşa se poate înţelege mai bine ce a vrut Nr. 1 să zică

din anglia, cu drag

2010-12-21T15:15:00.004+02:00

mi-s tare dragi primele discuţii cu băieţii mei, când vin acasă in vacanţe. când aterizează în alt oraş şi merg după ei, primul şoc pe care îl am e când văd cât au putut să crească; apoi distracţia cu accentul britanic şi căutările lor prin maşina după sandwichuri şi fructe.
anul ăsta, din cauză că nu mă auzea bine, nr. 1(copyright de;) îmi tot răspundea cu hm? la aproape orice îi ziceam; şi-l întreb
şi în anglia se răspunde cu hm? la ceva ce nu ai înţeles bine?
hm? a, da...
nu aveţi alt răspuns pentru asta? cum ar fi I beg you pardon?
nu!
hmmm...
hm? a, I beg you pardon e folosit de posh, noi zicem tot hm?!
posh?
da, posh, sunt cei bogaţi, din familii mari, care aşa vorbesc ei - îs o combinaţie, jumate francezi, jumate englezi
posh vine de la poşetă?
[uşor dojenitor] taaatii!!?!

un ciob de iarnă

2010-12-19T21:29:00.004+02:00

de fapt, mai multe. cumnaţii au anticipat un pic Crăciunul şi l-au trimis pe Moşu' cu un camion care n-a mai aşteptat o săptămână... deh, nu putea ţine motorul pornit atâta timp(asta e pe bune) şi acum mă joc cu setările camerei foto abia primite

a ţine minte poezii e un talent, nu?

2010-11-17T13:27:00.006+02:00

Ieri am avut o discuţie despre poezii cu colega mea de birou; vroia să îşi ia acasă poeziile Elenei Farago(fetiţa ei o să recite una la grădiniţă) şi mă întreabă daca le ştiu;
păi... nu le mai ştiu, zic eu.
Cum, nu le ştii, că doar le-am "făcut" în grădiniţă.
Ba le ştiu, doar că nu le mai ţin minte pe de rost, nu le-aş mai putea zice acum, pur şi simplu nu ştiu, nu pot să mă exprim "în metru", imi lipseşte abilitatea aia de a reţine poezii.
Înseamnă că nu le-ai învăţat cum trebuie...

Nu pot ţine minte poeziile. Am fost în copilărie de multe ori pe scena, şi-am recitat poezii, chiar şi balade; uneori ne jucam cu tonalităţile, cu expresia corporală(sunt sigur că nu le ziceam astfel atunci). Dar mai mult de un an, doi, nu le reţineam, cum dispărea decorul în care le-am învatat şi reprodus, gata, îmi rămânea în minte cel mult firul epic, sau o imagine. Trebuie să recunosc acum, din cauza scurtei vieţi pe care o aveau versurile în forma lor legată, ca poezii, în capul meu, că le cam învăţam pe de rost. Îmi plăceau, le... trăiam, să zic aşa, dar nu le puteam păstra. Am în cap o grămadă de versuri, spărturi de poezii, care stau pe acolo fără nici o legatură. N-am avut parte nici de o creştere cu elemente religioase, adică pot spune că eram foarte rar dus la biserică şi niciodată nu s-a insistat să stiu şi să recit Îngerelul la culcare, spre exemplu; singurul obicei, rostit în versuri, prezent de atunci până acum e Tatăl Nostru, căruia acum îi încurc versurile când le mai şoptesc copiilor înainte de masă(când suntem la ai mei în vizită, tatăl meu mai încearcă să-l pună pe unu dintre cei mici să zică Tatăl Nostru).

Acum am o dilemă. Cunosc oameni care se exprima fluent în versuri, care imi pot recita versuri citite acum 60 de ani(tatăl meu) sau să-mi răspundă numai în replici din Minulescu(cineva, demult). Eu? mai mult de ...şi era mândră-n toate cele nu pot spune. Mi-am scrântit ceva în educaţie? Nu-mi va fi stat capul la versuri, nu m-am concentrat, aşa-i?
Încă mai cred că a te exprima în versuri e o abilitate specială, ceva cu care te naşti, un talent, bravos celor care îl au!

*Update - muzica din Duets, care îmi place mai mult interpretată aşa

şi mai am o dilemă... e bine să fi flămând sau sătul când îţi faci [wishlist]lista de dorinţe?

de urmarit

2010-10-30T23:41:00.002+03:00

cica 8 oameni din 10 nu mai stiu sa lege o priza, asta in Anglia, dupa cum ne spune mai sus James May, unul din cei trei baieti la Top Gear. in ideea asta a lansat emisiunea laboratorul barbatului(James May's Man Lab)
cu siguranta, din cauza conditiilor in care am crescut, majoritatea celor de-o varsta cu mine stim sa facem lucruri considerate barbatesti de James in acest serial, dar acum uitate(la ei). am legat o priza, stim sa facem un foc si sa schimbam o roata. sunt sigur ca am experimentat multe din aceste lucruri, dar, vorba unei prietene, daca ar fi sa traiesc din asta, adica sa-mi hranesc tribul aducand lemne din padure, s-ar cam muri de foame(atunci tocmai ce aparusem cu o mana rupta in padure) . sunt sigur ca sunt multi altii ca mine, copiii nostri vor cunoaste lumanarea doar din supermarketuri, de dus la pupat de moaste si la cimitir, nu de folosit in casa, pentru a putea citi sau face lectiile. emisiunea asta pentru ei va fi istorie, dar pentru noi mai poate fi, inca, o sursa de divertisment.

Spania. pietrele

2010-10-01T16:14:00.004+03:00

a trecut aproape o luna de cand m-am intors din Spania si n-am apucat sa pun nici macar o poza. si acum fug repede la Botosani(desi imi plac drumurile, uneori mi-e ciuda sa folosesc doua zile pe drum pentru munca de o zi)

Degetica, Baba Cloanta, Vrajitoarea cea rea si soricelul

2010-09-28T19:59:00.004+03:00

Micul dejun, într-o dimineata leneşă de septembrie, un hotel din Arad: apare o blondă(înăltuţă, cu părul lung, buclat, cu nişte colacei tare sexi, uşor vizibili deasupra pantalonilor) care se unduie la propriu printre mesele mari, cautându-şi un loc, cu un zâmbet cu care saluta pe toată lumea, aproape că-ti venea să-i răspunzi(unii au şi făcut-o). Ne-am dat repede seama că nu cunoştea pe nimeni de la mese şi de fapt era foarte încurcată având atâţia ochi îndreptaţi asupra ei.

Discuţie între băieţi:
[stăteau cu un ochii în farfurie, să nu se prindă lumea despre ce vorbeau, de parca nu era evident]
T: Îmi pare atat de cunoscută..
M: ăăă... aţi lucrat ceva împreună?
- Nu, de prin clasa a 3-a..
- a, sunteţi cunoştinţe vechi
- nu, era un basm
- Degeţica?
- nuuu... ceva cu un şoricel
- aha, o prinţesă transformată în şoricel, arată bine!
- nu, ea era o babă cloanţă de aia care urmărea şoricelul şi vroia să-i facă rău
- o vrajitoare! vrajitoarea cea rea
- daaa, o vrăjitoare rea, da' bună mă!

si spune-mi, doamna, cati barbati ti-ai mai mancat...

2010-09-09T11:54:00.003+03:00

PS: astept o poza mult mai clara a calugaritei, facuta de-un neamt cu care-am fost pe acolo

Vara . Ce facem in weekend

2010-07-23T14:41:00.003+03:00

unii au zile scurte

altii merg la Festivalul de Jazz de la Garana. am auzit ca ce a fost fun/fain la festivalul de jazz de la Sibiu s-a dus acolo. Garana, de care povesteste atat de placut Cristian Boerean, e in acea parte de Banat montan care imi place mult, un Tirol ceva mai salbatic; o sa mai ajung pe acolo cumva, altadata.

ultimul weekend din Iulie inseamna Festivalul Medieval de la Sighisoara. Am iubit mult festivalurile de gen, am trait in ele odata, demult, dar acum sunt intr-o perioada in care mai bine traiesc din amintiri; si caut tot felul de motive, destul de convingatoare, pentru a nu merge acolo, acum

Trofeul Sinaia Forever - anul asta zic pas din motive de altceva programat. sper sa le iasa bine, Mihaela Beldie si Claudiu David sunt organizatori tineri, care mi-au placut mult prin ce au facut anul trecut acolo si la Straja

in oras ar fi Cantecele Muntilor, dar nu-s mare amator de muzici populare, mai ales ca o sa-mi iau portia cu varf si indesat la evenimentul de mai jos

Fiii Satului, Scoreiu - Editia a II-a - aici o sa fiu eu. daca la evenimentele de mai sus imi permit sa fiu carcotas, aici nu, ca sunt si eu un fiu al satului. plus ca un critic[a orice] nu e niciodata tipul care ar face-o mai bine

Primavara, in sfarsit?

2010-06-01T15:34:00.004+03:00

ati observat cat de verde e totul? imi cer scuze celor afectati de ploile si furtunile de sub codul galben, dar mie ultima luna mi-a adus niste bucurii vizuale demult uitate. a plouat in ultima vreme de m-am simtit ca piticii mei cand imi povestesc de anglia lor ploioasa, dar in care s-au acomodat atat de bine in ultima perioada. ca aici prind doua anotimpuri extreme, iarna, cu geruri alternate de noroaie, ceva ce acolo nu exisa, ori vara, cu o canicula prafoasa, mult diferit de vremea din albion, unde toate-s plouate, dar mai asezate, fara mari diferente. si totul e atat de verde, dupa cum mi-au confirmat spusele unui englez pe care l-am facut plouat si el mi-a replicat that's what makes england so green.
am iesit un pic prin tara in ultimele saptamani si am vazut cum peste tot vegetatia pur si simplu a explodat, iar cerul era atat de senin si plin de nori vatosi, albi, atat de contrastant cu verdele si albastrul din jur; ori nu imi amintesc eu bine, ori chiar nu au mai fost primaveri atat de curate de multa vreme. imi amintesc de vremea cand eram mic, la tara, si ieseam in luna mai dupa ciuciuleti ca aveam parte de asemenea imagini. e clar, m-am bosorogit!

si sper sa gasesc tot asa colorat si drumul la Tirgu Mures de saptamana asta :)
*revin mai pe seara cu imagini, sa vad daca am pe acasa ceva

Miju la liber...

2010-05-27T08:44:00.004+03:00

1. daaa, azi imi fac de cap, mi-a dat mana libera Tanti Jeni prin bucataria ei, sunt subiectul Guest Star Day on Cantina Sociala!
2. aceasta cantina sociala are in primul rand un rol de socializare, asa ca nu merg cu mana goala ci cu toti prietenii mei. sunteti invitati, am facut pentru toata lumea, e loc si de supliment
3. oups... eu imi fac de cap sau TJ cu intrebarile alea care scot tot din mine?

Asculta mai multe audio Divertisment

rugby oldboys, vazuti din tribune, loc sigur

2010-05-14T11:52:00.004+03:00

Am o saptamana destul de incarcata; cumnatul prietenei mele a venit special in Sibiu pentru a se intalni cu fostii lui colegi de la echipa de rugby CSM Sibiu. A plecat acum 20 de ani in Germania, dar a tinut legatura cu ei, ramanand inainte de toate un rugbyst.
Acum sunt considerati oldboys si s-au adunat pentru a juca un amical cu o echipa similara din Franta.
Aseara am asistat la ce se vede in colaj, la un antrenament de-al lor. Inceput timid, alergat un pic saltat, cu burta inainte, o incalzire care, pentru mine cel putin, nu prevedea ce avea sa urmeze - un meci cu actuala echipa CSM Sibiu, renascuta de unul din fostii lui colegi; care la un momendat a cerut pace, ca vroia sa isi menajeze echipa tanara, cu care are meciuri oficiale, in fata careia oldboysii s-au dezlantuit ca pe vremuri. Erau ca niste copii, ei, oameni la peste 40 de ani:
- Acum ca tot ne-am incalzit, ce ziceti, facem un contact?
- Daaa, hai!
si szbang, o gramada! in timpul meciului, jumatatea de gramada oldboys avea peste 700 de kg. dupa meci/ incalzire parca-si laudau vanataile si juliturile, ca
-aiii, ce fain ii, iti mai amintesti cum ne-am pleznit cu aia din Iasi, care aruncau mingea si navaleau pe noi strigand Lupiiiiii!!! hahahaaaa!!!

acum fug sa ii pozez/filmez la meciul cu oldboysii francezi. sa vad ce o sa mai iasa....

ma doare-n cot, se schimba vremea?

2010-05-07T14:44:00.005+03:00

nu chiar in cot; daca anul trecut, in vacanta mare a copiilor mi-am facut praf glezna piciorului stang, acum doi ani mi-am facut praf incheietura mainii, tot stanga:
cand ma taraiam in carje la Campulung, cu functiile oficiale dupa mine, am intrebat un pilot, pe care il stiam ca e maestru reiki, ce pot face sa scap de dureri ori ce am de-mi rup asa usor oasele, in intamplari stupide. mi-a zis ca face parte din relatia mea cu femeile, care nu e tratata sau abordata cum trebuie iar partea stanga a corpului de care grijesc ei e deformata, retrasa, si de aia mi-or ramas extremitatile in afara protectiei. ati inteles? eu inca mai judec chestia asta... sa nu zic ca o rumeg.

sa revin la dureri; de vreo saptamana, incheietura mainii stangi, aia de-am facut-o varza acum 2 ani, ma doare si nu pot s-o misc cum trebuie, sunt caniste dureri reumale. cand te dor incheieturile si te stii meteo sensibil, e clar, se schimba vremea. dar de ce atata durere nene? ca ploile alea de cod galben s-or oprit inspre vest la Alba si eu ma duc in sud, la Pitesti(raliul Argesului 2010, eu o sa fiu pe Lacul Vidraru, da' tot la sud de Sibiu, nu?).
am incercat sa gasesc justificari mai largi si-am gasit printre vremurile care se schimba acum si anuntul de aseara al tatucului natiunii. sa vad cand m-oi intoarce in online daca ma mai doare ceva ori am incurcat eu organele, din nou....

PS, ca inca n-am plecat: am inceput sa aud pescarusi... e grav?

gesturi abandonate

2010-04-28T15:05:00.004+03:00

deşi cochetez de multă vreme cu ideea de lăsat de fumat, am mai avut vreo două incercări plus faptul că atunci când am creat blogul, titlul postului anterior - "God Doesn't Love Quitters" - trebuia să fie subtitlul acestui blog, făcându-mi cadou de ziua mea de naştere un lăsat de fumat. N-a fost să fie, m-aş fi lăudat degeaba.

acum mai bine de o lună mi-am cumpărat două cartuşe de ţigarete şi mi-am zis că o să fie ultimele mele ţigări. acum câţiva ani, o prietenă de a mea a zis eu nu mai pun gura pe aşa ceva(sau era eu nu mai înghit aşa ceva) şi a rămas însărcinată; cred ca am confundat poveştile, acum am auzit că s-a lăsat de fumat doar de o lună...

ce vedeţi aici e un banner cu valori absolute, adică ieri la 8 dimineaţa am fumat ultima ţigaretă; eu încă mai cred că m-am lăsat de vineri dupămasa, când am tras ultimul fum din cartuşele sus menţionate.

ştiam de mult de greutăţile pe care le întâmpin, din încercările anterioare; lăsatul de fumat e o treabă de fiecare zi, de fiecare ceas.... minut.
îmi rămân o grămadă de gesturi nefolosite, le-aş putea face inventarul si apoi duce vineri în târgul de vechituri
- de când mi s-au născut băieţii, am încercat să nu mai fumez în spaţii închise, unde erau şi ei; aşa că fiecare deschidere de uşă era asociată cu aprinderea unei ţigări;
- ridicatul de la masă era cu ritual, deschis geam, privit amazoane, aprins ţigaretă;
- dimineaţa mă uitam strâmb la o cămaşă fără buzunar la piept, era locul ideal de ţinut pachetul;
- încă mă mai pipăi ... am ţinut de trezire o brichetă voluminoasă, hehe

vorbeam acum câteva zile cu un prieten bun, ne ştim din liceu, de prietenele noastre nefumătoare, care ne ziceau din când în când ca mirosim ca nişte scrumiere. ne întrebam că, după ce ne vom lăsa de fumat, dacă vom avea parte de gagici fumătoare, oare cum o să reacţionăm?

GOD DOESN'T LOVE QUITTERS!!!

2010-04-27T23:12:00.003+03:00

auuu, ma dor şi pe mine ochii de la titlul ăsta...
hai să mai încerc odată:

MIJU QUITS .......!

am orbit!

mdeah, dacă aveţi răbdare, veniţi dimineaţă să vedeţi continuarea

Începe 2010?

2010-04-12T14:51:00.006+03:00

Da' chiar, cînd o să înceapă anul ăsta? Încă e rece şi dacă o mai ţine mult aşa, se pare că vom cădea direct în căldurile verii.
Ceva semne sînt, acum că am gătat cu fişele fiscale, am început să mă obişnuiesc să intru în programe cu dată de 2010; s-a gătat postul, au fost Paştile, nu atât de active pentru mine cât mi-aş fi dorit, din cauza răcelii m-am mişcat cu încetinitorul, iar cu mâncarea şi băutura n-a trebuit să am nici o grijă, nu intrau decât atât cât să-mi verific papilele gustative, un pic de ici, un pic de colo.
Am reuşit să văd si meciul tradiţional de Paşti; însuraţii, cu tot cu ajutorul a doi actuali burlaci(care au cote mari la însurătoare, după gura satului), plus faptul că au avut echipament uniform, oranj, au pierdut în faţa neînsuraţilor cu 4-1. Toată lumea se întreba, care 1... ?
Pentru mine a fost la fel, nu m-am apucat nici de fotbal, nici de spart seminţe. Doar câteva bârfe şi o bere, când am crezut că m-am încins.

***

N-am învăţat încă lecţia relaxării; mi-ar fi folosit mult în perioada în care eram răcit şi ar fi trebuit să stau liniştit în casă. Aveam senzaţia că tot timpul se întâmpla ceva şi eu nu eram de faţă, aşa că aş putea spune c-am rămas dezvelit. Nu! Nu asta era ideea... ci că m-am învârtit de colo-colo fără astâmpăr şi asta a contribuit la prelungirea perioadei de blegenie şi lipsă de pofte.

În timpul ăsta mi-a venit şi o idee de afacere. Aţi văzut Monsters, Inc.? Cum asigurau ei energia necesară oraşului monştrilor prin captarea groazei copiilor speriaţi în coşmare? Ei bine, m-am gândit să construiesc un dispozitiv asemănător(plus ceva luat din Hoţii de frumuseţe a lui Pascal Bruckner), pe care să-l instalez în aşazisele saloane de cosmetică, de unde să captez toate gemetele, urletele şi icnetele doamnelor care merg acolo la jupuit, brazilian sau nu, iar ce înmagazinez în capsule să vând şcolilor japoneze de sumo, să fie folosit în controlul furiei de către învăţăceii lor; când maestrul vede că se blegesc şi au o atitudine mult prea zen, să îi lege la o capsulă de asta de a mea şi să le dea drumul furiilor în ei până ajung la atitudinea necesară intrării in ring. Mai departe, că am avut destul timp, o să le dau unor săli de street fight, halterofililor şi sindicatelor de hamali din porturi, ăstora din urmă trebuie să le selectez doar icniturile. O să scot şi o ediţie limitată, la fiolă, cu icnete şi încrîncenări diluate, pentru timizii care suferă de constipaţie.

După ce atât eu, cât şi vremea de afară ne-am mai revenit, am fost scos în oraş să probez un costum, ultimul cât de cât bun de mers la nunţi cu el mi-a fost ciuruit pe o mânecă de un fumător neatent şi nu mai poate fi folosit; m-am repezit să probez direct unele pe măsura mea consacrată, 50. Degeaba am tot insistat cu ele, arătam ca Charlie Chaplin sau ca un băiat care încearcă în clasa a 8-a să poarte haina cu care s-a dus la şcoală în a 6-a. Aşa că a trebuit, cu toate împotrivirile şi comentariile mele, să trec pe măsura 52. Chiar dacă nu am luat nici un costum, am plecat împăcat oarecum cu ideea compromisului ca mărimea oricum nu mai contează.

pasti active

2010-04-02T22:50:00.002+03:00

Sper să-mi treacă odată răceala asta, să pot participa cum îmi place la paştile astea. adică la tradiţionalul meci de fotbal de duminică dimineaţa, unde vor juca tinerii cu bătrînii, sau mai bine zis, în limbajul locului, însuraţii cu neînsuraţii; un amic de al meu, după ce a luat bătaie vreo trei ani la rînd ca neînsurat, în anul în care a putut juca de partea însuraţilor a zis că gata, s-a terminat perioada cu ghinion, e şi el acum învingător. cred că în acel an au luat-o însuraţii cu vreo 11-3, c-au plecat în toamna dinainte vreo 2 în america şi s-a spart echipa cîştigătoare. acum e arbitru.

o să particip ca spărgător de seminţe pe margine, am explicat mai jos de ce. îmi place tare mult să îi văd că-şi tin tradiţia, s-a jucat şi pe zăpadă de 15 centimetri, pe ploaie, se noroiesc din cap pînă în picioare, rămînînd apoi cu toţii să discute etapa şi să bea pariul. adica vreo doua lăzi de bere pe care le plătesc cei care pierd

a fost Martie

2010-04-01T11:45:00.005+03:00

o lună lungă, că doar nu degeaba există expresiile cum să lipsească martie din post urmată de lungă ca o zi de post. în afară de ultimul sfîrsit de săptămînă(cele mai ploioase Florii de cînd mă ştiu), petrecut în pijamale în casă, am fost tot ocupaţi, plecaţi de acasă - schimbînd decorurile ca pe diapozitive. vremea capricioasă a acestei luni a facut ca decorul care fuge pe ecran sa fie foarte constrastant
speram ca această lună să se gate într-un 1 Aprilie păcălici, că răceala care m-a ţinut azi acasă să fie doar o furie nebună care să zică bau! si eu sa ma cac pe mine de rîs, un rîs nervos şi speriat, ca mai apoi să imi pot vedea liniştit de pregatirile de Paşti. ouă cuminiţi, aşadar...

Regele urzicilor

2010-03-22T22:04:00.009+02:00

O verişoară de-a mamei mele a ajuns în America în '98 cu loteria vizelor; înainte de a pleca, a fost învăţătoare în sat, soţul ei lucra ceva la Mârşa, lăcătuş sau frezor, nu mai ţin bine minte; aveau doi copii, unul de 14 şi unul de vreo 10 ani. S-au stabilit într-o zonă în care locuiesc majoritatea romanilor plecaţi din sat, undeva prin Michigan, Ohio sau Illinois. Dacă pe ea mi-o amintesc în ultimele luni tot venită în Sibiu, ba să îşi facă permisul de conducere, că a auzit că sunt oraşe acolo unde nu sînt nici trotuare şi fără maşina eşti mort, ba la cursuri de engleză intensiv, pe soţul ei mi-l amintesc cu clop de cioban alergând nişte mioare şi noateni la despărţitul oilor în sat, şuierand scurt printre dinţi să le ţină cât de cât în coloană. Şi-au făcut un rost destul de repede, ajutaţi de comunitate şi trăgând din greu, neavând timp pentru ei în vârtejul acomodării la noua ţară, limbă şi obiceiuri locale.
După vreo doi ani, primavara, într-o plimbare prin parc, el vede ceva, o trage de mână şi zice:
- Tu Lenuţă, ălea-s urzici?
- De un' să ştiu mă Nelu, or fi, că aşa arată...
- Io mă duc să văd!
Şi sare peste tufe până la cele care i se păreau cunoscute, işi bagă mâna până mai sus de cot în ele şi strigă fericit:
- Îs ca ălea de acasă, tulai Doamne, că n-am mai văst de când am plecat de acasă!
Apoi, cu o expresie fericită pe faţă, cu pieptul scos mândru înainte, işi reia plimbarea lângă nevasta, cu mâinile roşii, cu antebraţele pline de băşicuţe umflate.
Îmi plac urzicile numai în perioada asta a anului şi numai cele culese de mine; astea mici, de curând ieşite, cu maxim 3 rânduri de frunze care bat dintr-un verde închis către violet. Îmi place să le culeg cu mâna goală, abia ieşite dintre paie, în soarele care are pentru prima dată putere să bronzeze. Culeg aplecat până îmi vine sângele în frunte şi îmi pulsează degetele de la urzicături. Apoi urmează o fază care nu îmi place, trebuiesc alese şi curăţate/ spălate bine, că sînt pline de nisip, care se simte între dinţi dacă a mai rămas printre firişoarele iritante ale frunzelor. N-am cumpărat niciodată şi nu cred că apuc în ritmul ăsta să mănânc mai mult de odată, maxim trei ori pe an.
Îmi plac gatite ciorbă, ca ciorba de salată cu slaninuţă sau costiţă, usturoi, dreasă cu ou şi lapte; scăzute, tocate şi pregătite ca spanacul, garnitură lângă o friptură la tavă, de miel sau de ce-o fi. Şi cam atât.
Ştiu două actuale doamne care mi-or folosit zama în care am opărit odată urzicile pentru a se clăti pe cap, să-şi întărească rădăcina părului şi să îi dea strălucire; ori n-am fiert eu urzicile cum trebuie, ori au fost un neam rău(urzicile) care mor, da' nu se predau, dar nu pot să uit feţele proaspăt cosmetizatelor care cereau repede un foehn cu jet rece sau ceva de băut, parcă erau băgate în priză şi ziceau că li s-o urzicat toată pielea capului şi au parte de o excitatie ciudată, care n-avea rezolvare cunoscută în casa aia.

Da, a venit primavara şi o putem găsi deja şi in farfurie, mici Popeye fiecare, ba cu spanacul, ba cu urzicile, urmate de ştevie şi loboda, vreji de hamei(n-am încercat, am văzut în piaţa şi mi s-a spus ca sînt comestibili), toate foarte bune însoţitoare ale altor mâncări ce nu-s de post.
Din cate vad că mi se aglomerează treburile acum, şi cu venirea paştilor mai repede decât în alţi ani, n-o să apuc să fac cine ştie ce cură de verdeţuri, şi vorbesc mai mult din amintiri şi din dragul de a face schimbarea sângelui(hehe) încât să depăşească astenia de primavară.

Această postare îi e dedicată lui Tanti Jeni, care a gatit în ultima săptămână numai mâncăruri de astea primavaratice, facându-mi o pofta care, pe lângă că mi-a inundat tastatura, m-a făcut să dau o fugă până la ţară, să văd dacă chiar aşa stă treaba cu primavara asta.

fotbal?

2010-03-18T15:52:00.006+02:00

aseara, veniti mai tarziu acasa, pana sa imi vina cheful de altele, am deschis televizorul direct pe tvr1. si vad acolo un teren de fotbal pe care unii in tricouri ros-albastre jucau cu altii in tricouri albe cu un pic de rosu; nici nu apuc sa schimb pe alt canal ca ros-albastrii dau gol. comentatorul, sec: 2-0. pentru ca peste zi, in masina si ceva comentarii pe la birou, am aflat ca o sa fie marele derby steaua-dinamo, imi zic ia uite cum se intoarce roata, bate steaua, nu dinamo cum s-a laudat mai devreme si o sa ma laud a doua zi ca m-am uitat la sport, spunandu-i colegului meu dinamovist: na! mai apoi, dupa ce dau pe alte canale, fiind rugat sa vad daca sunt ceva stiri din tennis, vad in banda de jos steaua-dinamo 0-2. hoopa, eu la ce m-am uitat? dau repede inapoi si vad ca m-am uitat la Barcelona-Stuttgart, care jucau in culorile cu care eram eu obisnuit cu steaua-dinamo in copilarie. si castiga steaua, normal.

n-am facut aproape deloc sport in viata mea, cand eram mic, cum am aflat mai tarziu, din cauza unei hibe, oboseam destul de repede si nu puteam sa vad ce e distractiv in asta; nici mai tarziu nu n-am putut fi astfel amator sau fan al vreunui sport, patimile si interminabilele discutii despre fotbal, in primul rand, care se petreceau in jurul meu am pus-o pe seama nevoii de circ, asa ca poate fi scuzata atata timp cat nu ma implica si pe mine. s-a schimbat un pic situatia cand am inceput sa stau cu actuala stapana a domeniului. a descoperit ceva ce eu nici nu stiam ca exista, adica in setarile televizorului meu nu era nici un post de sport salvat si s-a apucat tacticoasa de treaba si mi-a bagat vreo cinci sau sase de la 0 in jos(0-99-98-etc.) sa ii fie la indemana, ca se uita la tenis, ski si... si mai era ceva. mi-au migrat, cu ocazia reorganizarii, in zone mai putin accesibile degetului pe telecomanda posturile de desene animate, vh1 classic si un post cu nume de condimente, din care acum mai caut uneori doar vh1.

misca? ba chiar se invarte!

2010-03-17T11:40:00.004+02:00

pana ameteste

Un pic impins de venirea primaverii(doar cea calendaristica a venit, dupa cum stiti cu totii), am inceput sa misc. Weekenduri folosite la maxim, fara lalaieli sau intins dintr-un pat in altul(hmmm... asta chiar suna bine acum ceva vreme...), am ajuns sa nu mai dau nici macar traditionala fuga la masa la ai mei duminica la amiaza; bine, acolo fugeam cand ma speria frigiderul propriu sau imi era tare pofta de ceva facut la mama. Ocaziile, pe langa treburi de genul sedinta cu arbitrii FRAS si altele mai domestice, au fost zilele de nastere ale unor prieteni si ocupatii conjunctural burlacesti, cat doamna era plecata cu tot felul de petreceri de 8 Martie sau carnavaluri.

Am reusit sa o cunosc, intr-o intalnire de gradul 3, pe Orin, pentru ca in sfarsit n-am mai amanat iesirea la un vernisaj. De obicei imi pun pe lista evenimentele la care ar trebui sa merg, apoi, dintr-o lene tipic romaneasca, justificata cu tot felul de ocupatii casnice sau prin demotivarea evenimentului(ce sa caut eu acolo?).
De data asta am inchis toate activitatile, am dat drumul la caini si m-am dus la vernisajul Maratonului Fotografic, pe care vroiam demult sa il vad. Am dat acolo si peste var-mio, care a primit doua premii la temele din concurs Utopia si Legatura. Bravos vere, chiar ma bucur ca ne-am intalnit asa.
Pe Orin, dupa ce ca ne stiam din scris si de prin poze, am reusit sa o intalnesc si sa ne cunoastem, era acolo ca si participant la maraton. Felicitari pentru premiile obtinute pentru pozele ei, la Tempo si Ordine, tema vernisajului fiind prezentata si de ea intr-un post. M-am pierdut un pic cand am fost asaltat de baietii ei intrebandu-ma daca am ferma sau zoo in facebook - nu am si mi-am dat seama ca daca intru pe acel site doar pentru a mai vorbi cu copiii mei, trebuie sa-mi dau drumul si la ceva harjoneala, simpla mea comunicare text netinandu-i legati prea mult. Foarte tari piticii lui Orin oricum :)

Se spune ca ninsoarea de azinoapte a fost ultima zvarcolire a iernii. A fost o ninsoare frumoasa, in rasaritul de soare nebun ce i-a urmat totul stralucea pe afara. din cauza luminii puternice m-am trezit ceva mai devreme si apoi, neavand ce face, am stat sa o pandesc pe amazoana care de la 7 dimineata isi face tura de calarie linistita, sperand sa fur o imagine cu cai, soare, zapada afanata, spulberata in galop. N-a fost sa fie, am ramas acolo atarnat in geamul deschis, in pijama, cu nasul in aburii cafelei si cu ochii in soare. Sa vad daca mi-a iesit macar o poza cu decorul...
Inchei cu o veste buna, pentru mine cel putin. Resetarea de primavara, lansata de Melami si anuntata in scrierea mea de mai jos, a ajuns la final, se pare ca, cu toate rezervele mele, am ajuns sa fiu selectat in concurs si, alaturi de ceilalti 5 participanti, pot fi votat in The winner will be...

Resetarea de primavara, evolutie in program [ne]impus

2010-03-08T20:19:00.008+02:00

Pentru o foarte permisiva tema a concursului lansat de Melami, numita Resetarea de primavara, imi depun si eu candidatura. Cand s-a aratat pentru prima data concursul eram sigur ca nu o sa particip, prezentarea peretelui Melaniei, desi m-am bucurat tare 'cunoscandu-l', m-a cam inhibat. Acum, desi ideea postului era conturata doar cu mentiunea in afara concursului, particip, tot cu o usoara rezerva. N-am reusit inca sa-mi creez un altar unde sa ma adun cu totul si saracia posturilor de pe acest blog nici atat nu-l ridica la rangul de coltar virtual.

pe picior de ...duca[about to run]

Imi place sa umblu, cand haihui cu totul, cand atat cat scap pe langa treburile pe care le am; about2run, ca dor de duca imi suna chiar prea relaxat, e primul meu nume virtual, ales pe vremea cand insemna altceva. Acum hoinareala nu mai inseamna ca fug pentru a ma regasi sau cauta un loc potrivit mie, ci bucuria de a descoperi lumea, cu bune si rele, cu zlatne si oasuri, cu oameni buni sau inraiti, in toti gasesti macar o anecdota, daca nu o poveste in curs de scriere.
imi cer scuze de calitatea imaginilor, de multe ori n-ai timp sa speli oglinda doar pentru ca intr-un viraj ti se oglindeste un superb rasarit de soare printre ceturile vaii

editare ulterioara: trecand prin observatia lui Orin, Melami a ajuns sa defineasca prima imagine ca de veghe in lanul de rapita. eu duc mai departe povestea, introducand si o piesa care poate insoti omul la drum:

sting - fields of gold

Am vazut America! la Targu Mures

2010-03-03T22:01:00.003+02:00

Prin '80 si ceva am vrut sa ma inscriu la un liceu militar(cu gandul ca asta e un pas catre a deveni pilot) si, in timp ce-mi faceam analizele, sa vad daca sunt apt, mi-a fost descoperita o chestie la inima. Pentru analize de specialitate, aveam de ales intre Tg Mures si Bucuresti. Normal ca am ales Tg Mures, unde am ajuns mai greu decat in Bucuresti, pe vremea aceea, sa ajung la 7 dimineata in Mures a trebuit sa fac un un traseu de genul ocolit trei sferturi de Ardeal: personalul de 1 noaptea luat de acasa pana in Sibiu; acceleratul de Cluj la 2 jumate; stat in Razboieni pana a rasarit soarele, luat cursa muncitoreasca de Mures, tot tren, autobuzul 2(parca) pana la policlinica judeteana, intors pe jos la IMF, apoi iar la clinica... Aveam trimitere catre un domn doctor[tovaras pe atunci], specialist, care era foarte greu de gasit, daca imi aduc aminte bine era seful catedrei de cardiologie de la IMF. L-am gasit cu greu la institut, in biroul personal, unde am avut foate mult de asteptat, omul era intradevar foarte cautat. Tata s-a gandit ca pentru prima infatisare, sa mergem cu o atentie, asa ca a luat o sticla din cel mai bun rachiu al familiei, ceva bani(nu dispuneau de prea multe ai mei atunci, cu 4 copii la scoala) si hai la dom' profesor. Pe drumurile din Targu Mures, avand de asteptat dupa programul profesorului, isi zice tata ca e prea putin ce are in traista si intram la un magazin "Cadouri" si ia o fructiera de arama cu sticla, cu gandul sa o dea plocon.
In sfarsit suntem primiti si in biroul domnului profesor, care n-a facut decat sa se uite pe trimitere, sa scrie numele altui doctor din policlinica, sa semneze, sa ii arate tatalui meu unde sa lase plasa si sa deschida usa urmatorului 'pacient'. Am intrat cu tata pe usa indicata, unde am descoperit o camaruta de vreo 2x3 metri, pe jumatate plina cu 'plase'. Da' ce plase nene! Damigene imbracate in nuiele impletite, sticle de whisky cum am vazut numai in Dallas si in valiza bunicii cand a venit din America in '79, kenturi la fel, traisti tesute din care se iteau din pungi genunchi de vitel, care cu siguranta se continuau cu pulpa sau spata vitelului... etc. Vazand toate astea, tata lasa sticluta lui de rachiu, indeasa mai tare fructiera in plasa si zice 'hai baiete, ca mai avem multe scari de urcat'; de fapt de coborat catre policlinica, unde am dat de un ungur hatru care m-a luat in grija si apoi un sibian naturalizat pe acolo care m-au scanat de mi-au gasit hiba.

N-am reusit niciodata sa fiu un cotizant prin spaga la medici, ca n-am avut de unde, dar cu siguranta daca aveam ce da, ma scanau color de atunci. Nu pot sa uit camaruta aia plina cu de toate; as fi vrut ca unui mare doctor sa-i fie recunoscute calitatile prin alte recompense decat prin a arata ca un depozit de magazin de delicatese si sunt sigur ca ce s-a adunat acolo nu a fost cerut de el, ci adus din recunostinta inspirata de legenda de chivutele prezente in anticamera sa.

am scris acestea inspirat fiind de Melami, din al ei Ghid de dat spaga la medici, am vrut sa comentez ceva acolo si uite ce a iesit. Majoritatea ideilor despre dat spaga la medici sunt prinse in postul Melaniei si n-are rost sa le repet aici.
concluzia? cel mai bine e sa fii tanar, sanatos si bogat.

Raport de Craciun, uitat

2010-02-06T08:47:00.009+02:00

aveam demult in plan sa scriu acest raport, mai aveam un pic si, cu un salt peste paste, ajungeam in celalalt craciun.

Noi
cum am fost tot pe drumuri, l-am ridicat pe snopul din imagine la rang de brad si l-am lasat sa pazeasca livingul

De fiecare data, de sarbatori, sunt intrebat unde vreau sa petrecem Craciunul. Alegerea mea e clara, vreau la tara, la ai mei(la mama), pentru seara de ajun si prima zi de Craciun. Dar trebuie sa tin cont si de celelalte mame ale familiei, ori de varianta ramas in oras. Dupa o scurta furtuna de creiere, normal ca se ajunge sa facem ce vreau eu, linistea, colindele si oamenii intalniti acolo sunt elemente foarte convingatoare(sssstt: nu zic nimic acum de faptul ca am reusit sa scapam ocazia de a petrece sarbatorile in Maramures. din cauza mea, normal).

Colindatorii
pe astia mici nu i-am mai prins decat in biserica, in dimineata de Craciun, ca am ajuns dupa ce au trecut pe la ai mei:
Acolo se colinda in 24, toata ziua, pana seara tarziu, cand termina toate casele din sat. Ceata de feciori sunt principalii colindatori, ei trebuie sa treaca pe la fiecare casa; au intre 16 si 25 de ani, sunt organizati in felul ca de la sf. Dumitru panala sf. Ion isi inchiriaza o casa in sat, unde repeta colindele, joaca carti, danseaza(dansuri populare, sper ca au ramas la alea pe care le stiu eu), beau si mananca acolo. Au primarul lor si crasmar, adica cel care se ocupa de mese si bautura; astia sunt alesi democratic, pe biletele, dupa criteriul care da mai mult, normal. ok, trebuie sa fie si un pic frumos... Colinda(zioresc) si pe principalii sfinti din aceasta perioada, adica daca ai avut parinti inspirati si te cheama Dumitru, Andrei, Nicolae, Vasile sau Ioan te calca cand se crapa de ziua cu zioritul, trebuie sa ii bagi in casa si sa le dai de baut.
In ajunul Craciunului, cum am zis mai sus, colinda tot satul, imbracati cat de cat traditional; unii nu fac fata paharelor de rachiu si vin, se imbata si adorm pe unde apuca, dar nu-i nimic, ca cei insurati, la casa lor, de drag se alatura cetei, cica sa ii ajute cu vocea; rezista si astia cateva case, sau o ulita intreaga, pana ajung la vreo ruda sau ii recupereaza nevestele.
Urmeaza Irozii, cei trei crai cu Irod in frunte, au maxim 14 ani, imbracati in straie nationale(hehe, cu tricolor in diagonala), pe sub care sunt imbracati ca cepele, haine in maimultestraturi, fara de care n-ar rezista frigului, caci si ei trebuie sa colinde in toate casele din sat, dar lor nu li se alatura ajutoare, ca cetei.
Mai sunt copiii, cu steaua, adunati ba dintre rude, ba dintre vecini, inca i-am mai vazut pe unii cu nasul rosu, un pic mucosi, cum eram noi acum 30 de ani; cu un an in urma, cand ii aduceam pe ai mei copii de la aeroport, i-am intrebat unde vor sa petreaca sarbatorile si cel mare mi-a spus direct: la tatarau(asta e apelativul tatalui meu de cand are nepoti). De ce? l-am intrebat; vrei sa fii acolo, sa vezi ceata si irozii, sa mananci mamaliga cu costita si sa mergi la hora? nu, sa fac bani. cu steaua... dar si pentru mamaliga cu costita. De data asta, in loc sa plece cu vara-sa si copiii din vecini, n-a iesit cu steaua ca s-a luat dupa fratele lui, care e un gica contra la actiuni de astea de socializare. si i-a parut rau, dar s-a razbunat cu plugusorul, sau cu sorcova in ajun de an nou.

Mosul si copiii
Pe pitici, fiind si cei de aici in vacanta, i-am dus la tara cu vreo saptamana inainte de Craciun, mai ales ca am vazut prognoza meteo si era o saptamana buna de dat cu sania si de batut cu zapada acolo, dupa care se incalzea dupa craciun; si in oras era gri, fleasca, cu totul diferit de iarna alba de la tara. Pentru ca nu aveam chef de cumparaturi in preajma sarbatorilor, cand i-am dus pe ei acolo, le-am dus si provizii sa le ajunga pana la revelion(ceva de crontanit si sucuri), sucurile le-am ascuns intr-o pivnita unde ei nu umbla; ei nu umblau cand erau mici, acum, cu ajutorul prietenilor cu care au umplut casa dupa ce am plecat eu de acolo, au ras toate proviziile fara sa intrebe pe nimeni daca pot. Si m-am trezit in seara de ajun ca mai aveam doar o sticla de cola, pe care o tinusem pentru noi, cei mari. Mosul s-a suparat un pic si n-a mai venit ca de obicei, imediat dupa colindul cetei. Copiii ieseau din 5 in 5 minute din camera sa se uite daca vine mosul; care mos, nici gand sa vina; noaptea, pe la 11, a aratat un pic de clementa si le-a pus sub brad vreo 10 tulei de cucuruz, galben stralucitor, ziceai ca-s globuri. Prea tarziu insa, copiii dormeau deja. Dimineata pe la 5, cand am plecat la biserica, a adus mosul cadourile pentru toti nepotii familiei si le-a pus sub brad; grabit, n-am mai apucat sa le fac o poza si am fugit, ca iar ma spurca popa ca intru in timpul slujbei, dupa al nustiucatelea inchinat(si asa merg la biserica doar de craciun si paste, da' pentru ca mai demult umblam dupa curu uneia din fetele popii sau ieseam cu ele in gasca, am ramas prieteni). Doamna, ramasa inpat la caldura cu speranta unui somn prelungit, mi-a zis ca la nici o jumatate de ora dupa ce am plecat la biserica, s-a trezit unul din copii, a vazut cadourile si repede, repede i-a trezit si pe ceilalti si au inceput sa umble pe coridor ca sobolanii, pe rand, desfacand cadouri si fosgaind ambalajele; s-a ales praful de somnul ei...
Cand m-am intors de la biserica i-am gasit pe toti in pijamale in varful patului, jucand Europolis(un fel de Monopoly cu orase romanesti), primit cadou de unul din ei.

Epilog
Liniste si voie buna in acelasi timp; cam asta cer de la sarbatori, inca mai cred in ele, chiar daca nu cultiv acel spirit al sarbatorilor atat de des pomenit.

***

Jane's Got a Gun!

2010-02-04T22:30:00.004+02:00

done!

your move now ;)
ca eu ascult toma asteapta...

Povesti de weekend. Cod galben invins!

2010-01-26T10:29:00.007+02:00

Ne-a fost frica de codul galben anuntat pentru weekend si nu am plecat nicaieri, de teama unor camere care nu se incalzesc, sau sa nu ramanem pe minus multe grade pe undeva cu masina. si am zis ca iesim doar la un sanius, cat ne lasa frigul si apoi la un gratar.
Peste. Crap la gratar. Pentru care m-am infiintat la pescaria din cartier sa iau crap. Printre zecile de crapi oglinda pe care ii avea nenea in bazin, am reusit cu greu sa gasesc unul cu solzi, s-a nimerit sa fie chiar ce ne trebuia, avea vreun kil jumate. Am fost placut surprins de oferta omului din spatele tejghelei, de a curata pestele(i-am zis sa ii scoata doar maruntaiele, de aceea l-am ales cu solzi, sa il punem asa direct pe gratar) si, cum ma bag eu in vorba cu toata lumea, ii zic uite dom'le si in germania la fel, la o pastravarie(sper sa apuc sa pun poze cu pescaria deseara), undeva pe langa Sigmarinen, n-am rezistat sa trec pe langa fara a ma opri sa imi iau pastrav proaspat; la fel, oamenii e acolo m-au lasat sa aleg si mi l-au curatat cum am vrut eu, fara sa ma ating de ei, asta dupa ce mi l-au curentat. Curentat? intreaba omul? Da, i-au bagat intr-o cuva de metal si le-au dat curent vreo 20 de secunde; nu mai miscau dupa aia, imediat i-au curatat. Curentul, imi zice omul, strica gustul, nu e bun. or sa ne oblige si pe noi, cu timpul, sa intram in UE ca aia. Uite, cutitul e sfant! si trosc, ii aplica mandretii de crap vreo 5 dosuri de cutit peste cap; vedeti? nu mai misca, pot sa il curat...

Asa a inceput weekendul, din codul galben anuntat noi am iesit intr-o frumoasa zi de sambata, cu doar minus trei grade, un soare superb, fara vant si cu o zapada afanata cum n-am mai vazut parca din copilarie
saniusul

bulgareala...
urmat de gratar
problema cu gratarul a fost cu cei trei oameni care l-au mosit. da, mosit e termenul potrivit, intalnirea in jurul gratarului a fost extraordinara, s-a vorbit de cat de fain e sa stai la casa, Cisnadia(unde eram atunci) fiind un bun exemplu, la 7 km de Sibiu, teorii despre cel mai bun gratar, carbuni sau lemne, totul a mers ca uns(degresat de fapt) de rachiu fiert, care trebuia baut tot repede, repede, ca se raceste. mda...

Cronica galactica a autostopistilor fara ghid

2010-01-25T13:23:00.003+02:00

de ceva vreme m-au exclus piticii din gasca de privitori de film.
demult, cand aceasta gasca a fost creata, eram egali, mai putin io; ca eram singurul care incerca sa puna cat de cat ordine in apucaturile gastii(si normal, oarecum, aveam vreo 24 de ani mai mult decat ei, macar de la asta sa fi venit macar o bruma de respect):
pe cel mare sa inceteze cu vizionatul in bucla a aceluias film(lion king - vazut de 29 de ori intr-o luna); l-a potolit lion king 2, care l-a dezumflat. de la primul stia tot, coloana sonora, replici, mimica si gesturi;
pe cel mic cu the incredibles, mai avea un pic si salva lumea, eu incercam sa salvez mobila din casa;
trebuia sa le mai rezist la ceva: vizionarile de filme de oameni mari. stiau ca dupa ce ei adorm eu imi mai pun cate un film, asa, doar pentru mine. mai un guy ritchie, ba un kusturica sau vreun film finlandez pe tvr2, dat dupa 10 seara. taaatiii, te rugam, hai lasa-ne si pe noi la asta! trebuia sa fiu dur, inflexibil, jumate motiv de film de oameni mari, jumate de ora tarzie, etc. cel mare aparea dupa vreo ora de liniste cu fata uda si rosie zicand: rezist tati, m-am spalat cu apa rece pe fata, nu mi-e somn...

dupa ce au plecat de la mine, urmatoarele doua intalniri au mers bine, din inertie parca. eram chemat, sa las orice treaba deoparte si sa stau cu ei la film, desen animat, ce aveau ei in plan atunci. cel mic statea inca pe mine ca pe canapea, sprijinindu-se cu cotul sau barbia direct in ficatul meu, normal. apoi, primul soc a fost cu shrek 3 parca. au adunat o gasca de veri si prieteni si m-au cam dat la o parte; nu mai era loc de mine acolo. de shrek 3 nu-mi pare rau, am reusit sa adorm cand in sfarsit l-am prins si am avut timp d eel am avut un somn tare sanatos, fara regrete. dar la ice age 3 a fost macel. il asteptam de peste 7 luni, i-am vazut un fel de trailer pe youtube si ce am vazut acolo m-a facut sa astept dvd-ul lansat. au avut dvd-ul, dar iar s-au inchis doar ei, nici macar nu mi-au zis ca se uita. pentru asta m-am razbunat ieri, am stat inchis in casa si l-am vazut.

vara trecuta, intr-o dimineata ploioasa, le-am pus ghidul autostopistului galactic. l-au vazut aproape tot, prea avea aspect de film de om mare si ii cam plictisea(prea lung). insa cel mic a inceput sa fredoneze piesa din generic 'so long an thanks for all the fish'.... ooopaaa! l-a prins! seara, rugaminti, taaatiii, putem sa ne uitam din nou? da, cum sa nu... a continuat toata povestea cu ei luandu-mi dvd-ul in anglia. in vacanta de iarna l-au adus iar cu ei si vremurile bune s-au intors. n-am stat sa numar de cate ori am pus iar filmul, fiind chemat sa ma uit cu ei. fiecare are cel putin o scena favorita in film. cel mic dupa generic vroia direct la scena aterizarii pe planeta vogonilor, cand pentru orice idee erau plezniti cu un fel de plici de muste, asa ca trebuiau sa inceteze sa mai gandeasca, cel mare la faza imediat urmatoare, cand se duc la ghiseu sa ceara eliberarea lui trillian sa dea replica odata cu arthur: 'I'm british, I know how to queue', si eu luptandu-ma sa ii fac sa inteleaga ca un film se vede da capo al fine, ca e un intreg. ma lasau in pace si inganau aproape toate replicile din film. the answer isss.. 42!

a, nu v-am zis care e scena mea favorita, nu? 'do you want to see my spaceship?'[+doua ridicari scurte de sprancene]

...si fabrica de planete[visator]

stiri despre zapada, asa cum ar trebui

2010-01-20T13:54:00.002+02:00

Ne-am sunat luni oamenii din germania, nu mai stiu cu ce probleme si, cand i-am intrebat ce fac copiii(stiam ca la ei e zapada mai mare si tine de ceva vreme), ne-au spus ca au fost la scoala, dar nu au facut ore, ca a hotarat conducerea scolii ca ziua sa fie mai bine folosita pentru iesit cu sania pe partii. Asa ca toti copiii au iesit la joaca in zapada :)

re: descoperirea de la 11.44

2010-01-14T10:06:00.004+02:00

aceasta e o replica la postul lui dushrece:

stai sa vezi descoperirea de la 03.45 am

vara. la tara. dupa ce te intorci de la inghesuit cosanzene prin portile bunicilor lor, cu o usoara senzatie de reavan in blugi. tragi o ultima tigareta, scoti un morcov proaspat din gradina, il speli la fantana, il crantani fericit[aproape ca te trezeste asta] - iti dai seama ca esti prea zgomotos si s-ar putea trezi prin casa careva. apoi, urcand pe scari, vezi ceva alb cu negru, zici, ahh, a lasat mama presuri pe aici, ia sa stau pe ele pana ma descalt(strategic, sa nu boncani prin casa, ca ii trezesti); incerci sa te asezi cu grija, aproape te dezechilibrezi si, cand sa-ti lasi curu pe treapta, fuge presul schelalaind prin curte, cateaua, Blackie - mama celor 4 presuri care dormeau pe scara, urla din cotet, jumate adormita - incep sa se aprinda becuri e ulita, in casa cade veioza odata cu telecomanda, szbang! cine-i acolo?
te bucuri ca n-ai vanatori in familie...
[amintiri de prin '93-'95]

Miju in fotografie

2010-01-12T11:53:00.003+02:00

fotografie ca domeniu, nu ca obiect in care ma aflu.

nu m-am considerat niciodata un fotograf, n-am investit, in afara de banii dati pe camera, consumabile si accesorii, nimic, nici macar timp de studiu. majoritatea pozelor facute de mine sunt personale si daca au iesit bine a fost din cauza ca m-am aflat la locul si momentul potrivit. desi am fost tentat, subiectiv influentat si entuziasmat de vreo captura buna, sa imi fac un cont pe vreun site de fotografie si sa imi pun acolo creatiile, n-am dat curs acestei tentatii niciodata si stau linistit cu gigabitii de poze pe calculator.

saptamana trecuta, o prietena de a mea(entuziasmata subiectiv as zice eu), vede le mine acasa poza unui magar, poza pe care am facut-o in unica mea excursie pe munte de pana acum, in 2007 la Negoiu. si hooop, inca sustinuta de entuziasm, o pune pe contul ei de badorgood. ca eu nu am vrut sa imi fac cont, mai ales in conditiile alea(sa zic ca eram foarte usor influentabil, din cauza evenimentului sarbatorit). sa mai spun ca din "Poza lui Misu" s-a inteles ca e Misu in poza? :D

o zi...

2010-01-05T13:12:00.003+02:00

aceeasi zi de multi ani. lume inca mahmura dupa revelioane obositoare sau intepenita pentru ca n-a petrecut. niciodata nu fac un plan pentru aceasta zi, nu chem pe nimeni, lipsa mea de chef fiind prima cauza. sunt ani in care ma ascund singur in vizionari de filme, sau in ceva jocuri cu copiii, cat mai sunt "acasa" in vacanta, inainte sa-si ia zborul catre uk. sau ani in care, mergand catre casa - pentru ca e o zi in care merg la servici, intru in vreun magazin sa-mi iau paine si imi place, culmea, vreun mezelic sau vreo branza de acolo si deja imi ploua in gura; intru si la crama sa iau si vin, de acolo, cu bratele incarcate de sticle, pungi cu tot felul de gustari, incerc sa sun lumea sa vina la o poveste. imi mai cade telefonul, mai izbesc vreo baba care se misca mai incet decat mi-am imaginat eu(pana la urma cine e impiedicatul?). si incep sa vina oamenii, beau in picioare in bucatarie, unde se pipa, mananca direct cu mana gustarile - uneori plec direct la birou dimineata urmatoare fara sa ma fi culcat.
azi o sa fiu doar cu copiii, din cate stiu pana acum. o sa fac ce vor ei, ca ce vreau eu fac atatea zile in care nu-s cu ei.
cand eram mic era usor. ajunul bobotezii, dimineata de vacanta, pana la 10 trecea popa cu botezul, nu uit nici acum picaturile aromate de busuioc care imi cadeau pe frunte(crucea aia nu pot sa o pup, cum nu pot pupa nici mana doamnelor, protocolar. se despica pur si simplu pamantul, in cadere le trag un cot in gura... etc. asa ca nici nu incerc s-o fac. nu pup). popa imi ura ceva, era clar intalnirea noastra de la multi ani(si acum mi-a zice, dar cine are timp sa se duca la casa parinteasca pentru un sfert de ora, in dimineata de ziua lui, doar pentru niste picaturi cu aroma de busuioc). si apoi nu mai stiu cum se impleteau toate in acea zi, jumate abstinent, jumate chefliu. ca nu e usor sa te nasti intr-o zi de post

brb

Duj pentru Miju

2010-01-04T21:53:00.001+02:00

2009-12-31T19:07:00.004+02:00

m-am trezit prea tarziu sa ii fac o poza lunii, am avut parte de un cer nebun, peisaj "creepy edgar alan poe&bacovia". plus ca in seara asta ne asteapta o eclipsa, vorba unui astronom - cerul ne face in seara asta un mare cadou, eclipsa de luna si luna albastra. asta pentru cei care o sa o vada, la Sibiu deja ploua si cerul e de smoala.

gata, ma duc sa dau jos ultima barba din anul asta, ma asteapta un revelion ca in liceu, adica s-a intamplat ca toti(baietii) care ne intalnim in seara asta sa fim fosti colegi de liceu.
bere si metal, yess!!!

Un an nou!

Buna dimineata vacanta!

2009-12-29T09:26:00.001+02:00

rulouri cu scortisoara, aproape cuiburi de viespi

2009-12-26T18:39:00.005+02:00

dupa reteta gasita mai demult la Lola(detaliat la Roxana), am recidivat in ajun de craciun
din cauza ca mi s-a stricat un senzor de temperatura(adica un deget pe care l-am bagat in lapte sa vad cat de cald e) drojdia nu a lucrat cum trebuie si, cum am spus mai demult, unde stau acum am un cuptor cu bufeuri, care coace furios tot ce prinde - n-au iesit ca anul trecut; ok, la gust, combinatia de unt, zahar, scortisoara, nuci si stafide inecate in rom, a fost bestiala. asta daca trec de celelalte aspecte(un pic arse pe fund, un pic tari ...)

PS: bagate pentru 30 de secunde in cuptorul incins, sau in cuptorul cu microunde, sunt o companie extraordinara la o cana cu lapte sau la o cafea

no preview available

2009-12-26T18:37:00.001+02:00

fara pretentii estetice

Vacanta, uiiiiiiiiii!!!

2009-12-22T09:47:00.003+02:00

The attack of Advent Calendar

loll catz, un pic marsave(se faceau ca ar fi abandonate, beneficiind de compasiunea celui mic. dupa ce le-a... 'eliberat', au intrat pe sub poarta, la ele acasa)
dragostea de zapada

cu toate astea sunt momente in care de abia ii scot din casa. prea multa tehnologie in vacanta copiiilor, cand au un astfel de decor afara.

Miju si Moju, o relatie cu scadenta

2009-12-18T11:27:00.004+02:00

Scadenta e, dupa cum bine va puteti inchipuiti, aceasta saptamana. Desi relatia e permanenta, are termene clar stabilite pentru anumite activitati.

Au aterizat copiii cu bine, in plina iarna - din ploioasa Anglie, azinoapte au ajuns si in Sibiu, intamplarea face ca s-a oferit un unchi de al lor sa ii aduca din Bucuresti, oricum venea acasa pentru sarbatori, astfel nu am mai facut eu acest drum. Eram pregatit pentru expeditia asta, in fiecare iarna o fac, dar, multumesc de oferta, unchiule :)

Acum, bai mare, tensiune care dureaza de ceva vreme, ce sa puna mosu sub brad? unele sunt luate, dulciuri sunt, fructele vin proaspete(chiar daca acum se gasesc portocale pe toate gardurile, nu pot sa nu pun cateva fructe sub brad, deh... amintiri placute). Dar in afara de calculator, pe care il au tot timpul la dispozitie, cu ce jocuri vor ei, xbox si playstation, care sunt deja comune(multumita mamei lor, care in uk le-a asigurat demult aceste jocuri)... ce-ar putea sa mai aduca mosul? Carti in romana, sunt. Jucarii? unor copii de 9 si 11 ani? E o linie destul de sensibila, vorba englezului, pana la a fi acuzat ca ii dau inapoi cu varsta. Roboti, masini, arme de tot felul primesc de cand au inceput sa umble.

Dileme? bine-ati venit pe coltarul lui Miju :))
razgandeanu
nehotarici
etc...

Am intrat la Orin s-o intreb ce sa fac, dar, scriind, mi-am dat seama ca ar fi mai potrivit sa scriu aici. M-am mai razgandit eu cateva ore si pana la urma, ceea ce nu parea o solutie, a fost o rezolvare. I-am sunat pe pitici, cand erau inca prin B, si i-am intrebat ce i-au scris mosului. Mi-au raspuns fara pauza ca nu i-au scris inca, deci n-au cerut nimic. Foarte bine, problema rezolvata.
Si mai rezolvata o sa fie azi, cand o sa ii scrie :))

ps: dupa cum ii spuneam cuiva drag de planurile mele, pe care tot eu le faultez, mai am in buzunar la ora asta bani de un bilet la loto si un pachet de tigari - din perspectiva asta pot incepe sarbatorile, nu? hai mojuuuu!!! [aplauze, fluieraturi de incurajare]

ziua in care au taiat-o toti la tara

2009-12-07T21:07:00.002+02:00

e azi
de dimineata a explodat o statie de reglare a gazului din Sibiu, urmarile fiind 7 raniti(sper ca sunt bine acum) si gazul a fost taiat in tot orasul. am simtit asta inca de la servici, cand am simtit ca nu se mai da caldura, plus discutii ca nu va fi gaz pana cel putin maine dimineata, vom fi nespalati si inghetati, se va reduce simtitor cantitatea si mai ales calitatea contactelor sociale, de diferite grade de intimitate. chiar ca e rece... brrrr!!!
tot sibiul se incalzeste cu gaz, toata lumea are minicentrale de apartament, cu cateva exceptii, cei care au centrale pe lemne. sau cei care n-au deloc?
spectrul mancatului din frigider, sau alte uscaturi reci, ne-a cam pus pe ganduri, iar cel al nespalatului sau al dormitului infofoliti si cu sosete de lana ne-a dus cu multi ani in urma, intr-o epoca pe care o credeam uitata. am auzit pe strada, pe drumul catre casa discutii de genul: si resourile le-am aruncat, ori le-am dus la tara. alternativa unei cine incalzite la cuptorul cu microunde nu ii incalzeste pe romanii obisnuiti cu mancare gatita traditional. vorbind azi cu o prietena stabilita in bucuresti, i-am zis sa vada ce mai face azi mama ei, recunoscuta pe langa faptul ca e o mare doamna, pentru cat de bine gateste; i-am zis asta adaugand: intreab-o daca nu cumva avea ceva in cuptor! tiii, ce griji aveam eu la ora aia.

gata, joaca cu frigul de apartament s-a gatat. acum, la 9 seara, cea mai mica flacara a aragazului meu palpaie incetisor, cam ca o candela, sper ca pana ma pun in pat, ideea ca mi-a fost amenintat confortul sa fie departe, uitata.

sibieni, intrati in calduri!!!

advent, ceva cu scortisoara...

2009-12-01T22:35:00.005+02:00

si La Multi Ani! romanilor :)

acel ceva cu scortisoara nu arata cat gusta; hmmm, ma cam balbai.
maine, daca apuc, o sa pun si reteta, deocamdata ma retrag sa visez frumos, cat imi mai miros mainile a rom, scortisoara si altele...

update cu reteta, nenumita, sa nu se interpreteze:
*v-am zis ca am o problema cu proportiile, ca exagerez tot timpul cantitatile?
- 1 kg grau decorticat(arpacas) pus in 2,5 litri apa care fierbe, lasat pana da in clocot, desi poate fi luat de pe foc atunci, pus capacul, bagat oala in patura 24 de ore; n-a mai ramas nici o picatura de lichid si graul avea o consistenta placuta, se simtea foarte bine granulatia, bob cu bob(eu am exagerat un pic, l-am lasat ceva mai mult ca n-am fost gata cu restul ingredientelor)

- nuca, nu stiu cat a fost, oricum peste 300 grame, curatata, amestecata cu vreo 100 grame migdale maruntite, prajita un pic pe flacara in tava si apoi zdrobita cu sucitorul(iese un pic de fum, ca nuca e grasa, dar rezultatul e demential)

- stafide, peste 300 grame, aruncate in apa fierbinte cat sa le acopere bine si uitate acolo cateva ore(ca mai avem si altceva de facut)

- miere, multa - a fost singurul indulcitor folosit; sa zicem pusa dupa gustul fiecaruia

- scortisoara, rom, la fel, dupa posibilitati sau gust; rom nu e niciodata deajuns, va zic din proprie experienta, esenta am pus o sticluta de 75 ml si inca o fiola foarte concentrata, nu mai stiu de unde o am, plus cateva gaturi bune dintr-o sticla de rom adevarat, adus de prin germania

toate astea amestecate si lasate peste noapte sa se patrunda aromele...

aaa... asta nu e o coliva, daca v-ati dus cumva cu gandul la ea, ca nu stiu cine e pomenit, mai mult decat doamna mea care, tinand post, a zis ca vrea ceva dulce. mda...

Alegerea mea

2009-11-22T20:17:00.002+02:00

mda, m-am dezamagit si pe mine. din ce urma sa fie un peste la gratar, a ajuns doar un pastrav(2 si-un sfert de var oceanic) la cuptor, cu mamaliga si sos de usturoi, ca mujdei nu-i pot zice la cat a fost de complex. alegerea mea e de fapt o recidiva, am mai facut asta aici, dar de data asta a fost mult mai bun. ca m-am dus la tara la ai mei si, intr-o foarte relaxata dupamasa de duminica am inceput tulburelul de 2009, un beaujolais de Scorei, sat ale carui vii(cu expozitie nordica, atat cat permit boltile de peste curti) dau un vin rosu si cam acru.

da. am si votat

Poveste de Noiembrie 2

2009-11-19T21:34:00.007+02:00

electorale
sambata eram la Sibiu Rallyshow, inchiderea campionatului national cu un spectacol. frumos.

eram legati, lucrand in foc continuu, de cutia unde introduceam si prelucram datele,asa ca nici voucherul de la clatite nu l-am putut folosi, sa nu mai zic de o barfa scurta prin parcul service. vad la un momendat cateva furnicute rosii umbland printre oameni cu pliante; scot capul pe usa si strig: brichete aveti? hahahaaa, si-un salut sictirit mi-au venit drept raspuns. dupa vreo cinci minute deja uitasem de ei, cu capul plin de cifre. si cine intra in boxul nostru? Corina Danila(imbracata in geaca rosie... de aia), venita sa vada ce timp a scos Gartofan cu ea copilot; vede timpii ne rade un pic(nu eram prea pupabili)si scoate un pumn de pixuri si brichete rosii, cu 'geoana presedinte', noi multumim, ca oricum la curse ne lasa lumea fara chestii deastea ca suntem singurii stabili si ne vedem de treaba mai departe. dupa ce ne-a lasat in treaba noastra stateam si ne intrebam, oare brichete de aragaz nu or avea astia...
cam asta e legatura noastra cu politica. a, le mai raspundem amicilor nostri, mai aerieni decat noi, cernea! cand zic: io votez cu ala cu tricou cu pink floyd... cum il cheama?!?
vad ca visul meu cu o romanie cu un presedinte verde, pletos si inca tanar nu are un feedback pozitiv. nu-i nimic, sunt optimist ca baiatul ala din banc(primeste o cutie cu balegar si se culca linistit ca dimineata sigur va veni si poneiul)
duminica o sa votez serios
si trebuie sa imi programez bine timpul, sa ajung inainte sa iasa lumea de la biserica, sa am timp sa incing gratarul pana la amiaz, mi se scalda in ochi, visand, un peste rumen, mniaaaamn, mniam!

Presedintele meu

2009-11-15T08:34:00.005+02:00

Presedintele meu e Remus Cernea. O sa merg la vot cu gandul ca o sa castige; asa arata cel pe care, in vremurile astea, l-as vota.
Sunt sigur ca in nici o saptamana or sa il bage in costum si heheee... inchipuiti-va cate suvite trebuie sa ii taie. Nu il vad inca tuns, nu il vad in costum, dar consilierii croitori si consilierii frizeri o sa ii ajusteze cumva forma la una inghitibila de ecran, tribuna oficiala, etc. Pentru mine asa arata un om pe care l-as pune deasupra unui stat care are acum nevoie de un personaj... vizionar, care poate sta de vorba cu oricare din gruparile politice actuale adresandu-se fara pic de ironie cu "domnule", asa cum o face acum. Da, aspectul sau fizic e totusi ultimul care conteaza, imi place ca in sfarsit pot asculta un om care nu se balbaie, a carui fraza e curata si apelativele sale sunt decente, indiferent de cui i se adreseaza. Si vorbeste de o Romanie in care nu numai ca avem toti loc, dar putem si creste frumos
In ultimii ani observ ca am varsta la care tenismenii se retrag, apoi fotbalistii... urmeaza si boxerii, toti incheindu-si cariera pentru ca nu ...mai sunt in putere, n-ar mai face fata. Si eu n-am atins nici o minge pana acum, vorba aia - aia se lasa pe cand eu nici n-am inceput, hehe! Dar uite ca a venit varsta la care putem avea un presedinte din generatia mea.

Il vad totusi virgin in fata multor provocari care il asteapta ca presedinte, asa ca ii dedic ceva... hehe, va intelege el

Poveste de Noiembrie

2009-11-13T13:13:00.003+02:00

Sunt un ghiaur, un pagan care nu se dezminte. De Sfantu Miju am fost intrebat de bunii mei prieteni ce vreau sa primesc cadou, sa nu se trezeasca ca mi-au venit toti in poarta cu aceeasi sticla de coniac*. Hehe, de cand asteptam intrebarea asta; zic: oala sub presiune, kukta, oala minune. Ca de asta n-am prin bucatarie si tare-mi trebuie la anumite chestii(slow food cu acceleratu'). Asta am vrut, asta am primit. Plus o dracena intr-un foarte frumos ghiveci imbracat intr-un cos de nuiele. Prietenele prietenei mele, rudele, amicii, cunostintele, vecinii si colegii au inceput, pe rand sa se intrebe, care mai pe ascuns, care mai pe fata, daca nu cumva sunt pe invers. Stiti voi...
*coniacul l-am dat eu
Dupa cateva zile, cu creierul plin de pofte, intru la macelarie si-mi iau un ciolan, sa incerc oala minune, nu? ca tot la ea imi statea capul... ajuns acasa, scot minunea din cutie si ce sa vezi? Turceasca... cu instructiuni scrise intr-o carticica in nustiucate limbi, dar fara referire la porc. Turcu' sincer da acolo instructiuni cum s-o grijesc, cum s-o folosesc si cam cat trebuie folosita pentru pui, vita si descendenti, legume, etc, dar la porc, trimiteri directe din folclor. Io, ghiauru', bag dupa instructiuni pentru vita oala cu ciolan in functiune si astept. 50 de minute. Si cu precipitatii in gura si usor obosit, ca in acelasi timp am facut si o varza calita, sa am cu ce sa garnisesc drive testul oalei, trag de ciolan. Nimic, proabil era batran ca Lucy, asa ca i-am mai administrat o cura de vita. Si a mers, uuuhaaa, ca abia astept sa ajung acasa sa incalzesc urgent si sa trantesc ce a mai ramas langa cateva linguri de smantana si un ardei iute. Poze nu va pun, ca azi, vineri treispe, nu vreau sa aduc food porn pe blog.

PS: sa va zic ce imi doresc pentru urmatorii sfinti ai lui Miju? ca ai mei au fost generosi si mi-au dat nume sa umplu calendarul de stelute...

maaama, ce ficati au astia!

2009-10-21T18:32:00.005+03:00

ca sa imi treaca de scurta nebunie in care am scris de politica aici, m-am asezat frumos in bucatarie si, cu geamul larg deschis, in compania unei bune tuici si a unei sonde mari cu apa minerala, m-am apucat de, pentru mine, una din cele mai relaxante activitati cu putinta. si anume gatitul

ficatei in ceapa, stins totul cu vin si orez(sec):

o reteta destul de rapida, cu satisfactii garantate. uhhh, acum trebuie sa sting iar cu vin ...

PS: pe scurt, reteta - o tavita de ficatei de pasare(cam 500 grame), 2 cepe mijlocii taiate julien, 2(trei...) catei de usturoi tocat marunt, ulei, un pahar de vin alb, sare+piper; la foc mediu, intr-o cratita/tigaie larga se pune usturoiul cand incepe sa se incalzeasca uleiul, cand incepe sa sfaraie se pune repede ceapa peste el si se amesteca sa nu se arda, usturoiul ars asa e amar si nu miroase tocmai bine ; cand ceapa s-a calit un pic se adauga ficateii(spalati, taiati dupa inchipuirea fiecaruia) si se amesteca in asa fel incat ficateii sa fie prajiti un pic(isi schimba culoarea) pe toate partile; se pune capacul se da focul mic, cat sa fiarba inabusit totul si, cam in 15 minute(la mine) cand consider ca ficateii sunt bine patrunsi, adaug sare, piper, paharul de vin alb, maresc puterea focului si mestec sa nu se prinda, pana scade un pic sosul inmultit cu vin. La orez, hiba mare, trebuie sa fiu urmarit cand il fac(apropo, imi trebuie un asistent foto, nu-mi place sa pun mana umeda pe camera foto si uneori n-are cine sa imi toarne in pahar...)

Leapsa Terminator

2009-10-21T15:25:00.007+03:00

Nu sunt deloc un fan al lepselor si nici nu am vrut pana acum sa ating subiecte politice pe blog. Subiectul propus de Rodica imi da de gandit de multa vreme, oare de ce nu i-as alege pe cei nici unul din cei care candideaza la presedintie. O sa pomenesc aici doar de cei 4 din trimiterea originala a Rodicai:

Geoana - random speech.
Crin - cum bine a fost caracterizat de un blogger, parca, e Chucky. prea putin serios sau prea invrajbit pentru ceea ce as cere eu de la un presedinte liberal. S-ar putea ca o parte din comportamentul lui sa fie dictat de vremurile astea, dar eu exact asta as cere, sa fie deasupra vremurilor... eheeeii!
Basescu - pastile vin mult prea repede in sezonul asta. pai asteptati domnilor sa petrecem macar craciunul in liniste, nu ne mai trimiteti iepurasul atat de repede si inca cu niste oua, maama, mama, fierbinti rau de tot. Deja imaginea de ciurdar suparat pe sat depaseste si pentru mine imaginea celor 322(pe care i-as fi dizolvat umpic atunci, da cine-s io?)
Oprescu hehe - daca ar fi votat de partidul scarbitilor, a caror icoana e si care sunt majoritari in tara asta, as emigra. scarbit sunt si eu, dar mi se ia repede, ca nu suport senzatia de rau.

Inca mai vad in lepsele astea de dinainte de alegeri o "teorie a conspiratiei" gen intentia din spatele byebyebasescu.ro si a publicitatii mascate de gen spunesitu.ro + altele, descrise foarte bine de varul meu. Politica, cea de la noi, aceasta invartire in jurul cozii, ma va lasa rece in continuare. Sper

Hasta la vista

Imamu-a lesinat sau povestea inchipuirilor bucataresti

2009-10-02T18:57:00.004+03:00

De cand am auzit prima oara de numele acestei mancari, imam bayildi, adica imamul a lesinat in traducere directa, mi-am imaginat ca provine ori de la un imam lesinat de placere mancand, ori de la "la imamul lesinat", numele vreunei carciumi care satura imami lesinati; si astfel suna tare bine, am si facut odata reteta asta acum cativa ani, dar noi, ca ghiauri respectabili, n-am lesinat, ne-a placut si a fost considerata un foarte bun aperitiv inainte de o slana cu ceapa si telemea de oaie cu rosii. Saptamana asta mi-am amintit de reteta si, dat fiind ca legumele proaspete din piata sunt pe terminate(alea organice, hehe) am zis sa o fac din nou, nu inainte de a-mi aminti, cu ajutorul lui google, cum se face; odata cu asta am citit si povestea denumirii - cica imamul ar fi lesinat in momentul in care a aflat ca s-a terminat uleiul de masline cu care erau gatite astfel vinetele. nevricos imamul asta... io nu l-as tine pe langa bucatarie.
Reteta, pe scurt: vinete taiate pe lung, prajite si apoi umplute cu ceapa usor calita, usturoi tocat marunt, rosii decojite, verdeturi si ulei de masline. din pacate, la ora la care am ajuns eu in targ am gasit doar vinete butucanoase, pe care le-am prajit cu greu(mai bine le taiam felii), iar cand am bagat-o in cuptor m-am dat reinventator de reteta si am bagat si un pahar de vin ab, care a facut ca reteta sa devieze usor catre un ghiveci, foarte bun, de toamna.

Buuun, mai ales rece.

O sa mai incerc retete de astea turcesti, dar mai intai mi-ar prinde bine o vacanta pe acolo, sa vad cum le fac la ei acasa. Nu rezolva intotdeauna intentiile mele de pocaire un ulei de masline aproape virgin din spania, un cuptor cu bufeuri, pe gaz si muuulta, multa bunavointa, stimulata de o bere pe stomacul gol.

uscaciuni de toamna

2009-09-28T12:59:00.003+03:00

asta mi s-a spus ca e explicatia pentru buzele tot timpul uscate. de cateva zile imi simt buzele uscate ca iasca, mie- frica si sa rad.
m-am gandit ca ar trebui sa pup o fata mai focoasa, asa, sa imi treaca. una rujata bine. dar nu e potrivit sa fac asta inainte de a veni la birou, ca iar patesc ca in imaginea de mai jos; m-am tsucat cu o focoasa de asta aranjata de dimineata si apoi, cand vroiam sa beau din cafea ma uitam circumspect imprejur, oare care colega si-a bagat nasul in cafeaua mea si a lasat urme de ruj pe cana? sa nu mai zic de tigarete, aprinse, puse in scrumiera si apoi aprins alta, ca aia cu ruj nu e a mea. deci nu merge

Viata nu e o loterie

2009-09-16T14:59:00.002+03:00

Joc la loterie, la 6/49, de multi ani. Aceeasi varianta plus un numar la Noroc, nimic mai mult. N-am scos cat am bagat, zic doar ca-mi joc sansa si ca imi las cotizatia saptamanala pe... (puneti voi ce considerati ca merita aici).
La alte jocuri de noroc nu am participat, am fost doar observator al unor situatii dramatice sau anecdotice, dupa caz:
- muierea unui cioban pleznita de sot in gara, pentru ca a jucat banii de drum la alba neagra unor nenorociti foarte convingatori(pentru ea);
- un student naiv care si-a pierdut pana si haina de pe el, intr-un joc absurd cu ghiuluri si asocieri ad-hoc, pe strada;
- apartamentul de trei camere al familiei, pierdut in seri interminabile la bingo de mama unui cunoscut de al meu, profesoara;
- banii unei biserici de cartier, adunati cu grija de la enoriasi piosi, prapaditi la caritas;
- banii de acoperis ai unei asociatii de locatari, scosi inzeciti si bagati la loc a doua zi la fni, dusi in ghearele vantului;
- nu pot sa uit imaginea celor trei cartofori, doi frati si fiul unuia dintre ei, care s-au intors dupa o noapte de poker cu salariile, totusi, intregi si patru purcelusi de lapte la subsuoara, crezand ca se fac fermieri(stateau la bloc, au trezit toata strada cu guitaturile potului)
- un cuplu in care ea a crezut ca salveaza 'situatia' invartind banii, mai ales in jocuri de noroc, iar el a crezut ca salveaza lumea, vindecand-o pe ea. Acum nu mai sunt impreuna.

Am auzit ca fascinatia castigului in jocurile de noroc orbeste. Ratiunea e trecuta pe un plan secund si folosita doar la scuze, in cazul esecului, care e cel mai des intalnit. Oricum e o poveste veche de cand lumea. In visele mele chucknorrisiene pun bombe la anumite asezaminte ale pierzaniei, sali de bingo(cele pe stil romanesc, nu la alea de biserica, occidentale), unele asazis cazinouri si locuri in care sunt puse aiurea slotmachinile. Stiu cine e chuck norris si sa zic doar "live and let live" e deajuns.

Duminica am fost la loto in cartier, sa depun taxa saptamanala. In agentie au montat niste jocuri mecanice, sau pokere electronice, chiar nu stiu cum se cheama in romana. Fiind ora la care lumea iesea de la biserica, era inghesuiala mare, probabil acum enoriasii prefera sa riste individual. La o masina de asta statea un tata care isi tinea in brate fiul de maxim 8 ani si ii arata pe ce taste sa apese, il invata sa isi joace "creditele"... Am innebunit pe loc. chuck norris mi se zbatea in camasa, facand valuri. din zvacniri i-am tras unei babe un cot in ochi, aceasta, panicata, isi cere scuze, ca tocmai s-a aplecat si ea ca si-a scapat ochelarii pe jos, eu ma fastacesc, il scap pe chuck, imi cer scuze si plec, lasandu-i pe toti in plata domnului.

Nunta la nemti. Avantpremiera cu strigaturi

2009-09-08T13:46:00.006+03:00

Nu pot sa uit fata administratorului cladirii, un rus, care vedea pentru prima data asa ceva si credea ca el va trebui sa curete totul.

* Intamplarea a avut loc in Germania, undeva in Baden-Württemberg, mirii fiind vecini ai celor la care stateam. Pe scurt, cu doua saptamani inainte de nunta vin prietenii mirilor cu lazi pline cu obiecte generatoare de cioburi(cani, farfurii si alte blide + ce se vede in poza) si le sparg in fata casei. mirii asista la tot spectacolul, apoi scot ceva de baut si hehehe si hihihi.... apoi curata tot si vine tura a doua, care o ia de la capat. Noi eram pe terasa, eu ocupat cu niste beri si fetele cu o pedichiura. cand au inceput astia sa sparga mi-am amintit de o faza din avrig, unde o gospodina razbuna spargerea geamului de la bucatarie(niste copii au dat din greseala cu mingea intr-un geam) spargand toate geamurile de la apartamentul nazdravanilor. si sar panicat. si sare si gazda noastra cu pedichiura jumate facuta, dar vesela, strigand "nuntaaa!!!" si fugind sa vada spectacolul. am fugit si eu...

French interrupted

2009-09-03T16:04:00.007+03:00

Am inceput franceza in clasa a cincea, ca limba straina avansat, cu doamna G. Pentru noi a ramas doamna G pentru ani buni, desi a mai schimbat vreo trei nume in acea perioada. Doamna G, ca de altfel si restul profesorilor care faceau naveta pana in satul nostru, era de admirat pentru ceea ce facea. Facea naveta zilnic 40 de km, din Sibiu, pentru a le preda franceza unor copii cu probleme de genul care are calul mai mare, sau cate oi a bagat in strunga seara trecuta; astia erau unii dintre noi. Era o doamna; avea o coafura impecabila(unii ar zice ca aducea cu Cruella De Vil roscata, dar nu era asa), toale de clasa, fuma Amiral si avea multe bijuterii interesante, unele lasandu-si amprenta(ca cicatrici) pe fetele colegilor mei de scoala mai nazdravani, cand renumita doamna ii trata cu un dos de palma educativ.
Pentru a face fata stressului, din care o mica parte probabil eram noi, doamna G se trata. Asociam uneori respiratia ei cu un rom pe care il baga bunica in prajituri; probabil era un amestec intre mirosul de tutun, parfumul ei si ramasitele tratamentului antistress.
Una din metodele ei preferate de predat era urmatoarea: intra in clasa, ne rearanja in banci, se aseza la catedra si spunea: copiati paragraful 2 de la pagina 112; la care colega noastra cea cuminte, curata de parca era tot timpul scoasa din cutie, ridica timid doua degete si spunea 'dar tovarasa profesoara, manualul nostru de franceza are numai 83 de pagini...' biiine, venea raspunsul, de la 57; si capul ii cadea pe masa, intr-o completare a unui somn de frumusete intrerupt cine stie cand. Doamna G nu punea intotdeauna capul pe catedra, mai ales daca era ora gustarii. dupa ce ne dadea de lucru, scotea din poseta un tort diplomat atat de bine impachetat si transportat pana acolo, ca nici nu lasa urme de frisca pe ambalaj; parca il vad si acum - il lua de la cofetaria Bulevard; si, cu stil si cu o lingurita scoasa tot din poseta, se apuca sa manance; dupa ce termina se stergea cu un servetel si apoi lasa capul e catedra. Mie mi-o aducea in banca pe M, care saraca era de doua ori cat noi, o fata vesela cat luna plina si pofticioasa peste masura. La scena tortului saraca M era uda toata de pofta si, in consecinta, era tot corigenta la franceza, ca nu apuca sa scrie nimic, hipnotizata de imaginea diplomatului consumat pe indelete.
In liceu am avut iar parte de o doamna G. Aceasta insa era presedinta comitetului de partid al profesorilor din oras; nu imi mai amintesc ce furculisioane am indrugat la orele ei pentru a trece anii, ca era mai tot timpul plecata cu sarcini de partid. De mai multa actiune aveau parte colegii nostri de clasa care erau la franceza incepatori, care puteau ramane corigenti pentru traducerea "Vive le Champion" = "Traiasca ciupercile!".
Mai departe am fost tare incantat de cum suna franceza mea, dar nu intelegeam mare lucru din ce spuneam; m-am blocat mai ales la numerale, mi s-a parut foarte complicat sa ii spun lui optzeci - de patru ori douazeci.
Douazeci de ani mai tarziu, in poarta unui camping din Franta*, ma conversez tare voios si mai ales surprins ca mai stiu atatea cuvinte, cu un tip pe care il credeam de-al satului; dupa ce i-am spus de unde venim si cam ce am vrea sa facem acolo imi spune ca nici el nu e de-al locului, ca e turc. si asta explica totul.
*poza de mai jos, cu lebada, e facuta pe lacul de langa camping

un roman si-o lebada

2009-09-02T11:48:00.003+03:00

Miju schiop

2009-08-06T13:27:00.004+03:00

Dupa ce am reusit sa stau departe de lumea virtuala, asa cum se vede in postul anterior, am ajuns sa stau departe si de cea cunoscuta fizic. De aproape doua saptamani stau prin casa, cu cracii in sus, din cauza unei entorse de gradul 4. Nu stiu ce inseamna asta, vorba unui prieten, - 4 asta e pe o scara de la cat la cat... gravitatea creste catre 3 sau catre 5?, stiu doar ca o jumatate de ora de topaiala, ajutat de baston, imi da dureri destul de mari, asa ca stau cat se poate in pat. Am vazut pana la 7 filme pe zi, am incercat cat s-a putut sa stau departe de internet, ce ma deranjeaza cel mai mult e ca nu mi-a venit pofta de citit :(
Cum am reusit? am dat o fuga cu copiii, 4 la numar - doi ai mei si doi nepoti, la foarte cunoscutul strand din orasul natal al lui Jenica. am plecat pe o caldura sufocanta, ca dupa o jumatate de ora de stat acolo sa se faca bezna sub amenintarea unui potop. sa mai zic ca e prima data cand am calcat acolo? in 35 de ani de stat la cativa kilometri de? am gasit un strand foarte curat, plin de lume, oameni faini, adica nu m-au ucis cu manele sau calcat in picioare, chiar o placere sa mergi acolo. am auzit o lauda a unuia de pe acolo ca aleile, bazinul si scarile sunt vopsite cu vopsea de vapor, o minunatie. o minunatie pe care avea sa o afle si glezna mea, stand troznita sub aproape 80 de kile de rest de corp mijulesc.

La ultima iesire din bazin, am lasat copiii inca 15 minute sa am timp sa strang bagajele sub amenintarea furtunii, pe ultima treapta la iesirea pe iarba, am ocolit niste copii si szzbang! trossc! am cazut ca o placinta, nemaiavand de ce sa ma tin, alunecand pe marea investitie, vopseaua de vapor, udata din belsug de cei care au urcat inaintea mea. m-am tarat pana la patura, am reusit sa adun copiii, am plecat sustinut de cel mare al meu(ee..... mare, se vede efectul supelor chinezesti si al crisps-urilor din anglia, chestii pe care le baga tot timpul in el acolo :|) si cat eram pansat de duamna asistenta de servici acolo, am asistat pentre lacrimi, care de durere, care de ras, la spectacolul pe care mi-l ofereau copiii, incercand sa imi arate cum am cazut; isi incolaceau picioarele in cele mai imposibile moduri cu putinta si se prabuseau care mai de care mai artistic. plus ca am mai vazut in direct cateva victime ale vopselei de vapor, din fericire aia stiau sa cada, nu ca mine, aveau numai julituri. Am avut noroc cu niste prieteni veniti acolo, care puteau conduce amandoi, el mi-a condus masina pana acasa, eu nu mai eram in stare.

Si am stat cuminte dupa aia. in afara de 4 zile petrecute la Campulung, la Muscel Racing Contest, unde am castigat concursul de cel mai schiop oficial, competitorul meu fiind bagat in ghips cu doua zile inainte si nu s-a mai prezentat. nu mai dau detalii de cum m-am descurcat, oricum, la cat imi tataie fundu, nu stateam acasa mai linistit decat acolo. mi-a placut mult la campulung :)

e, coane Jenika, am bagat magarul in priza?

*Miju out!

Abonatul se afla in afara retelei ......

2009-07-11T23:42:00.000+03:00

Update la "Acesta nu e un road movie"

2009-06-16T09:15:00.003+03:00

Un colt de banner pentru Rodica

2009-06-11T07:56:00.005+03:00

cu dedicatie pentru Rhodos79, sa-si faca un colt de steag.

***

oameni de peste mari si tari, care se stiu doar din replici si construind discutii care ii umplu de satisfactii, se intalnesc si declara dragoste la prima vedere, umplu obiectivul camerei cu o astfel de veselie, in care detaliile sunt estompate, ramanand doar rasul sanatos...
ma bucur ca ne putem gasi, ca suntem asa, ca ne simtim ca intr-o insula unde ni-s toate intelese si pe plac ori macar provocatoare.
&....
desi nu sunt adeptul ideii de fan club, pentru ca respect lumea in diversitatea ei, de data asta particip la ideea Rodicai de a cauta o culoare care sa defineasca cealalta lume, cea aflata in afara lumii politice din tara asta. si totusi implicata in politica. imi pare rau sa aud ca garderobe intregi sunt sacrificate din cauza ca nu mai pot fi asociate cu furnicute rosii, cu fulare portocalii sau costume albastre. ohhh... se duce dracului spectrul din cauza ca unii si-au arogat dreptul de a folosi unele culori :(

Acesta nu e un road movie

2009-06-10T20:47:00.008+03:00

*si nici eu vreun zguduit, oricate vise cu mine zmeu as avea. mmmh... daca ma gandesc bine, un road movie mi-ar place sa fie :)
Cam asa ne-am prafuit sambata la Sibiu; si o sa o mai facem de cateva ori anul asta. Imaginea e cu dedicatie pentru Lia, pe care se pare ca am incurcat-o cu povestile despre raliuri si drumurile mele prin tara. Nu, nu sunt un zapacit in spatele volanului, conduc chiar legal, iar la raliuri merg doar ca secretar, fac ceea ce tine de partea oficiala a competitiei.

De maine sunt iar pe drumuri, de data asta aproape, numai la Alba Motor Challenge, unde voi sta pana duminica seara. Nu cred ca o sa am acces la internet zilele astea, oricum n-o sa ma chinui sa ma leg, sper sa am parte de cateva zile de stat in natura(daca o sa ma lase fumurile unora, hehe).

Deoarece masina casei e legata de oras in weekend, o sa merg cu o familie din Brasov, colegi de-ai mei in ale raliurilor. Sa va povestesc un pic cam ce face L(adica el), dependent de ciolan cu fasole facut la Miercurea Bai, cand pleaca la drum: acum 2 ani trebuia sa mergem la Baia Mare, via Cluj si el, in loc sa o ia din Brasov prin Tg Mures, vine prin Sibiu si dupa Miercurea isi anunta soata ca ar bea o cafea... ok zice ea, uite un popas aici, pe dreapta(el deja isi freca mainile, strengarul); intra in restaurant, ea comanda doua cafele si cand sa dispara chelnerul, L striga: si un ciolan cu fasoleee!!! era 9 dimineata. Maine cam tot pe la 9, 10 o sa trecem pe acolo si ma intreb, sa iau cafeaua cu tot tacamul? Pai... cine sunt eu sa stric asa un obicei? ma rog sa nu ma apuce somnul la inscrieri dupa aceea.

Peisaj de Mai(Iunie...)

2009-06-01T08:55:00.003+03:00

franturi...

Sunt 12 grade la sibiu. Pun pariu ca daca ies dupa tigari, la colt, sunt 10 grade, ca acolo bate si vantul. Ploua. Am sperat tare mult sa vina ploaia, de la pasti n-a mai plouat decat atat cat sa fixeze praful pe parbriz. Saaa... ne bucuram de ploaie si sper sa nu aiba vreun client idei crete cu chemat prin oras.
[later edit: am inceput sa scriu postul azidimineata la 9]

Ieri am iesit sa fac poze muntilor, inzapeziti de pe la 1.000 m in sus(acum doi ani, pe vremea asta eram printre bujori de munte, la plaja); ne-am oprit la ai mei la masa si totul a mers atat de bine incat am tras si un pui de somn pm; cand m-am trezit era prea tarziu sa mai mergem undeva, am ras o portie de clatite cu dulceata si din capul satului am tras totusi poza de mai sus.

Se implineste o luna de cand ne-am mutat, tot cu chirie deocamdata, si inca nu m-am obisnuit cu noua casa. Nu m-am obisnuit cu zgomotele cartierului, cu mobila, cu noua saltea... ; canapeaua veche, cea pe care o foloseam "dincolo", era cu adevarat ergonomica, imi memora pana si urma gleznei, stiam cum sa stau pe ea. pentru noul pat am luat o saltea 'varf de gama', cea mai tare saltea facuta de niste clienti de ai mei, superortopedica medicinala, cica e foarte bine sa dormi pe ceva tare. am fost intrebat in prima noapte cum stau pe saltea, am raspuns: ca pe DN 1 :|. in proportie de peste 50% imi pastrez prima senzatie.
Pentru a ne obisnui mai mult cu casa, am umplut-o sambata de prieteni, pentru un fel de 'botez'. in timpul pregatirilor m-am crezut tare calduros si am umblat cam dezbracat, asa ca acum sunt un racit morocanos, scriu in franturi si ma gandesc la 'instructia' de deseara cu "asa se foloseste...", pentru ca eu am fost singurul care a patat noul coltar de culoare honey, cu vin rosu, normal. in alte conditii as zice ca asa-i la botez...

Siii... castigatoarea eeee ....Russia!!!

2009-05-13T11:09:00.003+03:00

Nu-mi plac rusii. Poate si din cauza ca m-am lenevit in ultima vreme si nu mi-am mai creat spatiu/timp pentru lectura, asta fiind primul meu contact pozitiv cu "entitatea" russia. Russia e un personaj foarte contradictoriu din punctul meu de vedere; simplu spus, vazuta doar ca o fiinta umana, are calitati de la 'branza buna in burduf de caine', trecand pe la 'toata lumea e a mea', pana la 'o zana rea, da' buna maaa!'.

Aseara, prea somnoros sa ma pot concentra la un film, sa nu mai zic de citit, am lasat televizorul sa mearga pe semifinalele eurovision; evolutii penibile in mare parte(e o mare grozavie sa inghesui artistu' votat de cate un popor in nici trei minute, sa faca si balet si parada, sa mai si cante in fata unui public incalzit inainte de cinestie ce popor din atat de eterogena europa. masline cu reni :-s. sau invers...). O mica paranteza aici, evolutia romanilor, desi piesa mi s-a parut tare nepotrivita inainte de concurs, de genul hai sa oferim fetite voioase(versurile 'my hips are ready to glow' si 'balkan girls party like no other', bine, citate aproximative, spun aproape tot) si cam atat, mi s-a parut chiar buna, comparativ cu restul aparitiilor(in afara israelului si finlandei); asaaa, gata cu paranteza de surprindere pozitiva.

In timpul in care calculatoarele au macinat si cernut voturile s-a produs russiavisionul. O aparitie scenica, pentru mine cel putin, impresionant electrizanta. Rusii chiar au dupa ce sa fie nostalgici; perioada in care au dominat o parte din lume in care, dupa un model clasic deja, nu apunea soarele niciodata, bate la fund de departe orice s-ar spune acum de globalizare. Si-au spalat rubasca din Kurile pana in Caraibe, faceau planuri de excursie lejera de genul 24 de ore pana la Paris si vopseau luna in rosu. Toate astea avand in fundal sonor Corul Armatei Rosii. Io cad in cur de fiecare data cand ii aud si ii vad, aliniati acolo, in spate, cu caschetele alea ilare. Si in fata au ori un tenor de-al lor, ori pe TaTu... ori Leningrad Cowboys si canta de-ti impresioneaza si ficatul. Nu stiu vreo natie, daca asa li se poate spune rusilor, care sa poata face un astfel de show, scurt, dar doveditor de ce sunt si ce iubesc ei. De la Katiusa la Those Were The Days. Si TaTu(care imi plac foarte mult, mai ales compilate cu Rammstein) intr-o aparitie de genul ten years after.

mmmda, those were the days...

Wake Up Miju!

2009-05-10T10:39:00.002+03:00

Dupa o pauza destul de lunga, incerc sa ma trezesc si pe blogspot, mai mult decat comentand pe la unii, altii, placutele mele contacte virtuale.

Imaginea este luata la vreo doua ore dupa ce m-am trezit, asta e ce vad eu de la geamul bucatariei(azi, cam la a doua cafea)

Sa aveti o duminica placuta :)

Am luat-o personal

2009-04-10T12:37:00.007+03:00

FYT e de vina. Si Cristina...
Provocatori, m-au impins sa pun aici poze si muzica asociata. Toate pozele de mai jos sunt facute de mine, iar asocierile sunt subiective.

tears for fears - shout!

Pulp - Live Bed Show

grigore lese - strigaturi...

Aurelian Andreescu si Aura Urziceanu - Septembrie

Hakuna Matata din Lion King

Ora pamantului

2009-03-26T23:04:00.005+02:00

Mare campanie... cica maine seara ar fi ora pamantului; un miliard de oameni ar stinge becul intre 20.30 si 21.30, pentru a arata ca le pasa. Ca pot sa salveze planeta, avand grija de resursele sale.

De felul meu sunt un tip prietenos cu mediul(asa s-ar traduce, nu?). Nu stiu cat reusesc sa fac in sensul asta, macar sunt bine intentionat. Apropo, am auzit azidimineata ca gunoiul menajer al unei familii pe un an contine atata energie cat ar fi necesara incalzirii apei pentru 350 de dusuri. Sau 3500? Oi fi taiat vreun zero. Hehe, am multi prieteni care se viseaza lorzi ai gunoaielor, recicland tot ce se arunca printr-o solutie, deocamdata miraculoasa; i-as ajuta daca as gasi bacteria aia care sa le faca tot gunoiul gaz metan sau curent electric; i-as lasa pe ei sa fie lorzi, eu as ramane doar prietenos.

Nu sunt un om al calculelor, sa vad cata energie nu s-ar consuma in gospodariile si ce mai tine de comunitatile acelui miliard de oameni. Da, e vorba de cata energie nu s-ar consuma, nu cata energie s-ar economisi. Ca pe toate sursele de unde am aflat eu de aceasta zi a pamantului suntem indemnati doar sa stingem becul, nu si detalii despre cum Electrica ar reduce vreo productia de curent in vreo centrala. Buuun... pana acum, in afara de asocierea cu ciudatele free hugs si sabotarea electrica, n-am inteles nimic. Dar cred ca o sa sting si eu becurile; si o sa ies in geam cu bricheta mea cu led si o sa incerc sa ii fixez ochii matzei din vecini care abia asteapta sa las geamul la bucatarie deschis. O sa fie trei luminite in tot parcul.

As stinge linistit becurile, calculatorul si televizorul, as inchide centrala si as scoate frigiderul din priza daca as auzi ca prin actiunea noastra ar fi arse cu 50 de vagoane de carbune mai putin; ca au ramas o jumate de milion de metri cubi de apa in lacurile de acumulare si s-a consumat mai putin uraniu cu vreo 4 hiroshime; ca in minele de petrol din canada s-a jucat o ora scrabble; ca vacile din patagonia s-au putut besi linistite, fara stressul ca baga metan in atmosfera... etc.

Dar asa... mai mult decat solidaritatea mizata pe prietenosii cu mediul... nu inteleg nimic. A, ar mai fi o ipoteza: acest miliard de oameni e bagat intr-o simulare pentru "ultimul stinge lumina." Unii se vor ruga sa intre intre "cei din urma vor fi cei dintai", sa nu ajunga ca Verbiaj, cronicari ai apocalipsei.

Update: sunt doar douazeci de ani de cand orientarile populare erau cu totul altele. eheee... cate ore ale pamantului am trait noi atunci ... in deplina intelegere cu Electrica:

*Timpuri Noi - Becule

Bucatariti! Bucatarim Maria Ta

2009-03-26T13:24:00.005+02:00

Aceasta infatisare efemera a poposit ieri dupamasa prin bucataria mea. Reteta(credits to Lola) a fost respectata, normal, cu mici chestii personale. Adica pestele n-a fost macrou(cu macrou o fac foarte des), ci pastrav, am folosit ulei de masline si am pus niste foi de dafin. de aici lucrurile incep sa se complice, eu avand origini sanatoase care isi fac simtita prezenta, nelasandu-ma sa ma bucur de o reteta simpla; am trantit si o mamaliga, sa mutesc corul strabunilor; am facut si niste cartofi natur, care au ramas de decor, deh, trebuia sa am de unde alege; daca pastravul asta l-am facut la cuptor, pe celalalt l-am prajit tavalit prin in pesmet cu faina, tot pentru libertatea alegerii; am trantit si un sos, plecand de la traditionalul mujdei(care dupa unii bucatari mai rafinati ar strica savoarea pastravului) in care am adaugat un pic de ulei, pasta de chilli(de fapt o pasta pentru gulas fuaaaarte iute, ca n-am avut prin casa decat chilli flocken si nu mergeau aici), patrunjel verde tocat marunt si o lingurita de otet balsamic.

E foarte usor sa va imaginati ce am ales din toate astea. Am ales, mai bine zis am uitat sa pun si cartofii natur pe masa. Cand n-oi mai fi atat de impresurat de chemarile strabunilor(imi place sa gatesc cu palinca, pe care o beau in timp ce) o sa fac un pastrav a la carte. Cand?

PS: Sunt dintre cei care promoveaza consumul de produse romanesti. Pentru ce am facut ieri ar fi trebuit sa dau o fuga pana la Cartisoara la pastravarie, dar 50 de km facuti pe nemancate nu erau tocmai o alegere buna la ora aia si m-am multumit cu pastrav grecesc din real, insotit de usturoi din Israel. Sau China

PPS: stiu ca pastravii cei mai buni sunt pana intr-o suta de grame bucata, pentru a fi prajiti intregi. Fiind grabit, n-am stat sa mai caut de aia mici si am luat cam la 300 grame bucata curatati. Pentru prajit i-am taiat pe lungime, erau prea grosi.

Jesus, He Loves Me. Scor 1-1

2009-03-15T09:30:00.003+02:00

Ieri dimineata, in drumul catre treburile mele din Brasov mi s-a luminat ziua. Magenta. pe intortocheatele stradute din Racadau, in timp ce ma luptam cu ninsoarea, de abia vedeam pana in capatul strazii, dintr-odata mi-a aparut calauzitoare tabela de marcaj a diminetii, pe fond albastru:
Marire Tie, Dumnezeul Nostru, Marire Tie

Cred ca m-a batut Doamne Doamne. Senzorul camerei s-a rusinat si mi-a dat totul intr-o nuanta ciudata, care se vede in pozele de mai jos. Va asigur ca era o dimineata alba. Imi intra albul peste tot, in ochi, in ghete.. imi tremura mana, mai ales ca incercam sa nu ud camera, ningea furios.

Bun venit in lumea icoanelor electronice. Sunt foarte bune si cand treceti in comunicare text.

Update:
A doua zi, cred ca in timp ce era slujba de duminica, am mai dat o fuga sa vad daca imi mai face aparatul probleme la vederea minunii. nu a mai facut si am asistat la un fel de clip publicitar. publicitate in domeniu, isi prezentau noul cimitir...

daca nu ma grabeam cred ca puteam vorbi cu popa sa imi dea pe memory stick .pps-ul de mai sus.

am cobit?

2009-03-15T09:18:00.006+02:00

Am zis eu ceva de raliul zapezii la Brasov?
pozele sunt de ieri dimineata, inaintea startului oficial.
Pentru poze facute de profesionisti, daca va intereseaza subiectul, pe rallyphoto.ro

in aceasta poza il puteti vedea pe Victor Ponta, copilot de data asta, impingandu-si masina de concurs catre start(e cel din stanga):

Incep drumurile. Brasov

2009-03-12T23:56:00.008+02:00

Pana duminica seara sunt plecat, imi incep iar drumurile prin tara. Desi sunt cel mai atehnic tip pe care il cunosc, poate si din lipsa unor pasiuni de astea care sa ma bage in salopete. Ok, la nevoie... o fac, dar cu manualul dupa mine. Daca va zic ca merg la raliuri sa nu va entuziasmati, sunt doar delegat, sau chemat, in secretariatele raliurilor.
Campionatul de Raliuri al Romaniei incepe in fiecare an la Brasov, printr-un fel de raliu al zapezii. Nu stiu cum fac brasovenii astia, ca desi nu se mai tine in februarie, reusesc sa aiba probleme cu zapada pe traseu. De data asta weather.com ne arata ceva ninsori maine si sambata, ceea ce inseamna ca pe traseele mai inalte sigur o sa fie "spectacol", cum zic unii, daca n-au ghinionul sa se anuleze probele din cauza de zapada sau gheata.

Eu? O sa fiu la caldura intr-un mall, unde o sa avem si secretariatul si o sa mai ies la o tigareta sa fac cate o poza de asta:

sau de asta...

hmmm... imi era dor de weekendurile astea pe drumuri, chiar daca avem mult de lucru uneori, sa pot bate tara in lung si lat plus ceva turism gastronomic...

8 Martie. La Multi Ani Doamnelor!

2009-03-07T22:47:00.002+02:00

Acum cativa ani de 8 Martie ne chefuiam in firma; eram doar intre colegi, fara parteneri "de acasa".Intr-un an nu s-a nimerit ca acest chef sa facem in ziua de 8 Martie, ci cum ne-am putut aduna toti, cred ca a fost in 10, si am facut un chef in toata regula, la restaurant, cu antreuri, masa bogata, bautura garla si dans, dans, dans... am inceput pe la 2, am fost pe rand dj, invitat la damen vals, am dansat cu toate doamnele, pana cand cei mai in varsta au spart cheful, pe la 8 seara. Fiind incalziti, am zis sa continuam, am mers in alte baruri, pana catre 1 noaptea. Cand in sfarsit am plecat catre casa, dupa ce am condus fetele, am ramas doar cu un coleg, caruia am inceput sa ma plang ca uite, de ziua femeii eu ma chefuiesc prin crasme in timp ce, pe atunci sotia mea, ea* sta acasa cu copiii. La care colegul meu ma bate pe umar zicandu-mi: lasa Mijule ca intelege ea, odata e 8 Martie.

Asa ca azi sunt de partea doamnelor si o sa va dansez, cam asa:

*Ea a iesit de fapt cu colegele si in alta seara cu prietenele

Leapsa loveste din nou

2009-03-06T14:48:00.008+02:00

Vai LiaLia, ce mi-ai putut face. am crezut ca apuc si eu de la ultima leapsa sa scriu si altceva decat provocat. But you, foxy lady...

Cam asta ar fi pe scurt, ce a iesit din provocare:

Ce te face sa-ti lingi degetele?
pe langa clasicul ciolan cu varza calita si ardei iute, pe care l-as putea manca aproape oricand daca n-ar veni avertismente din zona ficatului, face mama o tocanita de cartofi la ceaun, extrem de simpla daca e sa ma iau dupa ingrediente, dar asta iese numai la ea acasa, si numai daca e facuta la foc de lemne; pestele in general(mai ales ca se mananca cu mana); pastrama de oaie pe carbuni, cu silva palinka si ardei iute, asa cum am mancat mai demult la Voinesti, Covasna; piersicile, alea un pic zemoase, bine coapte.. sunt printre putinele chestii care imi stampara setea in vreme de vara(sunt in stare sa mananc un kil de la piata pana acasa, cu orice risc - cu tricou patat cu tot)... cu tot puful lor care pe o colega o face sa i se sbarleasca parul, numai pe ala de pe mana ni-l arata(va sti ea ceva daca numai pe barbatu-so il lasa sa i le curete); nu-mi ling degetele, ca n-am dupa ce, dar mi le-as linge daca as ajunge in restaurantele carora le face recenzii Lola; retetele i le-am incercat in mare parte si chiar mi-am lins degetele. la partea cu restaurante deocamdata imi sug degetul ca un prunc.

Ce-ti incanta ochii?
vederea piticilor in aeroport, cand vin la mine, cum se inghesuie unul in altul sa imi spuna totul dintrodata, au freze ciudate si par un pic obositi; imaginea mandrii mele cand ma intorc de pe drumuri, de pe la vreun raliu, afumat si imbacsit; drumurile mele.

Ce-ti place sa atingi?
am o relatie aparte cu volanul, parca am mai auzit pe undeva chestia asta... ; ar mai fi cateva parti anatomice de care nu se cade sa vorbesc aici, ca ma-nfior tot, prefer sa pastrez pentru mine.

Ce mirosuri de incanta?
nu pot sa uit diminetile, cand aveam vreo 10 ani si eram treziti sa mergem la unchiu Nelu al familiei, care ne ducea cu caruta la afine. cum puteau mirosi fanatele, jumatate cosite, jumatate in picioare, ne udam pana la genunchi pe drumul catre unchi; ardei copti?; mirosurile padurii in general; mirosul de haine scoase la uscat in ger; eheee... multe sunt, dar de-abia acum ne desfundam nasul si o sa mi le aduc aminte prin trecerea anotimpurilor
LE: ca deja m-a lovit, dar doar ca amintire: mirosul de cafea. cafea buna... cand beau cate un expresso bine facut, senzatia ma intretine mult dupa aceea, e un aftertaste foarte placut.

Ce-ti incanta urechea?
e un pasaroi care imi canta la geam, de vreo doua saptamani s-a trezit iar, am crezut ca a plecat, dar a fost doar tacut peste iarna. are niste triluri ametitoare, il urmaresc si pot sa zic ca nu se repeta niciodata. incepe pe la 4 dimineata, io stau de nebun si il ascult, uit ca in 3 ore trebuie sa ma trezesc de-a binelea. in linistea diminetii, cu ochii inchisi, imi da asa o senzatie de atemporalitate in care pot visa treaz. dar o sa ma mut in curand si o sa imi lipseasca:(
torsul motorului, asta inseamna ca sunt pe drum :)
pasareasca piticilor, in prima zi de romania, cu accentul lor de middlands, cand nu-si dau rand sa imi povesteasca noutatile.

Dau leapsa mai departe lui DoDu, ca tot ajunge "acasa" de pasti, Ghrayadei, care imi incanta mie ochii cu fotografia ei, ceea ce inseamna ca ... mda! si lui Lucian, sa vad de ce-si mai linge lumea degetele prin Sibiu.

Asteptarile doamnelor la promenada sau creditarea cu nesimtire

2009-03-02T23:12:00.008+02:00

Traim intr-o societate invatata sa se comporte extrem de defensiv, ca si cum toata lumea din jur e pusa pe a judeca si actiona intru stirbirea aurei individului, orice gest e analizat si etichetat urgent, a avea o anumita masina duce la clasarea intr-unul din sertarele noului folclor urban, etc., etc.

Am prostul obicei de a nu manca uneori la servici. Uit, ma mai prind cu treaba sau discutii si beau multa cafea; ori asta nu e bine, o afectiune a ficatului, cred, ma face sa fiu "rau de foame". Pur si simplu mi se taie genunchii de foame si vaz un fel de fata morgana. Cand sunt in starea asta ar trebui sa mananc ceva dulce ori macar un covrig pana ajung acasa, merg de parca calc din pod si mi-ar trebui un carmaci, ca vaslasi am. Acum cateva luni aflandu-ma in starea asta, mergeam catre casa cu un coleg, abia asteptam sa ajung la covrigarie, povesteam ceva cu el dand din maini(gesticulez mult cand vorbesc) cand vad ca ne apropiem de doua doamne care ocupau trotuarul in fata noastra. Deja mergeam alandala, pe coleg il puteam proteja asteptam doar momentul in care le depaseam pe doamne. Ajunsi la o intersectie, cea din fata mea face o fenta cu tocul, mi se pare ca o ia la dreapta, pac, 180 grade la stanga imediat si eu... deja in depasire ii trag una in pantof de o descalt pe loc. Eu, fastacit si de necontrolat, deja eram in gardul viu, dau sa imi cer scuze, vaai, doamna... cand ea, ametita de atac, se intoarce ca o furie la mine si tipa isteric: probabil o sa imi tragi si un cap in gura! Mi s-au incurcat toate formulele de scuze din cap, pe gura iesind doar un foarte prompt: DA! Am incercat s-o dreg, c-ar fi un accident, scuzele mele doamna, nimic, am fost urmarit toata strada de privirile reprobatoare, acuzatoare ale doamnelor(a fraternizat si colega ei). Le stiu, sunt functionare la finante sau statistica, nemaritate, intangibile, chiar meritau lasate sa pluteasca in viata lor pe trotuarul ala pana vor vrea vreodata ele sa fie calcate. Asta a fost, un accident stupid din care eu am fost generos creditat cu nesimtire, cu marlanie, cumva am corespuns asteptarilor de agresiune ale societatii.

Hara - Care pe care

Misunam[hehe], mare parte din noi, intr-o mare de suspiciuni, creditam lumea dimprejur cu atitudini pe care nici cu gandul n'a gandit. Mi se intampla si mie sa banui pe unul sau altul de vreo agresiune, indiferent la ce nivel, doar pentru a-mi salva pielea de om nesigur. Daca ma cheama in doua seri consecutiv la bere si refuz, el sa-si spuna ca am ceva cu el, nu-mi place ca si companie si eu zic despre el ca e un betiv? nu, pur si simplu avem ritmuri diferite. dar se poate ajunge la tensiuni de astea din simple supozitii, chiar si intre amici.
Cred ca din cauza bombardamentului mediatic la care suntem supusi, plus o nevoie idioata de afisare, de impopotonare, tipic carpato-balcanica ajungem sa ii judecam pe toti. Suntem suspiciosi, cred ca mai mult de jumatate din agresiunea din lumea care ne inconjoara e inchipuita, e incarcata artificial, gratis, devenind totusi o amenintare prin sincopele de comunicare la care duce.

Roberto Benigni in Il Monstro

Atentie doamnelor, in spatele dumneavoastra poate fi oricand un scelerat :))

*articol publicat si pe FYT

Szzzbang! prima leapsa

2009-02-26T15:31:00.003+02:00

Nici n-am veniti bine pe lume ca m-am si pricopsit cu-o leapsa. Mi-a dat-o puf de papadie si, cum i-am promis, incerc sa ii fac fata.
Leapsa asta e ca un telefon fara fir, sper sa nu i se piarda sensul. Avand ceva timp la dispozitie, am sapat in urma, incercand sa ii dau de capat. A inceput in engleza, apoi s-a tradus, a avut 6 intrebari, acum n-are nici tema, si cred ca se va reduce la un emoticon :)

la ce/ cand zambesti?

nu o sa fiu vreun original spunand, ca si multi din acest lant, ca zambesc atunci cand ma intalnesc cu copiii mei si cand ma gandesc la ei; cand gasesc oamenii in situatii de viata normale, facand din asta cel mai bun film vazut vreodata :)
mai si risc zambindu-i vreunei fete, retras in gandurile mele, incantat de vreun "ceva" al ei. risc sa se puna cerberul ei intre mine si ea. si acum, pe unde scoti camasa mijule?

Dau mai departe cu leapsa in Rhodos*, Ghrayada* si tuturor celor care se simt zambind si vor sa spuna lumii de ce.

*desi sunt sigur ca la amandoua le-ar ajunge sa puna o poza ca sa rezolve leapsa.

Lasatul secului de carne sau dezlegarea lui Miju la lume. Hello World!

2009-02-24T18:39:00.006+02:00

Anul asta insista sa inceapa mult mai repede decat i-as da voie. Inca mai scriu la data 2008; probabil ma leaga ceva de anul trecut si s-ar putea sa fie faptul ca n-am facut ceva care sa produca dividende. Nu in lumea asta in care dragostea trece prin supermarket.

Jumatatea feminina a familiei, o strasnica ardeleanca altoita cu o educatie saseasca(teutonica de-a dreptu'), a hotarat sa tina post, cu toate etapele stabilite de calendarul ala mare cat rapirea din serai de care ma tot speriu cand o iau catre baie. Prima etapa, si cea care vad ca nu ma lasa sa traiesc in anul meu "drag" - bagandu-ma cu forta in atmosfera de 2009, e lasatul secului de carne(citat aproximativ); pe larg asa inseamna ca de duminica dragii enoriasi ai bor nu mai pun gura pe carne pana la pasti(cu doua foarte mici exceptii, peste). Ori asta se sarbatoreste, nu? Asa ca sambata, dupa ce am descoperit niste coaste de vitel din care am tras o tocanita la ceaun cu mamaliga si muraturi asortate, sa-ti lingi degetele, am chemat niste prieteni sa le aratam minunea praznicului si am continuat cu vizionari de filme cu popcorn si vinuri
pana tarziu. Duminica, trezit tarziu, mers dupa mame de familii la biserici si continuat in deplasare, dupa o deschidere cu tuici ingalbenite, cu zama acra(nu se stie de bors pe aici), sarmale cu costita si totul stins cu un vin rosu; o scurta siesta... o barfa in familie si, in drumul catre casa, am intrat la niste prieteni cu care aveam o vorba neterminata; se facea ca oamenii(mai ales partea lor masculina) inca traiau in atmosfera balului vanatorilor la care au fost sambata noaptea si(mai ales partea lor feminina) tocmai construiau un fel de masa de pranz. about2run o fi pe fuga, dar s-a impiedicat in limba proprie, inundata de ploi diluviene-n gura si-a ramas. A ramas sa faca fata la niste pahare zglobii de horinca si-o coasta la gratar, ca doar pusa la pachet n-avea nici un farmec. Am inchis copilareste cu un compot de cirese si-un salut pe gheata pana la masina.

Intrarea asta in post face parte dintr-o serie de evenimente care se bulucesc pana a se intepeni in usa cu toatele, inclusiv diverse lecturi(cum e acest episod din foiletonul Oanei), faptul ca am trecut de pragul psihologic de 80 de kile si de o varsta care imi aduce la jumatate speranta de viata(pentru ca doar citindu-mi in palma pana la 70 o duc din inertie, frumos). Ar trebui sa il intreb pe DoDu cum e cu mersul la biserica, scurteaza dimineata de duminica sau o face o rampa pentru o zi frumoasa? hmmm...

Sa inchei cu lasatul secului de carne: am ajuns acasa in sfarsit si am plecat la o plimbare pe jos, pe strazile inghetate ale burgului, sa ne aerisim. Cred ca am vorbit si ceva despre viitor. Ce frumos e sa te intorci dupa o astfel de plimbare acasa, unde e cald si sa pui la cale o cina de adio carne. Muschiulet afumat si carnati de casa uscati, o slaninuta roz cu o dunga de carne(toate provenite din afumatoarea tatalui de Miju), un peste marinat picant si, pentru ca jumatatea feminina a condus toata ziua, o recompensa sub forma unor cani de vin fiert cu scortisoara. Vizionat Out of Africa, huhhh... dolce far niente :)
Dupa toate astea am facut o chestie tare muiereasca*. M-a durut capul.

Editare ulterioara: nu eu sunt cel care tine post. Am incercat doar sa ii fiu alaturi doamnei, oferindu-i suport :D
e ca in definitia dresajului de pisici: Poti invata o pisica sa faca ce vrea

*Muiereasca, sa ma scuze doamnele de fata, n-a fost folosit ca termen peiorativ.